Ce trebuie sa stie copiii despre divorţ. Impactul divortului asupra copiilor si cum pot fi ajutati acestia sa treaca mai usor peste separare.
Atunci cand apar neintelegeri in cuplu, o intrebare ne framanta mereu. Sa ramanem impreuna in ciuda tuturor piedicilor sau poate e mai bine ca fiecare sa-si vada de drum. Cand e prea mult? Am intrebat o data o batrana aflata la aniversarea a 50 de ani de casnicie cum de oamenii de azi se despart mai des decat cei de pe vremuri. Si mi-a raspuns simplu “pentru ca pot”.
In trecut divortul pur si simplu nu era o optiune. Sa fi fost oare mai bine sau sa fi fost asa cum stim adesea, o forma de abuz mascat, un fel de a obliga social doi oameni complet incompatibili sa stea impreuna si sa creasca copii? Sau poate incompatibilitatea se stergea pe parcurs? Bunica mea spunea “sa nu impusti magarul doar pentru ca o data ti-a trantit jos desagii”. Se referea la barbati si spunea de fapt sa nu parasim un barbat pentru ca are un singur defect sau pentru ca a gresit o data? Dar daca greseste si a doua oara? Si a suta oara? Dar daca simti ca viata ta nu iti mai apartine parca, ca fiecare zi e un cosmar care se repeta. Cand e normal si cand e prea mult?
E dificil sa raspunzi punctual la aceste intrebari dar daca totusi ne hotaram sa facem pasul separarii, cum le explicam aceasta realitate copiilor nostri? Cum simt oare copiii despartirea parintilor? Ce ar trebui sa le spunem?
In primul rand e nevoie sa intelegem ca atmosfera tensionata, de neintelegere, il face pe copil sa resimta o stare de amenintare pentru propria lui integritate. Copilul se simte vulnerabil, are nevoie de ocrotire, asa ca se va intreba mereu ce sa faca el, daca trebuie sa faca ceva sau cum se va putea ingriji si intretine atata timp cat parintii sunt ocupati cu propriile lor certuri. Este o stare consumatoare de energie care il poate abate pe copil de la scopurile sale de crestere si acumulare de cunostinte. De multe ori, in loc sa se joace, copilul alege “sa stea cuminte” pentru a nu produce noi tensiuni. Isi va focaliza atentia asupra toanelor parintilor, simtindu-se uneori respunzator pentru ele.
Oare nu e mai sanatos un divort in locul acestei stari de tensiune continua?
Copilul are nevoie sa aiba o siguranta a mediului in care traieste, sa aiba senzatia de continuitate. Corpul sau, prezenta parintinor, relatia permanenta cu parintii sunt continuitati care ii asigura copilului supravietuirea si senzatia de siguranta. Ruperile bruste in aceasta continuitate antreneaza o stare de nesiguranta, de neincredere si de angoasa. De aceea, oriunde ar fi mami sau tati, e nevoie sa fie “undeva”, sa poata lua legatura cu celalalt parinte, sa ramana accesibil pentru copil. Nu distanta este importanta ci starea de continuitate.
Extrem de importanta este si casa, spatiul afectiv care ofera siguranta, care a devenit un invelis protector al copilului, mediul in care copilul se simte ocrotit. De multe ori, copiii resimt mai usoara plecarea unui parinte din casa decat plecarea din casa impreuna cu unul dintre parinti, fapt care ar insemna o dubla pierdere. De asemenea, putem vorbi si despre pierderea scolii, a grupului de prieteni, o data cu desparirea parintilor si mutarea in alt spatiu, pierderi multiple, carora copilul trebuie sa le faca fata.
Exista si intrebarea daca e bine sa i se vorbeasca copilului despre divort sau nu.
Ascunderea acestei realitati, pe care copilul de altfel o traieste, il face sa simta ca este ceva rau, ceva murdar, ceva de nespus la care el este partas. Bun sau rau, divortul este o realitate pe care atat copilul cat si noi adultii, o putem parcurge cu normalitate. Copilul are nevoie sa stie ca parintii sunt adulti, oricum decizia divortului la fel ca si cea trecuta a casatoriei le apartine si ca vor sti sa faca fata acestui eveniment.
Vezi si:
19 Cele Mai Mişto Locuri de Joacă din Lume
5 Desene Online Pentru Copii Măricei. Animaţii Vioaie şi Colorate
Detaliile urate ale relatiei sunt problema relatiei dintre adulti si nu a copilului. Chiar daca tati sau mami au fost “asa si pe dincolo”, pentru copil ei raman tati si mami. Ei si-au gresit unul altuia dar nu si fata de copil. Copilul isi iubeste parintii si nu trebuie sa se simta vinovat pentru asta. A auzi lucruri rele despre un parinte, il obliga fara sa vrea sa tina partea cuiva, sentiment dificil si impovarator pentru el.
Lupta pentru binele copilului in urma divortului este la fel de nociva pentru acesta ca si certurile din timpul casatoriei.
Ba mai mult, de data aceasta copilul este convins de realitate ca el este sursa neintelegerilor dintre parinti. De fapt aceste neintelegeri sunt continuari ale neintelegerilor din timpul casniciei si o forma mascata de continuare a relatiei dintre parinti.
Copiii pot intelege o realitate atata timp cat nu se simt in pericol sau cat nu simt ca parintii sai sunt in pericol fata de aceasta. De aceea, e necesar sa ii filtram copilului realitatea, sa inteleaga ca nu este in pericol de a se pierde pe sine, de a fi abandonat sau de a nu mai fi iubit, chiar daca cuplul parintilor s-a destramat.
In acelasi timp, e nevoie ca parintii insisi sa reuseasca sa “ramana intregi” in urma intamplarilor realitatii. Copilul va lua drept exemplu comportamentul mamei si al tatalui si va simti daca acestia sunt bine in urma divortului. De multe ori, dupa divort, parintii considera ca cei mici ai nevoie de consiliere psihologica, omitand propria lor nevoie de a intelege ce s-a intamplat. De fapt, un parinte echilibrat il poate sustine pe copil sa treaca cu bine prin procesul separarii, altfel, copilul este cel care tradeaza prin comportament starea de neliniste a parintilor.
Articol de Catalina Hetel, psihoterapeut.
