La Povestea de Duminică Seara de astăzi citim împreună povestea Daruri de Crăciun, scrisă de Nicole Sima, ilustrată de Mircea Drăgoi şi oferită de Revista Tuş. O poveste de Crăciun despre generosul prieten al tuturor copiilor care primesc cadouri în perioada sărbătorilor de iarnă.
ζ ♠ ζ
–
DARURI DE CRĂCIUN
–
A fost odată, undeva, într-un ținut îndepărtat, în care vara nu venea aproape niciodată, o familie de oameni harnici și buni, dar foarte săraci. Tatăl muncea toată ziulica într-o mină de aur, spărgând piatra cu târnăcopul și sperând că va avea norocul să găsească aurul cu care să poată ieși din sărăcie. Mama avea grijă de copii și de gospodărie și se străduia să le pună pe masă o mâncare caldă și gustoasă, pe care numai ea știa cu câtă trudă o prepara din puținul pe care îl aveau. Cei șapte copii ai lor nu prea se sculau sătui de la masă, dar erau mereu voioși. Hăinuțele și ghetele treceau de la unul la altul, dar mama știa cum să le îngrijească, așa, ca să pară destul de noi când ajungeau la cei mai mici. Despre jucării, ce pot să spun? Când de-abia ai ce mânca, numai bani de jucării nu-ți mai rămân. Dar câte nu se pot inventa, dacă ai imaginație! Cutiile goale de chibrituri puteau fi legate una de alta ca cel mai grozav trenuleț cu vagoane multe. Mâneca de la o cămășuță veche era numai bună pentru o păpușă de cârpă sau chiar un ursuleț, dacă îi dădeai forma potrivită și puneai paie uscate înăuntru, ca să umfli capul, burtica și labele. O coadă de mătură devenea căluț, o frânghie de rufe mai uzată era cea mai grozavă coardă cu care fetițele puteau sări cât doreau, așa că cei șapte copii nu se plictiseau deloc.
Citește și: Mihaela și Mânuțele. Poveste Terapeutică despre Grija pentru Corp | PDS #150
Într-o bună zi, după ce s-a întors de la școală, a scos un caiet și a început să facă o mulțime de socoteli. Pe urmă, a desenat o sanie. A privit-o mulțumit, a închis caietul și, spre mirarea tuturor, a exclamat: „Gata! Acum știu!”.
Părinții și ceilalți copii au făcut roată în jurul lui, așteptând să le spună ce fel de socoteli făcuse și ce l-o fi bucurat atât de tare după ce a desenat sania. Însă, băiatul doar le-a zâmbit și s-a dus frumos să își facă temele pentru a doua zi. Oricum, din acel moment, nu l-a mai văzut nimeni trist și, când avea timp, se juca cot la cot cu ceilalți copii.
În caietul cu socoteli mai scria din când în când, dar nimeni nu se mai mira, iar de întrebat nici nu se mai gândeau să-l întrebe. Cunoșteau deja răspunsul: „O să aflați la timpul potrivit.”
Au trecut anii…. copiii crescuseră, unii aveau deja propriile lor familii și plecaseră de acasă. Rămăsese cu părinții tocmai băiatul cel tăcut, care de mic copil își făcuse un plan secret. Caietul cu socoteli încă exista și devenise tot mai gros, pentru că băiatul avea mereu ceva de scris în el. De câțiva ani muncea alături de tatăl său în mina de aur, dar familia lor rămăsese tot săracă.
Și totuși, într-o zi care începuse ca toate celelalte, s-a întâmplat lucrul pe care îl așteptau de foarte multă vreme: au dat de cel mai mare zăcământ de aur. Nu le venea a crede. Oriunde loveau cu târnăcopul era aur și iar aur. În scurtă vreme au devenit foarte bogați.
CADOURI. 10 Cadouri de Crăciun pentru Copii care Construiesc! Jucării STEM Interactive
Tânărul nostru era fericit și le spunea tuturor că a venit momentul să înceapă să-și pună în aplicare planul la care s-a gândit atâția ani. Asta le spunea, însă planul îl ținea încă secret. De ce oare? Pentru că era ceva foarte greu de realizat și, dacă nu ar fi reușit, i-ar fi putut dezamăgi pe foarte, foarte mulți.
Așadar, fără să mai dea explicații, a dat bani ca să se construiască în fiecare țară câte o fabrică de jucării. După câțiva ani, fabricile au fost gata. Între timp, tânărul devenise om matur, ba chiar avea și el familie cu copii.
15 Activităţi cu Copiii de Crăciun. Idei pentru Timp de Calitate în Familie de Sărbători
Odată terminate, fabricile au început să lucreze și au produs tot felul de jucării: păpuși, mașinuțe, trenulețe, cuburi sau alte jocuri de construit și câte și mai câte. Dar, spre mirarea tuturor, aceste jucării erau adunate în depozite mari de tot și nu erau vândute în magazine. Ciudat… oare visul acelui om bun să fi fost doar acesta?
