Îți oferim mai jos un set de poezii de iarnă scrise de poeți consacrați ai literaturii române, care și-au pus talentul în slujba celor cei mai creativi și jucăuși cititori: copiii! Poezia este un instrument pe cât de frumos pe atât de util în dezvoltarea limbajului copiilor.
Rimele și muzicalitatea versurilor îi ajută pe cei mici să recunoască mai ușor cuvintele, îi stimulează să vorbească și chiar să citească mai mult, le dezvoltă capacitatea de memorare. Din punct de vedere fizic recitarea poeziilor ajută la o mai bună coordonare a respirației cu mișcarile gurii și a limbii.
Cei mici vor simți bucuria lecturii în versuri frumoase oferite de: George Coșbuc, Otilia Cazimir, Nicolae Labiș, Vasile Alecsandri, George Topîrceanu, Tudor Arghezi sau Emilia Plugaru.
Cuprins:
- Poezii de iarnă de George Coșbuc
- Poezii de Iarnă de Otilia Cazimir
- Poezii de iarnă de Nicolae Labiș
- Poezii de iarnă de Vasile Alecsandri
- Noapte de iarnă – Poezie de iarnă de George Topîrceanu
- Vine, vine iarăși iarna – Poezie de iarnă de Elena Farago
- Zăpada – Poezie de iarnă de Tudor Arghezi
- O, brad frumos… – Poezie de iarnă de Radu Gyr
- Poezii de iarnă de Emilia Plugaru
- Brăduleț, brăduț drăguț – Poezie de iarnă de Alexandru Toma
♠
Săniuța
Poezie de Crăciun de George Coşbuc
Neaua peste tot s-a pus,
A venit iarna drăguța,
Hai copii, pe deal în sus
Să ne dăm cu săniuța.
Ne suim în sănioară;
Fără cai și fără boi
Săniuță fuge, zboară.
Toți sunt rumeni la obraz,
Mulți coboară și mulți șuie,
Unii râd, fac mare haz,
Alții capătă cucuie.
11 Podcasturi de Parenting pe care Merită să le Asculți, în Română sau Engleză
Iarna
Poezie de iarnă de George Coșbuc
Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, cand voieşte,
Peste rauri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Şi găteşte-aşa deodată,
Pod intreg, dintr-o bucată.
Iarna-i grădinar, cand vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze şi cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le ştie ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă,
Dar cand sufli, pier din faţă.
Iarna pe uliță
Poezie de iarnă de George Coșbuc
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.
Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.
Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!.
El e sol precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Şi s-avântă, şi se crede
Că-i bărbat;.
Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.
Şi tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc – să mi te ţii!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!.
El degrabă-n jur chiteşte
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvăleşte
Pe-ntrecut.
– „Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post –
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa şapte sate
Adăpost!.
Unii-l iau grăbit la vale,
Alţii-n glumă parte-i ţin –
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creştin!.
Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Şi ea ce-i.
S-oţărăşte rău bătrâna
Pentru micul Barba-cot.
– „Aţi înnebunit de tot –
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!.
Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că eşti român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.
Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.
Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor!
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.
Baba şi-a uitat învăţul:
Bate, -njură, dă din mâini:
– „Dracilor, sunteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!.
Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.
Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân şi face cruce
De Satan.
Ba se răscolesc şi câinii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.
– „Ce-i pe drum atâta gură?
– „Nu-i nimic. Copii ştrengari.
– „Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!
11 Poezii Clasice de Crăciun pentru Copii în Așteptarea Moșului
Afară ninge liniștit
Poezie de iarnă de George Coșbuc
Afară ninge liniștit
Și-n casă arde focul,
Iar noi pe langă mama stând,
De mult uitarăm jocul.
In casă patul e făcut
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul ei cel dulce.
Cum s-a născut în fân
În ieslea cea săracă
Iar boii peste el suflau
Căldură ca să-i facă.
Și-au mai venit la el acolo,
Păstorii de la stână
Și îngerii cântau în cor,
Cu flori de crin în mâna.
Baba iarna intră-n sat…
Poezie de Crăciun de Otilia Cazimir
Alergând, că de năpastă,
Au venit buluc pe coastă
Doi băieți
Mai isteți,
Să dea veste
La neveste
C-au văzut în deal la stână,
Coborând din vârf de munte,
Peste ape fără punte,
Iarna sură și bătrână…
Mai târziu, mai pe-nserat,
A intrat și baba-n sat:
Uite-o-n capul podului,
În văzul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de căpătat,
Cu năframă de furat,
Cu catrință de aba
Vântul să-l strecori prin ea!
Și cum suflă-n pumnii reci,
Scoate pâclă pe poteci,
Iar pe fund de vai destramă
Neguri vinete, de scamă…
Și-au ieșit băieții mici,
Mici și mulți
Și desculți,
Și câțiva mai măricei
Cu biciusti și cu nuiele
Și cu praștii subțirele,
Să alunge de pe-aici
Iarnă cea cu gânduri rele…
Doamna-gerului, bătrână,
S-a sculat de la pământ.
Și-nălțând spre cer o mâna,
Că o cumpăna uscată
De fântână.
A pornit în jos pe vânt,
Încruntată,
Blestemând,
Și-a lăsat în urmă ei
Promoroaca și polei;
Pe ogoare,
Corbi și cioare
Prin păduri,
Lupii șuri,
Și de-a lungul drumului
Numai scamă fumului…
Noapte de iarnă
Poezie de iarnă de Otilia Cazimir
Luna plină-a răsărit,
Sus pe deal s-a odihnit,
Şi pe cerul ca oglinda
A pornit-o cu colinda.
Iar în calea ei senină,
Câte-o stea se dă pe gheată
Însemnând o dungă lină
Şi subţire, ca o aţă
De lumină.
Ninse, dealurile dorm.
Doar oraşul, alb sub lună,
Geme, zbârnâie şi sună
Ca un contrabas enorm.
VIDEO. 7 Filme de Animație cu Oameni de Zăpadă. Desene de Sărbători
Ninge
Poezie de Iarnă de Otilia Cazimir
Șșșt! Micuța gerului,
Cu mânuța înghețată,
Bate-n poartă cerului
Și întreabă supărată;
– Unde-s stelele de sus?
– Iaca, nu-s!
Vântul rău le-a scuturat
Și le-mprastie prin sat.
Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Și coboară-ncetisor…
– Oare-a nins?
E un fulg și-i cel dintâi
Și aduce-n vânt, ninsoare,
Drumuri albe peste vai,
Ras curat în ochii tăi,
Sănioare,
Zurgălăi…
UTILE. Zile Libere 2023. Lista completă de sărbători ce dau dreptul la zile libere nelucrătoare
Fulg
Poezie de iarnă de Nicolae Labiș
Desfrunzit și prea bătrân,
Tremură de frig gorunul.
Au căzut și-ntâii fulgi
Și l-am prins din zbor pe unul.
Migălos lucrată-n fir,
Floarea mică și rotundă
S-a topit și a murit
O minune de-o secundă.
M-am întors înduioșat
Să scriu trista ei poveste;
Despre-un fulg care-a venit
Timpuriu și nu mai este.
-Pentru ce n-ai mai rămas
În înaltul bolții tale,
De-ai venit atât de pur
Spre noroaiele din vale?
Care vânt neliniștit,
Răsucindu-te cu ură,
Ți-a mânat către pământ
Prea gingașa ta făptură?
Și de vreme ce sosiși,
Pentru ce-ai dat morții vamă?
Nu puteai să fii de-argint,
Ori de sticlă, ori de scamă?
Dar în vreme ce scriam
Întrebarea mea nebună,
N-am văzut cum lângă geam
Ninge-ntruna și întruna.
Iar când ochii mi-am-nălțat,
Am văzut cum prin ninsoare
Valea-ntreagă lumina
Minunat scăpărătoare.
VIDEO. 88 Animaţii Scurte Premiate cu Oscar. Lista Completă 1931-2022
Iarna
Poezie de iarnă de Nicolae Labiș
Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie.
5 Animații Impresionante despre Natura Umană şi Adevăruri Incomode din Societatea Modernă
Bradul
Poezie de iarnă de Vasile Alecsandri
Sus pe culme bradul verde
Sub zapada albicioasa
Printre negura se pierde
Ca o fantasma geroasa,
Si priveste cu-ntristare
Cum se primbla prin rastoace
Iarna pe un urs calare,
Iarna cu sapte cojoace.
El se scutura si zice:
„In zadar tu, vrajitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fara soare.
In zadar ingheţi pamantul,
Ucizi florile si stupii
Si trimiţi moartea cu vantul
Si trimiţi foamea cu lupii.
In zadar a ta suflare
Apa-n rauri o incheaga,
Sterge urma pe carare
Si de mine m-i leaga.
In zadar aduci cu tine
Corbul negru si pradalnic,
Si din codrii cu jivine
Faci sa iasa urlet jalnic.
In zadar, urgie cruda,
Lungesti noaptea-ntunecoasa
Si, razand de-a lumii truda,
Scurtezi ziua luminoasa.
In zadar imi pui povara
De zapada si de gheata.
Fie iarna, fie vara,
Eu pastrez a mea verdeata!”
Gerul
Poezie de iarnă de Vasile Alecsandri
Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.
Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte
Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,
El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat,
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.
Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între maluri,
Pune streşinilor casei o ghirlandă de cristaluri,
Iar pe fete de copile înfloreşte trandafiri,
Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.
Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare
Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scotând aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule năprasnic, vin’, îndeasnnă calul meu
Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!
Citește și: Cum să-i înveți pe copiii mici să împartă, să ia pe rând sau să-și aștepte rândul
Mezul iernei
Poezie de iarnă de Vasile Alecsandri
În păduri trosnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Și pe ele se așază bolta cerului senină,
Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.
O! tablou măreț, fantastic! … Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munții sunt a lui altare, codrii – organe sonoare
Unde crivățul pătrunde, scoțând note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fără viață, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă – nici un pas;
Dar ce văd?… în raza lunei o fantasmă se arată…
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!
11 Podcasturi de Parenting pe care Merită să le Asculți, în Română sau Engleză
Noapte de iarnă
Poezie de iarnă de George Topîrceanu
Cad din cer mărgăritare
Pe orașul adormit…
Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Și pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.
Iarna!… Iarna tristă-mbracă
Streșinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi și peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare —
Umple noaptea de fantasme
Neclintite și bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
Și pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zăpadă,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmură anină, —
O ghirlandă de buchete
Care tremură-n lumină.
Reci podoabe-n ramuri goale
Plouă fără să le scuturi,
Ici, risipă de petale,
Colo, roi ușor de fluturi…
Și din valul de zăpadă,
Ca o mută arătare
Legănându-se pe stradă,
Un drumeț ciudat răsare…
Vine cu popasuri multe,
Face-n calea lui mătănii.
Câte-odată stă s-asculte
Clopoțeii de la sănii.
Alteori uimit tresare,
Dă din mâini șoptind grăbit —
Parcă spune-o taină mare
Unui soț închipuit…
Ca o umbră din poveste
Se strecoară-ncet, și iar
Stă deodată fără veste
Rezemat de-un felinar.
Fața lui se lămurește, —
Pare-nduioșat acum…
Visător și lung privește
Casele de peste drum:
Poartă mică… pomi în floare…
O fereastră luminată…
Streșini albe de ninsoare…
Toate-i par ca altădată!
Și păreri de rău trecute
Cad pe inima-i trudită,
Ca un stol de păsări mute
Pe-o grădină părăsită:
„Bulgăraș de gheață rece,
Iarna vine, vara trece
Și n-am cu cine-mi petrece…
Bulgăraș topit în foc,
Dacă n-am avut noroc!
Dacă n-am avut noroc…”
Glasul, înecat, se curmă.
Omul, șovăind în stradă,
Pleacă iar, lăsând în urmă
Pete negre pe zăpadă.
Vine, vine iarăși iarna
Poezie de iarnă de Elena Farago
Vine, vine iarăşi iarna,
Ninge-afară, ninge.
Mulţi copii afară sunt,
Laudă colinde.
Doar bunica stă în casă,
Spune o poveste.
Despre marele Iisus,
Spune o poveste.
Ger cumplit
Gol, în crivăț, stă-n ograda,
Omul nostru de zăpadă
Nici șoșoni n-are măcar
Nici mănuși și nici fular.
-Mama, ada-l la căldură,
Și să-i dăm că-i tare frig,
Ceai fierbinte și-un covrig!
Zăpada
Poezie de iarnă de Tudor Arghezi
Fulg limpede şi pur,
Te-aştept să te scobori,
Petala de pe flori
Sădite în azur.
Azurul se încheagă
Să facă iernii salbă.
E-o trudă-n bolta-ntreagă
Să-ţi facă fiinţa albă.
Dar ajungând la noi,
Cu steaua şi cu luna,
Tu treci întotdeauna
Şi laşi în lut noroi.
O, brad frumos…
Poezie de iarnă de Radu Gyr
O, brad frumos, ce sfânt pãreai
în altã sãrbãtoare.
Mã vãd copil cu pãr bãlai
si ochii de cicoare.
Revãd un scump si drag cãmin
si chipul mamei sfinte,
imagini de Crãciun senin
mi-apar si azi în minte.
Un brad cu daruri si lumini
în amintiri s’aratã.
In vis zâmbeste ca un crin
copilul de-altãdatã.
Intregul cer era deschis
deasupra fruntii mele.
Azi strâng doar pulbere de vis
si numai scrum din stele.
Copil bãlai, Crãciun si brad
s’au stins în alte zile.
Azi numai lacrimile cad,
pe’ngãlbenite file…
Azi nu mai vine Mos Crãciun
cu barba-i jucause,
ci doar tristetile mi-adun
sã-mi plângã lângã use…
In bezna temnitei mã frâng
sub grele lespezi mute,
si’mpovãrat de doruri plâng
pe amintiri pierdute.
Omãtul spulberat de vânt
se cerne prin zãbrele
si-mi pare temnita mormânt
al tineretii mele…
Când vine iarna
Poezie de iarnă de Emilia Plugaru
Toată lumea ştie
Că-ntr-o bună zi,
Pe neprins de veste
Iarna va veni.
Iarnă, iarnă rece,
Nu eşti prea miloasă.
Focul nu se-aprinde
Şi e frig în casă.
Din hogeaguri triste
Nu prea iese fumul,
Apa-i îngheţată,
Troienit e drumul.
Dacă faci necazuri,
Iarnă, de ce vii?
– Omule, mă iartă,
Vin pentru copii.
Vin pentru pâinică,
Să n-o rupă vântul.
Vin, c-o blană albă,
Să îmbrac pământul…
5 Jocuri Nostime în Maşină cu Copilul. Idei pentru Drumuri Lungi în Familie
Fulgii fluturași
Poezie de iarnă de Emilia Plugaru
Dimineaţa Anicuţa
Se trezeşte la fuguţa.
Când se uită pe fereastră,
Vede iarna cea măiastră.
Din pătuc fetiţa sare,
Iese-afară-n fuga mare,
Fulgi de nea încep să vină
Drept la Anicuţa-n mână!
Ia te uită, nărăvaşii,
Zburdă ca şi fluturaşii!
Şi prinzându-i în mânuţă,
A uitat că stă… desculţă.
Jocuri de Petrecere pentru Copii. Jocuri pentru Aniversări şi Întâlniri de Copii
Zi de iarnă
Poezie de iarnă de Emilia Plugaru
Ninge-ncet de la amiază.
Fulgii ca-ntr-o horă zboară.
Iarna-n tronul ei se-aşează.
E o zi frumoasă-afară.
Până-n seară potecuţa
S-a acoperit de nea.
Îmi iau iute săniuţa
Şi pornesc la deal cu ea.
Şi din vârf de potecuţă,
Fericit, pornesc la vale!
Noapte e, dar luminează
Fulgii albi ce-mi ies în cale…
Obosit, spre miezul nopţii,
Iarna o privesc din pat.
Nu mai ninge, Luna plină
Iese mândră din Palat.
Trece printre nori şi vine
La un tei cu braţe-nalte.
De acolo, mândra Lună,
Văl de-argint trimite-n noapte.
Şi cu ochiu-i de lumină
Spre poteca noastră cată.
Eu îi zic aici să vină,
Ea-mi răspunde: altădată…
Brăduleț, brăduț drăguț
Poezie de iarnă de Alexandru Toma
Bradulet, bradut dragut,
Ninge peste tine,
Haide, hai in casa mea,
Unde-i cald si bine!
Pom de Anul Nou te fac.
O… ce bucurie!
Cu beteala am sa te imbrac
Si stelute o mie.
FILME. Top 10 Filme Online Romanesti pentru Copii din Timpul Comunismului
