8 tipare negative puternice în relaţia mamă-fiică. Mama şi fiica sunt una alteia oglinzi vii, o relaţie prin care mama se descoperă pe sine cu aspectele ascunse sau necunoscute ale sale iar fiica se dezvoltă în direcţia pe care o poate lua lovindu-se de acest control feminin puternic şi deosebit de important, numit mamă.
Un articol de Cătălina Hetel, psihoterapeut, psihodramatist, terapeut de familie.
Relaţia mamă-fiică este una de identificare profundă până în abisurile inconştientului. Este recunoscut conflictul puternic între mamă şi fiică, ce apare în adolescenţa fiicei, conflict însoţit adesea de o puternică opoziţie şi de multă furie de ambele părţi.
Mama investeşte conştient sau inconştient fetiţa, viitoare femeie, viitoare mamă, cu o serie de aspecte mai mult sau mai puţin conştientizate din propria fiinţă şi mai ales din propria relaţie cu propria mama. Femininul şi masculinul sunt aspecte identitare care se simt în interiorul fiinţei dar care se şi construiesc în raport cu transmiterile familiale. Avem voie să fim femei sau dimpotrivă este ceva rău să fii femeie. Este femininul un cadou sau mai degraba o pedeapsă? A fi femeie şi mamă, a fi feminină şi sexualizată feminin este un aspect interesant, provocator, acceptat sau este ceva ce trebuie ascuns, blocat, încarcerat?
Citeşte şi: 10 lucruri pe care NU trebuie sa le faca o mama de fete. Interviu cu Ana Nicolescu – Mamica Urbana
Nu poţi creşte o fiică decât cu resursele pe care le ai tu ca femeie şi cu acceptările pe care le ai în raport cu caracteristicile feminine fundamentale. La rândul ei, fiica va lua acest pachet de date şi va face ceva cu el, îl va interioriza, îl va tolera sau dimpotrivă, i se va opune vehement.
Dintre tiparele negative în relaţia mamă-fiică îmi vin în minte:
1. Desconsiderarea feminină
Fetiţa sau adolescenta sau femeia sau tânăra mamă nu e suficient de bună în ochii mamei sale. Uneori în comparaţie cu un frate ea este doar o fată, nu e la fel de puternică, va avea o viaţă de femeie, un destin de femeie, e „doar o femeie”. Uneori soţul fiicei este mai preţuit decât fiica, aceasta fiind doar o extensie a acestuia. Desconsiderarea este legată în special de sexul feminin văzut ca imperfect. Este o trăsătură a mamei, moştenită probabil din propria familie şi transmisă dureros fiicei. La fetiţele mici se vede acest lucru prin implicarea mai redusă a mamei privind cariera sau viitorul sau dimpotrivă, uneori prin forţarea fetiţei să demonstreze că este de două ori mai bună decât un băiat.
2. Controlul asupra corpului fiicei
Fiica este doar o fiinţă crescută până va fi predată soţului, o fiinţă imatură şi fără drept de decizie. Ea trebuie mereu ghidată şi ocrotită pentru că nu este în stare să ia propriile decizii şi pentru că ar putea fi expusă unor abuzuri. Este cazul familiilor tradiţionale în care fata este neapărat secondată de un băiat, tată, frate, soţ, altfel nu are valoare.
Citeşte şi: 7 Obiceiuri Toxice în Comunicarea Părinte-Copil. Ce Să Nu îi Spunem Niciodată Copilului
3. Indisponibilitatea maternă
Mama se îndepărtează de fiica sa care este deja mare şi se descurcă singură. Fiica este parentalizată pentru fraţii ei, se consideră ca ea nu mai are nevoie de suport sau de ocrotire. Dacă ştie să facă treburi prin casă sau să se descurce singură atunci înseamnă că ea nu mai are nevoie de un părinte lângă ea.
4. Dublura
Mama trăieşte prin fiică şi prin realizările ei. Ea îşi asumă ceea ce face fiica bine, fiica este doar o extensie narcisică a mamei. Mama supravieţuieşte prin fiică iar fiica se va teme să facă ceva ce o va supăra sau dezamăgi pe mama, se simte datoare mereu să o flateze sau să o mulţumească pe mama sa indiferent că este vorba despre carieră sau despre viaţa sa de familie.
5. Combativitatea, criticismul
Mama este nedreaptă şi critică cu ea însăşi şi proiecteză acest lucru asupra fiicei. Nu eşti suficient de bună, nu găteşti suficient de bine, nu te îmbraci suficient de elegant, nu ai un soţ suficient de bun. Între mamă şi fiică domneşte o atmosferă ostilă dominată de critică permanentă.
Citeşte şi: Responsabilităţile Copilului. Cum Îl Implicăm în Activităţile Casnice Familiale
6. Competiţia, lucrurile netrăite de mamă, frustrările, fricile, furiile
E nedemn să recunoaştem chiar şi singure în oglindă dar se întâmplă uneori să fim invidioase pe fiicele noastre pentru tinereţea lor, pentru viitorul pe care îl au, pentru faptul că au oportunităţi şi posibilităţi pe care poate noi nu le am avut. Invidia este firească, un sentiment uman. Dacă însă ajunge să ne copleşească, invidia se transformă în criticism, în ostilitate, în ceva ce ne împiedică să avem o relaţie bună cu fetiţa noastră. Uitându-ne la ea nu vedem decât propriile eşecuri, nu vedem persoana ci doar propriile nereuşite.
7. Preocuparea faţă de propriile probleme
Mama are mereu dureri, drame, probleme mai mari decât ale fiicei, poveşti cărora fiica trebuie să le facă faţă. Se ajunge la un moment dat la o inversare de roluri, fiica este cea care ajunge să conţină durerile mamei şi să o ajute să le depăşească. Fiica ajunge să îşi nege propriile probleme pentru că este copleşită de povestea mamei sale.
8. Mama cea frumoasă
Fiica este un fel de Cenusareasa a unei mame foarte puternice, realizate şi frumoase. Mama este preocupată de propria imagine, de părerea lumii faţă de ea, iar fiica este doar o completare a acestei imagini perfecte. Din exterior pare mama perfectă şi extrem de implicată dar în interiorul relaţiei supune fiica unui tratament extrem de dur pentru a se potrivi modelului perfect pe care mama îl întreţine.
Am aflat despre tiparele negative puternice în relaţia mamă-fiică, dar ce soluţii avem? Cătălina Hetel ne dezvăluie 6 lucruri importante de făcut pentru o relaţie bună între mamă şi fiică.
