Care e povestea ta despre alaptare?

Sarbatorim si sustinem alaptarea in Saptamana Mondiala a Alaptarii!

Alaptarea este prima decizie importanta pe care o ia mama pentru bebelusul ei si este foarte important ca pe intreaga perioada in care alapteaza, sa primeasca sprijin din partea familiei.

Scrie-ne povestea ta (aici, in Comentarii) despre cum a fost experienta alaptarii pentru tine si ce ai face diferit acum.

Primele 3 „povesti” vor fi recompensate cu cate o sedinta din Programele de dans pentru ghemotoci (pentru 6-12 luni sau 1-2 ani), sponsorizate de „Eu Parinte Ghemotoc”.

Toate experientele impartasite cu noi vor fi publicate pe site, intr-o sectiune speciala „Sustinem alaptarea” iar daca ne trimiteti si poze pe [email protected], le vom publica impreuna cu povestea.

Spor la alaptat ! 🙂

4 COMENTARII

vancsa cristina 05/08/2013 at 17:03

Povestea alaptarii pentru noi incepe cu lacrimi, durere, chin, rani si nervi pe sistemul care nu-ti acorda consultanta atunci cand ai nevoie! Apoi a continuat cu un refuz categoric al sanului si iar lacrimi, chin, nervi ca pompa aia nu a fost inventata degeaba si bine ca exista biberoanele. Ne tinem tari pe pozitie, nu cedam in fata comoditatii laptelui praf! Traiasca sanu’ lu’ mama! Asa ca legam o prietenie stransa cu plasticele foarte utile – pompa si biberonul. Vine el si anul nou, diversificarea, alta nebunie… Dupa vreo 3 zile de greva foamei, ce se gandeste eroul basmului nostru: ia sa faca un control al calitatii direct de la sursa laptelui. Zis si facut! De atunci, goodbye plastice utile, hello mama! Si avem deja 7 luni de la fericitul eveniment :). Fat-Frumos creste intr-o zi cat altii (nealaptati) in 10, bineinteles si e cel mai minunat copil din lume (destept, frumos, devreme acasa, face curat, spala, gateste, stiti povestea). Acum are 1 an + o luna si continua sa testeze calitatea laptelui (agent il fac!). Si au trait fericiti pana la adanci batraneti! Sfarsit! 🙂
admin 06/08/2013 at 11:21

Multumim, Cristina, pentru impartasirea acestei experiente cu noi!
Felicitari pentru rabdare si perseverenta si multi ani fericiti si sanatosi bebelusului tau!
Ne bucuram ca in povestea ta laptele praf a fost invins 🙂
silvia 06/08/2013 at 21:54

Povestea mea despre alaptare este la fel de fireasca precum respiratul. Am nascut seara, iar dimineata, la ora 6, ne-au chemat la alaptat. Mi-am luat puiul in brate si am asezat-o la san, asa cum ne spunea asistenta ce se invartea ca o closca printre noi, mamele, care eram emotionate ca la examen! Mai ales cele la primul copil… Eu am fost foarte norocoasa, deoarece fetita mea a stiut singura ce sa faca… s-a apucat sa suga, de parca de-abia astepta… si nu s-a mai oprit decat la un an si patru luni! Pana la 6 luni i-am dat san exclusiv, a luat in greutate conform graficului, chiar un pic mai mult, as putea spune. Da, am avut dureri de sani, am avut rani si am tinut regimul recomandat in timpul lunilor de alaptat. Zambetul copilului meu si faptul ca nu a fost nicio zi bolnava, pana pe la 3 ani, au rasplatit pe deplin efortul meu, si orele din noapte in care ma trezeam s-o alaptez. Da pentru alaptat! Stradui-ti-va pentru copiii vostri, dar si pentru voi, pentru ca o mama care alapteaza isi revine mai usor la forma fizica dinainte. Succes mamicilor!
admin 07/08/2013 at 15:31

Multumim, Silvia, pentru „povestea” ta de alaptare si felicitari pentru rabdare! Rasplata noastra, a mamelor, este zambetul bebelusului nostru atunci cand il alaptam, si nu numai 🙂