Cotrobăi prin magazie și ieși ținând într-o mână o linguriță de ciocolată caldă și în cealaltă o sticluță de morcofen-fermecat.
– E o pastă fermecată. Are în ea ficăței moi de pui, suc de măr sălbatic și morcovi fermecați. Trebuie să amesteci morcofenul cu ciocolata caldă și bostanul o să dispară numaidecât, spuse zâna Tetiana Coc Mărunt.
Imrod mulțumi pentru ciocolata caldă și morcofenul-fermecat, îndreptându-se chinuit spre ușă.
– Stai o c’ipă! strigă după el Chelcioroi dar micul crocobalen nu-l mai așteptă. Plecă cu morcofenul și ciocolata caldă. Se cățără pe vârful stâncii de la marginea Lagunei Nesărate și mirosi sticluța.
– Pfui, nu-mi plac ficățeii moi de pui, nu-mi place sucul de măr sălbatic, nu-mi plac morcovii fermecați… în schimb ciocolata caldă e foarte bună!
VIDEO. 5 Animații Impresionante despre Natura Umană şi Adevăruri Incomode din Societatea Modernă
Imrod mâncă toată ciocolata, iar morcofenul-fermecat îl aruncă în tufe. De la înflorirea ghioceilor și până la căderea frunzelor așteptă să-i dispară capul cel greu, dar degeaba. Bostan a fost, bostan a rămas! Când veni timpul ca păsările călătoare să plece în țările calde, se îmbărbătă și se duse înapoi la zâna Tetiana Coc Mărunt. Primi de la ea o altă sticluță cu morcofen-fermecat, dar ciocolată caldă nu mai avea pe stoc.
– Puteam să fiu libelulă sau elicopetru polițist, dar am rămas doar un crocobalen cu cap de bostan și aripi grunțuroase, începu să plângă Imrod.
– De ce tot dai apă la șoareci? îl întrebă Genecrețe, crocobalena roz, care tocmai zbura deasupra stâncii. Bătăile aripilor ei se auzeau până la zâna Tetiana.
– Uite ce bostan mi-a crescut pe umeri! Am mâncat ciocolata caldă și am aruncat morcofenul-fermecat, oftă Imrod. Ce e zgomotul ăsta, tu nu ai aripi-care-zboară-singure?
– Am avut odată, spuse GeneCrețe aterizând lângă micul crocobalen, dar tot timpul trebuia să fug după benzină. Odată, când am zburat deaspura Pacificului mi s-a terminat combustibilul și m-am prăbușit. Am ajuns până la fundul oceanului.
Citește și: O Aventură Colorată. Poveste Terapeutică despre Răbdarea de a Termina ce Începem
Atunci am renunțat la aripile-care-zboară-singure și n-am mai căzut niciodată. Când obosesc mă odihnesc pe nori sau pe curcubeie.
– Nu pot zbura cu un cap așa de greu. Zâna Tetiana Coc Mărunt mi-a dat o altă sticluță de morcofen-fermecat, dar nu mai are ciocolată caldă. O să rămân pentru totdeauna un crocobalen terestru, cu capul greu!
– Ce-ar fi dacă… începu Genecrețe.
– Dacă, ce? o întrerupse Imrod.
-…Dacă ți-ai imagina ciocolata caldă pe vârful limbii, apoi în gândul tău ai amesteca-o cu morcofenul-fermecat și l-ai înghiți îndată. Poate ar avea efect!
– Hai să încerc, răspunse Imrod, nu am nimic de pierdut… Și începu să-și imagineze pe vârful limbii nu o linguriță, nici măcar un polonic, ci o găleată întreagă de ciocolată caldă, apoi cu o singură mișcare înghiți pasta fermecată. Capul de bostan începu să se micșoreze transformându-se pe rând într-un măr, într-o vișină și în sfârșit, apăru căpșorul mătăsos, cu pătrățele alb-negre al crocobalenului.
Imrod, de fericit ce era, dădu o dată din aripi și se înălță până la nori:
– Sunt libelulă, sunt pelican, sunt elicopetru polițist!… Și zbor cu aripile mele!
Îți recomandăm: 25 de Activități cu Copilul în Aer Liber. Cum Ne Jucăm cu Copilul în Parc sau la Picnic
Sfârșit
Suntem bucuroşi să îţi prezentăm la Povestea de Duminică Seara încă una dintre poveştile prietenilor noştri de la Revista Tuş. Te invităm să îi vizitezi pentru a vă bucura în familie de poveşti, poezii, benzi desenate şi jocuri. Majoritatea poveștilor Revistei Tuș apar în trei formate: poveste ilustrată, poveste audio și poveste animată.
Duminica după-amiaza trimitem către abonaţii noştri Povestea de Duminică Seara, recomandarea noastră de poveste pentru momentele când cei mici intră în lumea viselor. Abonează-te la Newsletterul Gokid! pentru a primi povestea în fiecare duminică!
