Unele dintre cele mai captivante povestiri despre animale din literatura română apar în cea mai cunoscută operă a lui Emil Gârleanu, Din lumea celor care nu cuvântă (1910). Volumul relatează întâmplări alegorice din viața gâzelor, păsărilor, animalelor și plantelor. Plăcerea de a observa, înțelege și studia comportamentul necuvântătoarelor reiese și din povestea După asemănarea lor, pe care ți-o oferim mai jos la Povestea de Duminică Seara #143.
ζ ♠ ζ
–
După asemănarea lor
de Emil Gârleanu
–
Făcuse Dumnezeu aproape toate lighioanele pământului. Îi rămăsese de înviețuit numai câteva. Pe acestea se hotărî să le plăsmuiască după sfatul celorlalte. Astfel putea să cunoască și inima și mintea acelor cărora le dăduse suflet mai dinainte.
Așa, după povața leului, care vroia să știrbească din măreția tigrului, făcu mâța; după gustul raței, zuliară pe lebădă, făptui gâsca; după placul elefantului, ironist, născu șoarecele. Ascultă chiar pe măgar, care-l rugase că, decât ar mai face un dobitoc pe lume, mai bine i-ar lungi lui urechile, doar-doar o putea prinde un sunet mai armonios.
De aceea Atotputernicul se plimbă pe pământ, întreband și ascultând în dreapta și în stânga. Într-un rând, odihnindu-se pe o piatră, se gândea cum să mai dea o viețuitoare aerului. Și cum cătă cu ochii primprejur, iată că vede: sub o frunză, o broască; o albină și-un fluture pe câte o floare; și-n mijlocul unei mreje, țesute între două crengi, un păianjen.
Dumnezeu zâmbi, le chema la el și le spuse:
— Ascultați, vietăților, vreau să va dau pe ziua de astăzi încă o tovarașă. Doresc să aud povața voastră — cum și ce înfațișare să-i alcătuiesc. Mergeți de va sfatuiți dintru-ntâi între voi și veniți cu lucrul gata.
Cele patru viețuitoare se traseră mai la o parte, în sfat.
— Bine, dragilor, se umflă broască, nu-i ajunge preasfântului că ne are pe noi? O să lase atâtea ființe pe pământ, că nu ne-o ajunge cu ce ne hrăni. Ia să-i croim noi o dihanie cum n-a mai văzut nimeni, doar l-om satura.
Îți recomandăm: 20 Activități Antrenante cu Copilul în Casă
Și șu-șu-șu, șu-șu-șu, se sfatuiră! Apoi, câteșipatru, veniră în fața Domnului.
— Ei? le întreba Dumnezeu. Tu, broasco, ce sfat îmi dai?
— Înalt-preasfinte, zise broască, priviți-mi ochii și faceți-i noii viețuitoare la fel.
— Bun! Dar tu, fluture?
— Priviți-mi trupul.
— Bun! Dar tu, albină?
— Priviți-mi aripile.
— Bun! Dar tu, păianjene?
— Priviți-mi picioarele.
— Bun! Foarte bine! răspunse Dumnezeu și zâmbi: ochi de broască, trup de fluture, aripi de albină și picioare de păianjen! Iată lighioana pe care o doreau ele!
Dihăniile se uitară una la alta.
— Acum să-l vedem, zise albina, încet, broaștei.
Dar Dumnezeu blagoslovi în aer, apoi întinse palma. Și în mâna Domnului răsări, deodată, nouă viețuitoare.
— Iată sora voastră. Vă place?
Cele patru sfatuitoare răspunseră, codindu-se:
— Da… mărite Doamne!…
Și Dumnezeu înțelese că noua viețuitoare era într-adevăr frumoasă.
Tocmai în clipa această uite și-o șoparlă. S-o întrebe și pe asta, se gândi Dumnezeu.
— Ei, tu, șoparlă, ce zici că-i mai lipsește ființei acestea că să se desăvârșească sfatul celor patru tovarașe ale tale?
— Sprinteneală mea, Doamne, răspunse cu acreală șoparla.
— Fie! Du-te! porunci Dumnezeu făpturii celei noi care se ridicase pe vârful degetului său.
Și așa, din răutatea celor cinci viețuitoare, zbura, pentru întaia oară pe pământ, nebunatică și gingașa libelulă.
+100 Poveşti de Adormit Copii şi Terapeutice | Povestea de Duminică
Dar ar fi nedrept să nu se știe că dintre toate viețuitoarele numai rândunica fusese mărinimoasă. Ea rugă pe Dumnezeu să dea viața unei rândunele mai chipeșe ca ea. Și Dumnezeu îi făcu hatârul: însufleți lăstunul. Dar pentru inima cea bună a randunicii o lăsă tot pe dânsa mai frumoasă.
Sfârșit
ζ ♠ ζ
În fiecare duminică după-amiaza trimitem către abonaţii noştri Povestea de Duminică Seara, recomandarea noastră de poveste pentru momentele când cei mici intră în lumea viselor. Dacă vrei să primeşti şi tu recomandările noastre, abonează-te la Newsletterul Gokid!
