Cum se manifesta anxietatea la copii si cum gestionam fricile copilului nostru? Mami, imi e frica! Ce e de facut si ce e de evitat.
Frica este un sentiment care incearca toate fiintele. Oamenii si animalele deopotriva resimt frica, o stare care te ajuta sa fugi din fata pericolului sau care iti da puterea sa ataci ca sa te aperi. Dar ce ne facem cand acest sentiment exista in noi zi de zi, uneori cu sens alteori fara un sens anume. Unele frici sunt universale, umane, cum ar fi frica de intuneric sau de moarte.
S-ar crede ca timpurile moderne sunt mai sigure si ca tehnologia ne ajuta sa invingem frica. Dimpotriva, tocmai informatia si tehnologia amplifica angoasele si anxietatea la copii. Este un cerc vicios, in care industria si tehnologia speculeaza angoasele umane iar angoasele sporesc in momentul in care ne dam seama ca orice am face si oricata tehnologie a securitatii am aduna, nu putem sa ne controlam propria pierdere. Daca in doze mici angoasa si frica asigura supravietuirea si integritatea, in doze mari, frica devine o suferinta continua, care ne impiedica sa traim.
Copiii absorb ca un burete trairile mediului in care ei se nasc si cresc. Si unde oare putem vorbi despre temeri mai mari decat temerile legate de siguranta si evolutia propriilor copii. Apare un alt cerc inchis in care cu cat ne temem mai mult pentru copiii nostri, cu cat ii impregnam de aceasta angoasa permanenta, cu atat ei vor deveni mai tematori si nesiguri, alimentandu-ne frica initiala pentru ei.
Anxietatea la copii nu se manifesta prin cuvinte ci prin comportamente. Un copil care se teme, va exprima asta prin tipat, plans, agresivitate sau se va imbolnavi. Poate deveni un copil de nestapanit, sau dimpotriva excesiv de timid si de retras. Toate aceste comportamente nu sunt decat modalitati de atragere a atentiei asupra starii de neliniste si a fricii.
Ce e de facut si ce e de evitat pentru a reduce anxietatea la copii:
– grija la cuvintele rostite si nerostite. Nu prezentati copilului lumea ca pe un loc apocaliptic si nici nu reactionati disproportionat atunci cand se intampla ceva. Copilul invata despre el si despre oameni imitandu-va si intelege lumea prin grila pe care i-o oferiti. Daca dumneavoastra ca adult va temeti de oameni si de fantome, ce ar putea oare face copilul cand el insusi se vede singur printre oameni la gradinita sau singur in camera lui noaptea.
– evitati amenintatile cu parasirea, bataia, rapirea sau alte texte “educative”. “Te las aici” sau “te dau la tigani” sau “o sa te muste cainele” nu sunt in masura sa dea copilului incredere in propria viata. Luand ca exemplu cainii, e normal sa il inveti pe copil sa fie prudent atunci cand se propie de un caine sau sa se asigure ca acesta nu musca, dar nu e normal sa il indepartezi de orice caine, invatandu-l sa ii priveasca ca pe niste fiare salbatice care pot ataca in orice clipa.
– evitati sa culpabilizati copilul. Copiii au o gandire magica, un fel de a lega lucrurile de sine. Copilul crede ca daca el gandeste ceva, acel ceva se va intampla. Riscati sa il culpabilizati cu texte de genul “din cauza ta m-am imbolnavit” sau “daca faci asta voi fi trist”. Copilul se va teme sa existe, sa gandeasca sau sa simta pentru ca va fi “convins” ca gandurile si sentimentele lui au atata putere incat sa va raneasca.
– evitati exprimarea gen “nu esti destul de”…”nu esti destul de mare sa intelegi”, “nu esti destul de bun sa faci”, “nu esti la fel de bun ca si”, “ai facut bine dar…”. Aceste expresii ii dau copilului de inteles ca nu este acceptat asa cum este, ca trebuie sa fie altfel, fara insa a intelege cum este acel altfel. Pentru e elibera copilul de frici, e nevoie sa il ajutam sa aiba incredere in sine si in mediu. Lumea nu e neaparat un loc sigur, dar noi avem cu totii, mijloacele de a-i face fata. Important nu e sa ii ferim pe copii de pericole ci sa ii invatam sa le anticipeze si sa se fereasca singuri. Pentru asta e nevoie de incredere in sine, in propriile capabilitati si curajul de a gresi. Un copil taxat pentru orice greseala e un copil care se va feri sa faca ceva pentru a nu gresi. Important nu e sa nu gresim ci sa stim sa reparam greseala. De asemenea, e important ca un copil sa se simta bine in pielea lui si in mediul lui. Un mediu nesigur, un parinte inconstant, lipsa de respect duce la starea de “nu sunt bine”. A fi bine inseamna a ne simti bine si a ne respecta pe noi insine. A ne ingriji, a evita suferinta, a-l respecta pe cel de langa noi, da un sentiment de incredere in sine si in lume.
Te-ar putea interesa si aceste articole:
10 Restaurante cu locuri de joaca pentru copii in Bucuresti
Casa Experimentelor. Centru stiintific pentru copii si tineri
Un copil care are incredere in sine:
- este capabil sa afirme ce vrea si sa ceara, sa isi apere punctele de vedere chiar si in fata adultilor;
- accepta un refuz, chiar daca isi exprima sentimentele negative fata de acesta
- se imprieteneste usor
- nu se teme sa greseasca si nu vrea sa fie perfect
- nu se lasa descurajat si vrea sa mai incerce
- este curios, viseaza si are curaj sa exprime ce viseaza – are o imaginatie bogata.
Pentru aceasta parintele:
- il ajuta pe copil sa gandeasca logic;
- aplica coerent regulile, disciplina si corectiile;
- face mai multe complimete decat reprosuri
- nu dezvaluie in public anumite intimitati ale copilului
- nu este sarcastic si zeflemitor
- este rabdator
- il incurajeaza sa isi asume responsabilitati
- il incurajeaza sa aiba proiecte personale
- il invata gadirea pozitiva
- il ajuta sa isi repare greselile
- ofera o imagine pozitiva asupra lumii si viitorului
- ofera timp si tandrete
- se respecta pe sine si ii acorda copilului respect.
Putem vorbi copilului despre aproape orice, despre viata si moarte, despre boala sau pierdere, despre frumos si urat, cu conditia sa stim ca suntem mereu capabili sa facem fata vietii si sa il invatam si pe copil pas cu pas sa fie ca noi.
Dar faptul ca ii prezentam copilului viziuni apocaliptice despre orice, nu il ajuta sa se apere mai bine ci il impinge in angoasa si intr-o viziune despre o lume mare si de necontrolat.
Credit foto: Rocketboom.
