Despre furia si agresivitatea copilului. Boli sau dovezi de forta si capacitate de supravietuire? Cauzele care genereaza agresivitatea copilului.
Copilul are sarcina implicita de a creste mare si va face tot posibilul sa isi duca la bun sfarsit aceasta sarcina chiar daca pentru asta va trebui sa devina agresiv sau retras, ostil sau agitat, furios sau timid, fricos sau singur. Problemele de comportament ale copilului nu sunt boli ci arata forta copilului si faptul ca este capabil sa supravietuiasca.
Agresivitatea copilului este una dintre problemele pentru care adultii admonesteaza un copil. Agresivitatea este de fapt apanajul unui copil (sau chiar al unui adult) dispus sa treaca la fapte, sa faca, sa incerce. Acest comportament ar fi in opozitie cu “stapanirea”.
Copilul are sarcina implicita de a creste mare si va face tot posibilul sa isi duca la bun sfarsit aceasta sarcina chiar daca pentru asta va trebui sa devina agresiv sau retras, ostil sau agitat,furios sau timid, fricos sau singur.
Copilul care trece la fapte iese in evidenta, vorbeste tare, intrerupe, actioneaza impulsiv, loveste fara motiv aparent, tachineaza, provoaca. Adultilor nu le plac astfel de comportamente la copil pentru ca ei strica un echilibru prestabilit (copilul care asculta, sta cuminte, este previzibil si deci usor de stapanit). De multe ori, astfel de comportamente exprima furia copilului, nevoia lui de a “strica” o ordine, de a “distruge” regulile. Acest sentiment al furiei poste fi dublat si de anxietate, de durere, de neintelegere a sinelui si a celorlalti. De asemenea, acesti copii au o parere proasta despre sine, intarita zilnic de reactiile negative ale adultilor. Ceea ce face copilul este o forma de supravietuire in fata sentimentelor de furie si frica, de ostilitate fata de oricine si orice.
Se considera ca ceva interior il face pe copil sa se comporte astfel, dar in realitate mediul este cel care nu reuseste sa contina trairile negative (firesti) ale copilului. Provocarea careia trebuie sa ii faca fata vine mai degraba din mediul exterior.
Ceea ce ii lipseste copilului sunt abilitatile interioare de a face fata unui mediu care ii provoaca frica si furie. Nu stie cum sa gestioneze sentimentele pe care le traieste si atunci traduce ceea ce simte prin comportament, pentru ca nu stie altfel cum sa faca. Cu siguranta copilul si-a exprimat anterior nevoile in mod subtil dar adultii l-au ignorat. Copilul incepe sa fie remarcat abia atunci cand se comporta exagerat. De fapt acest comportament este o incercare disperata de a stabili o relatie cu lumea. Este ca si cum ar face singurul lucru pe care il stie pentru a supravietui intr-o lume ostila.
Te-ar putea interesa si:
Casa Experimentelor. Centru stiintific pentru copii si tineri
Agresivitatea copilului se manifesta rar atunci cand are acesta are incredere intr-o persoana. Increderea copilului se castiga prin joc si atentia care i se acorda. Copilul poate sa isi exprime furia si agresivitatea prin productii ca desenul, lutul, pictura. A face impreuna cu copilul ceea ce lui ii place, a-i acorda cateva clipe de atentie, a incerca sa ii contii sentimentele oricat de negative sau de exagerate ni se par, toate acestea duc la experiente placute impreuna, la un alt fel de a relationa si de a reactiona decat cel cunoscut deja.
In spatele furiei se ascunde de multe ori o rana, o lezare.
Furia este un sentiment sincer. Oricine poate fi furios. In spatele furiei se ascunde de multe ori o rana, o lezare. Copiii experimenteaza contradictoriu furia. Pe de o parte ei primesc furia din partea adultilor suparati pe ei pentru comportamentul lor, dar nu li se permite sa isi exprime aceeasi furie si suparare. Astfel ei vor invata sa isi exprime furia in mod voalat, prin diverse comportamente.
Scopul este de fiecare data sa ajuti copilul sa isi exprime sentimentele negative, sa le dea o expresie, sa traduca furia printr-un anumit comportament (desen, joc), sa exprime verbal, sa isi exprime nevoile, sa inteleaga ce este furia, ce il face de fapt sa se infurie.
Locuri din Bucuresti de mers cu copiii:
Pentru a aprofunda acest subiect de multe ori controversat, iti recomandam o carte tradusă deja în unsprezece limbi: „Lacrimi si crize de furie”, de Aletha Solter, ce descrie un nou mod de a reacţiona la plânsul copiilor si la crizele de furie ale acestora, de la naştere până la vârsta de opt ani.Cartea de faţă te va încuraja şi te va ajuta să rămâi conectată la copilul tău în aceste momente dificile. Această abordare revoluţionară şi plină de respect faţă de copii are o multitudine de beneficii:
- îi ajută pe bebeluşi să doarmă toată noaptea
- previne problemele comportamentale
- sporeşte puterea de concentrare a copiilor
- reduce agresivitatea şi hiperactivitatea
- îi ajută pe cei mici să se vindece de stres şi traume
