Fie că ne simțim neîmplinite, avem un gol pe care credem că ar trebuie să-l umplem cu prezența unui bebeluș, că ne dorim copii, de când ne știm, și considerăm că aceasta este menirea noastră pe această lume, de a fi mamă, sau pur și simplu se întâmplă printr-un accident să rămânem însărcinate, după nouă luni mai toate ajungem să fim părinte.
Această meserie nu este deloc ușoară, cu atât mai mult cu cât nu vei putea demisiona niciodată, și indiferent cât de multe cărți și articole ai citi, la câte „traininguri” ai merge, niciuna dintre aceste variante nu cred că reușește în adevăratul sens al cuvântului să te învețe să fii un părinte bun. Poate să-ți prezinte la modul general, să te ghideze, însă ceea ce contează cu adevărat este experiența pe care din păcate o dobândești abia după ce copilul s-a născut, fără să-ți lase posibilitatea de a derula în timp și a remedia o greșeală banală din punctul tău de vedere, dar extrem de marcantă pentru el. Aceste greșeli le facem cu toții, indiferent dacă ne-am dorit din totul sufletul această ființă nevinovată sau ne-am pricopsit cu ea după o mare neglijență.
Așa cum ei sunt parte din nou, și noi suntem rodul părinților noștri, suntem parte din ei nu doar din punct de vedere biologic, ci și psihologic, valorile lor devin și ale noastre, frustrările și fricile lor le asimilăm și noi inconștient și le transmitem mai departe. Și asta poate nu ar fi nimic dacă nu ar lăsa cicatrici adânci în sufletul nostru, cicatrici pe care involuntar le creăm copiilor noștri.
Indiferent cât de bine intenționați am fi și câtă răbdare am considera noi că avem, inevitabil va veni un moment în care nu neapărat că vei exploda și vei reacționa într-un anumit fel față de copilul tău, dar vei spune sau vei răspunde ceva pentru care micuțul tău va rămâne marcat.
Citeam undeva în urmă cu ceva vreme că uneori violența fizică poate fi o pedeapsă psihică mai puțin marcantă pentru copil decât agresivitatea verbală. Cu toate acestea, agresivitatea fizică conduce la diminuarea inteligenței copilului. Așadar, dragi părinți, da, știu, v-ați pierdut răbdarea, sunteți stresați și agitați, aveți bagajul vostru dobândit de la părinți însă nu vă ‘răzbunați’ pe cei mici.
Nici nu aveți idee despre ceea ce poate crea teroare în sufletul plăpând și inocent al unui copil.
Am încercat pe cât posibil să facem o listă cu situațiile care pot afecta atât de profund sufletul unui copil, încât chiar și în postura de adult el nu poate considera sufletul său vindecat.
CITESTE MAI MULT PE MAMADEPROFESIE.RO
