Copilul si Regulile. Cand Poate Respecta Copilul Regulile

Parintii sunt surprinsi si se intreaba cand poate respecta un copil o regula, de ce unii o fac si altii nu. Copilul si regulile.

Ce se intampla cu un copil care nu reuseste sa se adapteze unor cerinte, de exemplu la gradinita, sau unor cerinte ale jocului colectiv?

Dupa Jean Piaget, distingem 4 stadii succesive ale practicii regulilor, in dezvoltarea unui copil: individual, al jocului, al cooperarii si cel social. Cum interiorizeaza treptat copilul regulile.

Copilul si regulile – stadiul individual

Primul stadiu ale practicii regulilor este intre 0 si 2 ani aproximativ. Este un stadiu individual, pur motric.

Copilul nu este preocupat de vreo regula sau de cooperarea cu un alt copil, ci doar de propriul corp si de propria intelegere a obiectului si a functionarii obiectului. Copilul va manipula jocul sau jucaria in functie de propriile sale dorinte si de capacitatile sale motorii. Copilul va putea imita adultul in jocul sau, dar este inca destul de limitat in organizarea jocului si in intelegerea vreunei reguli de functionare.

Copilul si regulile – stadiul jocului

Dupa varsta de 2 ani si pana la 5 ani apare un alt stadiu al jocului, acela al imitarii propriu zise a regulii.

Copiii invata sa se joace “de-a” ceva, sa recunoasca la ce folosesc anumite obiecte, unde le-au mai vazut si ce se face cu ele. Este un stadiu al imitarii dar si un stadiu al dezvoltarii imaginatiei si creatiei. Pentru ca tot acum apar si “transformari” ale obiectelor. Este varsta cand orice obiect poate fi o jucarie, cand matura devine calut si pernuta devine fetita. Totusi, copiii se joaca inca separat, pentru sine si respecta cu greu regulile impuse. Piaget numeste acest stadiu “egocentrism” pentru ca are un dublu caracter, de imitare a altora dar si de interpretare individuala a exemplelor primite. Este stadiul in care parintii devin ingrijorati cand copilul “nu se joaca” cu alti copii sau cand nu respecta o regula si stadiul in care chiar gradinitele reactioneaza negativ fata de copiii “rebeli” sau care manifesta agresivitate intr-o anumita masura. Este insa, dupa cum spuneam, un stadiu al imitatiei regulii si a transformarii acesteia dupa propriile criterii.

Credit foto: https://www.flickr.com/photos/lintbrush/430677990/

Copilul si regulile – stadiul cooperarii

Pe la 7 sau 8 ani apare stadiul cooperarii, numit de Piaget “cooperare nascanda”.

Acest stadiu coincide cu intrarea la scoala. Este un stadiu in care apare si spiritul de competitie si nevoia de a fi inaintea celorlalti, nevoia de a fi valorizat pentru rezultat.

Regulile insa nu sunt suficient de interiorizate la aceasta varsta, deoarece inca nu putem vorbi despre o morala a copilului, despre bine si rau interiorizat. Copilul are nevoie la aceasta varsta sa fi invatat regulile, sa fie invatat sa le respecte, sa fie invatat despre consecinte. Se trece de la stadiul “pentru mama si tata”, la stadiul regulii exterioare.

Vezi şi:

Comunicarea cu copiii – Cum facem cerinte eficiente?

VIDEO. Dumbrava minunata (1980) – film romanesc

11 locuri de vizitat in Bucuresti cu copilul. Locatii interesante de descoperit

Copilul va invata sa isi faca temele pentru reusita sa, nu pentru mandria parintilor. Regula devine un atribut al realitatii, care ne ajuta sa facem parte din “joc”, oricare ar fi acesta, de la jocurile clasice de-a v-ati ascunselea pana la “jocul” serios al scolii si de ce nu la jocul serios al propriei vieti.

Regulile sunt insa extrem de personale, fiecare copil isi va interioriza regula conform propriei intelegeri si a propriei personalitati.

Copilul si regulile – stadiul social

La varsta de 11 -12 ani, debutul adolescentei si apoi in adolescenta, vorbim despre reguli sociale.

Este stadiul “codificarii regulii” dupa Piaget. Regulile sunt cunoscute social, acceptate social. Apare acel important “ca si ceilalti”. Este important in aceasta perioada ca adolescentul sa faca ce fac ceilalti, sa fie “in ton cu ceilalti”. Rebeliunea adolescentului nu este decat senzatia ca nu poate respecta regula celorlalti si atunci se intoarce la stadiul anterior si isi face propria regula. Rezolvarea apare atunci cand adolescentul este ajutat sa se adapteze, sa inteleaga “cerinta” jocului si sa se simta capabil sa joace.

Regulile sunt este extrem de importante pentru dezvoltarea copilului

Daca in primul stadiu regula nu are nimic coercitiv, ea fiind doar un pur exercitiu motor, traita ca un exemplu interesant si nu ca o realitate obligatorie, in al doilea stadiu, dupa 2 ani, regula poate deveni sacra si intangibila, de origine adulta si deci de esenta divina. Este bine sa intelegem ce efect au regulile prea dure asupra copiilor sau dimpotriva, lipsa oricarei reguli care poate da copilului imaginea unui univers gol si fara sens.

In perioada scolara primara, regula este expresia loialitatii, o lege consimtita mutual, dar care poate fi tot mutual schimbata. Copiii pot “ascunde” realitati din nevoia de loialitate si daca asa cred ei ca respecta regula. Este perioada exprimarii inconstiente a regulilor nescrise ale familiei, perioada in care copilul “devine” ceea ce inconstient grupul asteapta de la el, este perioada periculosului “nu esti suficient de bun”, care poate deveni fara sa vrem regula personala pentru copil si pentru adultul de mai tarziu.

Regulile sunt “ceva” din exteriorul individului si se interiorizeaza treptat devenind personale, produse ale constiintei.

Poate ca trebuie sa reconsideram tinand cont de aceste aspecte tot ceea ce tine de nevoia adultului de a “supune” copilul, de a impune reguli, de a avea un “copil cuminte”. Un copil ascultator, care ramane in stadiul mistic al regulii parintesti nu va reusi sa devina un adult care trece regula prin filtrul constiintei. Un copil care “nu asculta” poate fi un copil nepregatit sa inteleaga ce i se cere si ce inseamna “sa asculte”.

Bibliografie si recomandare, Jean Piaget, Judecata morala la copil, Editura Cartier 2006.

Multumim pentru acest articol Catalinei Hetel, psihoterapeut cu formare in psihodrama clasica moreniana si in terapie de familie.

Catalina este licentiata in asistenta sociala, actrita si mama a doi copii mici care ii ofera experienta practica si posibilitatea de a gresi ca parinte dar si de a creste ca adult. O puteti gasi la cabinet in Bucuresti, on line sau in programele „Teatrul din podu meu”.

Conduce grupuri de dezvoltare personala si terapie pentru adulti, adolescenti si copii si sesiune de terapie individuala.

Catalina Hetel poate fi contactata la 0766 423297, [email protected], www.hetel.ro