Cu canapeaua in clasa sau Povestea sistemului de invatamant britanic

Articol scris de Claudia Chiru, Prof.Inv.Primar in Bucuresti, dupa un schimb de experienta in Oxford, Marea Britanie.

De ce vrem să renunțăm la sistemul nostru educațional și să aducem altul nou, să copiem de la alții, să imităm, să forțăm până face poc? De ce să nu fim eclectici, in sensul bun al cuvantului, și să reparăm ceea ce am stricat sau să construim peste baza pe care o avem și să vedem partea plină a paharului? De ce considerăm că tot ceea ce se întâmplă la școală, în România, este greșit?
Cu aceste întrebări am plecat săptămâna trecută la schimbul de experiență (pe care mi l-am construit cu propriile forțe și convingeri) în Oxford, Marea Britanie. Am petrecut cinci zile alături de elevii britanici dintr-o școală primară și cadrele didactice aferente, am fost însoțită de către cinci elevi români, copii care participă la programul de after-school de la SAGA Kid București (www.asaga.ro) și de pictorița profesionistă Eglantina Becheru (www.elegantine.ro). Am avut ocazia să înțeleg de ce elevii britanici stau și ascultă în liniște, în bănci sau pe covor, cuvintele unui adult care dorește să le transmită ceva. De ce elevii britanici au o flexibilitate în gândire și știu să spună povești, însă știu să folosească și o tabletă atunci când este cazul sau să se joace în recreație fără să se împingă. De ce elevii britanici reacționează atunci când oricine le cere să facă ceva și o fac cu bucurie, apreciază eforturile și sunt recunoscători, își spun lucruri frumoase și se ajută reciproc. Oare sunt fermecați? Oare vin de pe alta planetă?

Iată secretul lor, din punctul meu de vedere: Respectul pentru școală este o stare a națiunii!

Iti recomandam si articolul:

Cum construiesti o relatia bazata pe respect cu copilul tau?

Comunitatea orbitează în jurul școlii și o face într-o manieră constructivă, este ca o plasă de siguranță, este o barieră de ioni pozitivi, potențează școala și o respectă, instituția școlii este o minune la care comunitatea ține cu îndârjire și pe care o apără și o sprijină, acolo se deschid capetele, se învață gândirea, viața, perpetuarea speciei. Membrii comunității britanice au înțeles că viitorul unei țări învață din comportamentele pe care fiecare adult le etalează. Guvernul se implică. Poliția se implică. Biserica se implică. Fiecare adult face eforturi pentru a-și prezenta cea mai bună variantă a propriei persoane.

Le este rușine să se expună într-un mod deplasat în fața copiilor, îi protejează, discută ca adulții fără prezența copiilor, fără ca aceștia să audă ce au de spus despre doamna X sau domnul Y. Feedback-ul se dă personal. Vine vreun părinte să conteste modul în care doamnele învățătoare își fac meseria? Nu, așa ceva nu există în Anglia. Fiecare își cunoaște pătrățica lui și este respectat pentru asta. Dacă vrei să știi ce face copilul tău la școală, întrebi profesorul lui atunci când are program pentru consultații, dacă vrei să știi ce face croitorul în magazinul lui, îl intrebi pe acesta, dacă esti curios să știi ce program are directorul, te duci și consulți avizierul și te înscrii pe lista de așteptare, dacă te sună directorul școlii…ai o “problemă” cu copilul tău pe care numai tu ca părinte o poți rezolva. Crezi că deții adevărul absolut și ești capabil să faci față provocărilor oricărei meserii inclusiv celor ale meseriei tale? Ai o problemă! Întârzie cineva la școală? Nu, la școala unde am fost eu de trei ori în doi ani, nu întârzie nimeni și nu lipsește nimeni pentru că pleacă în vacanță cu părinții sau pentru că e vineri și copilul este obosit și oricum plecăm la munte mai devreme. Așa ceva pur și simplu nu există!!! Oare sunt fermecați? Oare vin de pe altă planetă?

Au o filosofie simplă, de la care nu se abat și pe care o îmbrățișează. Dacă vrei ca lucrurile să meargă, trebuie să faci parte din soluție, să te implici în găsirea și oferirea unei soluții. Este ușor și la îndemână să te plângi, să detractezi o idee sau o metodă, însă este foarte dificil să pui ceva în locul gol pe care l-a lăsat comentariul tău negativ, nemulțumirea ta, energia ta negativă. Copiii sunt învățați, că atunci când ceri ceva, te asiguri că ai ceva, cel puțin la fel de important, comparativ cu ceea ce ai primit, de dat în schimb. “Not some, but all have to contribute!”

De la această premisă, mijloacele care transportă informația către elevi, respectiv cadrele didactice, sunt oameni care se dedică meseriei lor în proporție de 100%, “they are commited to educate children”, nu fac altceva și nu-și doresc altceva, se implică și cred cu tărie că ei sunt piatra de rezistență a soluției oferite, nu intimidează și nu se lasă intimidați. Se respectă și impun respect. Au reguli și le aplică cu sfințenie.

Ce fac cadrele didactice in UK? Se trezesc de dimineață, se informează, se conectează cu realitatea, se calibrează nevoilor elevilor, ajung la școală la 07.15, pe rând, iau de acasă și aduc la școală copiii ai căror părinți nu pot ajunge la timp la școală, își desfașoară activitatea cu elevii până la ora 15.00, apoi participă la ședințele staff-ului și ajung acasa în jurul orei 17.00-17.30, în cazurile în care nu au și alte ședințe mai târziu. Cât câștigă? 2000 de lire pe luna, adică 12.000 de lei. E mult? E puțin? E ceea ce au câștigat prin atitudinea lor!

Iti recomandam sa citesti si aceste articole:

Copilul meu nu vrea să îşi facă lecţiile. Cum îi poţi oferi ajutor la teme?

Cursuri de dezvoltare personala pentru copii

Ce am învățat de la ei si cum îmi voi îmbunătăți activitatea la catedră?

În primul rând mi-am promis să respect fiecare regulă pe care o consider elementară în educația unui copil, gândindu-mă în primul rând, la propriul copil;

În al doilea rând, pentru că dețin controlul asupra propriei reprezentații didactice, voi învăța elevii să gândească, oferindu-le variante și pași eficienți. Ei nu știu ce este de făcut într-o anumită situație, este datoria mea să-i învăț. De exemplu: in cazul în care un elev nu a înțeles ceea ce i-am explicat, îi voi enumera pașii pe care îi poate urma înainte să mă întrebe iar pe mine, il voi invata cum poate avea rabdare si cum poate gasi chiar el raspunsul, gandind. Voi folosi mijloace de invatare manufacturate care sa-i ajute pe copii atunci cand notiunile sunt abstracte pentru nivelul lor de dezvoltare cognitiva, voi folosi soft-uri educationale, le voi usura invatarea, ii voi proteja mai mult, ii voi ajuta mai mult;

In al treilea rand, voi organiza o sedinta cu parintii si le voi povesti tot ceea ce am inteles din schimbul meu de experienta si-i voi ruga sa ma sustina si in viitorul demers, voi continua sa trimit rezumatul zilnic parintilor;

In al patrulea rand, voi organiza o prezentare pentru colegele mele si le voi invita sa aplice si ele, daca ceea ce am spus si aratat le-a inspirat.

DACA TI-A PLACUT CEEA CE AI CITIT, TU CE VEI FACE?

P.S. Acest articol nu a fost publicat marti, 16.02.2016, ziua in care a fost conceput, pentru ca nu am avut suficient timp sa-l termin. Am stat la scoala pana la ora 19.00. Ziua de ieri va ramane in istorie sub denumirea de: “Ziua in care am bagat canapeaua in clasa”.

Asa arata clasa mea azi:

In poze se poate observa si axa numerelor, pe care am intins-o in clasa pentru a putea vedea mai bine numerele, vecinii si succesiunea;

Prof.Inv.Primar

Claudia CHIRU