Trebuie să fii inteligent? Să fii cult? Să ai răspunsuri pregătite de către specialişti? Ce poţi să răspunzi când eşti întrebat despre sex sau despre moarte? Dar despre iubire? Cateodata copiii sparg tăcerea şi îndrăznesc să se afirme şi să întrebe deschis. Cum răspundem la întrebările copilului?
Adesea ceea ce spune copilul trezeşte o angoasă atât de puternică în părinte încât copilul ajunge să se teamă să întrebe sau să ceară. Nu pentru că nu ar avea curajul necesar sa o faca, ci pentru că ajunge să prefere să îşi protejeze părintele.
Copiii au nevoie mereu să spună ce simt şi se vor feri să o facă dacă o întrebare sau o afirmaţie va declanşa o criză a părintelui sau o avalanşă de sfaturi.
Sfatul îl protejează oare pe copil? Când dăm o groază de sfaturi copilului este oare vorba despre el şi despre întrebarea lui sau despre teama noastră de adult şi despre experienţele noastre ratate? Când fiica adolescentă recunoaşte că este invitată în oraş de către un coleg, avalanşa de sfaturi legate de un posibil viol, crimă sau droguri este oare menită să educe copilul sau să descare angoasa părintelui?
Părintele afirmă adesea în faţa unei întrebări extreme cum ar fi o întrebare legată de moarte, că se simte dator să liniştească copilul. Dar este oare copilul neliniştit sau părintele este cel care a stabilit că acea întrebare este una neliniştitoare?
Preţul neliniştii poate fi un copil tăcut, temător, retras care se teme să întrebe lucruri cu adevărat importante. A lăsa copilul să exprime o întrebare înseamnă a avea încredere în el, în capacitatea lui de a intelelege realitatea şi în tine însuţi ca şi părinte că ai capacitatea de a conţine propriile trăiri legate de moarte, sex, realitate. Pentru că propriile trăiri au legătură cu propria experienţă, o experienţă subiectivă şi nu obligatoriu repetabilă.
_______
Dialogul cu un copil presupune a te întâlni cu acesta pe tărâmul lui, a-l cunoaşte în lumea lui şi a vedea realitatea de la înălţimea lui.
_______
Pentru a intelege cum răspundem la întrebările copilului cel mai bine trebuie sa incercam sa îi prezentăm lumea noastră şi punctul nostru de vedere intrând în acelasi timp in lumea lui. Pentru că, fiul sau fiica noastră vor pune o mulţime de întrebări, unele mai ciudate decât altele, despre viaţă şi moarte, despre sexualitate, despre oameni, despre ei înşişi. Noi ca adulţi credem adesea că este de ajuns să oferim un simplu răspuns, să oferim o informaţie, să clarificăm, să explicăm.
Adulţii se axează pe cunoştinţe, pe ce şi cât ştie sau trebuie să ştie copilul. Adulţii vor să fie clari, concişi, să transmită o informaţie clară. Numai că o simplă întrebare este de fapt debutul unei comunicări, copilul nu are nevoie neapărat de o informaţie, ci de un început de comunicare, de un timp petrecut cu părintele. Copilul îşi doreşte “să ia” ceva de la părinte, să câştige ceva, să obţină ceva. Şi nu îşi doreşte o simplă informaţie.
Vezi şi:
10 Restaurante cu Locuri de Joaca pentru Copii in Bucuresti
În spatele fiecărei întrebări există de fapt o uimire, o interogaţie, o lume de descoperit. De multe ori o întrebare simplă poate ascunde o teamă mult mai complicată. Întrebarea “tu îl iubeşti pe tata?” poate ascunde întrebarea “dacă o să divorţaţi şi voi ca şi părinţii colegului?”. Este de fapt o întrebare care reflectă o lume, o poveste, un complex de temeri.
_______
Un răspuns la o întrebare a unui copil este de fapt o înţelegere a lumii copilului şi o încredere acordată lui.
_______
Faptul că avem încredere în capacitatea lui de a primi un răspuns îl transformă treptat într-o fiinţă capabilă, inteligentă şi înţelegătoare. Păcălirea sau evitarea răspunsului îl va convinge că nu este suficient de bun şi de capabil să deţină un adevăr pe care adulţii îl deţin. Cât de multe lucruri putem să spunem copilului? Atâtea câte poate înţelege sau cuprinde cu mintea, pentru că un răspuns la o întrebare înseamnă ceva făcut împreună cu copilul şi nu pentru copil.
A face ceva împreună cu copilul şi nu pentru copil, îl ajută să înveţe lecţia de viaţă pe care vrem să o înveţe şi să devină capabil. A te simţi capabil şi stăpân pe forţele proprii este una din principalele lecţii de viaţă care pot fi predate cu adevărat copilului. Copilul nu are nevoie decât de mijloace pentru a deveni independent şi autonom, pentru a gândi singur.
_______
Un răspuns sincer si adecvat vârstei la o întrebare a unui copil îi va oferi acestuia o structură de gândire pe baza căreia el va genera propriile răspunsuri şi explicaţii.
_______
Cum răspundem la întrebările copilului depinde de povestea din spatele întrebării, pentru a nu-i livra copilului un răspuns predefinit, ci a indentifica de fapt ce fel de persoană este şi ce îl frământă cu adevărat. Nu există un răspuns standard despre moarte sau despre viaţă, dar există un moment bun de a sta împreună cu copilul nostru şi de a recunoaşte împreună nişte adevăruri umane.
*
Multumim pentru acest articol Catalinei Hetel, psihoterapeut cu formare in psihodrama clasica moreniana si in terapie de familie.
Catalina este licentiata in asistenta sociala, actrita si mama a doi copii mici care ii ofera experienta practica si posibilitatea de a gresi ca parinte dar si de a creste ca adult. O puteti gasi la cabinet in Bucuresti, on line sau in programele “Teatrul din podu meu”.
Conduce grupuri de dezvoltare personala si terapie pentru adulti, adolescenti si copii si sesiune de terapie individuala.
Catalina Hetel poate fi contactata la 0766 423297,[email protected] www.hetel.ro
Sursa foto: flickr.com
