VIDEO. Vezi online De ce are vulpea coada, un film romanesc comedie din 1989 si citeste despre peripetiile echipei de filmare in zona de munte Nehoiu.
Filmul este turnat in Nehoiu, o zona superba de munte de langa Buzau, si prezinta aventurile unui puşti din concediul in familie făcut „la ţară”, la bunici. Crescut la Bucureşti de nişte părinţi de cele mai multe ori extrem de grijulii, acesta descoperă natura si mai ales animalele, care chiar îi vorbesc, inclusiv hoaţa de vulpe, care scapă nepedepsită, deşi a furat găinile.
- Regie: Cornel Diaconu
- Scenariu: Ion Baiesu
- Distributie: Magda Catone, Geo Costiniu, Antoaneta Glodeanu, Octavian Herescu, Rodica Mandache, Valentin Uritescu, Florin Zamfirescu
Vezi online De ce are vulpea coada, film romanesc comedie din 1989.
Intr-o cronica a filmarilor din acel an de cotitura pentru istoria recenta a Romaniei, Marina Constantinescu isi aminteste de peripetiile intregii echipe de filmare a comediei De ce are vulpea coadă. Intr-o perioada in care datorita rationalizarii mancarii aceasta era o preocupare constanta, Marina isi aminteste de incercarile ei de a gasi branză de ţară, visul oricarui oraşean ajuns intr-o zonă de munte cu stâni de oi si săteni gospodari:
„…bazându-mă nu numai pe spiritul descurcăreţ al unei şefe de producţie, dar şi pe minunaţii ei ochi, mari şi albaştri – am plecat, cu un şofer şi cu Dorothea, să căutăm, la întâmplare, aproape în neant, de parcă mergeam la vânătoare de bizoni în alte epoci… Într-o gospodărie ni s-a oferit o oaie, ba chiar s-o şi gătească, dar dacă obţineam şi le aduceam noi… raţie de ulei de la Judeţ. Nu, nu era o soluţie. În alte locuri nu ni s-a oferit nimic, fiindcă spuneau că n-au. În fine, cineva avea brânză şi ne trimetea undeva, unde se făcea şi pâine. Bingo! Am văzut o roată mare de brânză pe care omul, cu pricepere, dar şi cu migală, a tăiat-o, cu o sfoară, în câte bucăţi i-am cerut noi; adică circa 20-25 de porţii. Am luat şi pâinea, bună, proaspătă, caldă chiar, am făcut pachetele şi am plecat la locul de filmare cu… micul dejun. Catering, s-ar spune azi, nu?
Le-am împărţit cu satisfacţia datoriei împlinite şi a unei victorii greu câştigate. Dar, deziluzie: când le-am spus oamenilor că acest mic – dejun costa 11 lei, toţi au fost dezamăgiţi, deşi erau flămânzi. Aveau şi dreptate: păi bine, diurna este de 16 lei sau 18 lei, şi asta costă 11 lei, a fost reproşul! Pe atunci „mâncarea la cadru” şi-o plătea fiecare, din buzunar – era o adevărată tehnică să-ţi pregăteşti din toamnă diverse lucruri pentru lungile deplasări, şi multe doamne care lucrau în Buftea puteau concura la titlu de inventator, îsi luaseră şi masteratul, şi doctoratul în astfel de soluţii, iar cutiile de film erau suporturi minunate pentru copt vinete sau pentru gătit! Cam aşa s-a terminat aventura acelei zile. A doua zi, mai sprijinită şi de nişte telefoane de la Bucureşti, am luat drumul Buzăului, al Judeţenei, unde ni s-au mai repartizat, cu pile – câteva raţii pentru 3-4 zile, la modesta cantină care ne mai ospătase, ca să putem termina filmările…”
Citeste aici mai multe despre intamplarile din timpul filmarilor de la De ce are vulpea coada, film romanesc comedie din 1989.
