Care sunt cauzele comportamentului agresiv al copiilor? Ce pot sa fac cand copilul meu e agresiv si musca, loveste, zgarie, etc?
Copiii pot fi adeseori extrem de agresivi, muşcă, lovesc, trag de păr, alegându-şi victime alţi copii, adulţii, animalele sau obiectele din jur. De unde vine agresivitatea copiilor şi ce putem face, explică dr. Anca Oros, medic specialist psihiatrie pediatrică, în Perspective, Jurnal de Medicină Integrativă Secom®.
Comportamentele agresive nu sunt patologice în sine, ele fiind necesare în evoluţia copilului şi dezvoltarea personalităţii lui. Prin exprimarea propriei agresivităţi, copilul se afirmă în faţa celorlalţi ca individ.
Comportamentele violente, ca agresivitate fizică orientată împotriva celorlalţi (muşcat, pişcat, zgâriat, lovit), apar în special între 1 şi 4 ani, ca răspuns la o frustrare. Agresivitatea poate determina dificultăţi de adaptare în colectivitate, fiind adeseori respins atât de colegi, cât şi de către educatori. După vârsta de 4 ani, copilul dispune de resurse suficiente pentru a se afirma şi a reacţiona la frustrări, iar menţinerea comportamentelor agresive poate ascunde carenţe afective, nevoia copilului de a atrage atenţia părintelui, deficite instrumentale sau senzoriale.
Soluţia vine din cauze
Identificaţi cauzele agresivităţii copilului şi acţionaţi la acel nivel. Înţelegerea problemei oferă multe căi de soluţionare a acesteia. Comportamentul agresiv al copilului în cele mai multe cazuri vine din:
1. Părinte agresiv sau violent
Identificarea cu părintele violent, care transmite sentimentul de putere prin intimidare. În plus, pedepsele fizice transmit copilului mesajul că violenţa este într-adevar o modalitate de a rezolva problemele, acceptată şi practicată în familie, aceeaşi familie care încearcă să educe copilul să nu fie agresiv. Cel care are putere fizică poate să-l abuzeze pe cel mai slab.
2. Lipsa atenţiei părintelui
Atunci când părinţii nu prezintă disponibilitate emoţională şi fizică faţă de copil, acesta încearcă sa le atragă atenţia. Copilul observă că dacă este liniştit şi se joacă în camera lui, nu va primi atenţia părintelui, în schimb dacă îşi loveşte fratele, ţipă, distruge lucruri, răspunsul părintelui este imediat, exagerat ca intensitate şi mulţumitor pentru copil. Copiii au nevoie să aparţină familiei, dar şi de confirmări afective prin îmbrăţişări spontane, cuvinte de laudă când se joacă etc.
3. Abilităţile reduse de interacţiune socială
Agresivitatea orientată spre partenerii de joacă, fie că sunt la grădiniţă sau spaţiile de joacă din parcuri, trebuie gestionată de către adult. Dacă este previzibilă (copilul doreşte jucăria cuiva, este respins în eforturile lui de a se împrieteni, este provocat de către ceilalţi), adultul poate să intervină la debutul comportamentului agresiv, oprind copilul, ajutându-l să rezolve problema pe cale verbală, oferindu-i consolare şi redirecţionându-l spre altă activitate. Copilul deprinde abilităţi sociale doar prin exerciţiu şi expunere şi are nevoie de îndrumarea adultului pentru a evolua social. Dacă agresivitatea s-a produs, părintele trebuie să consoleze atât victima, cât şi copilul agresor. Reacţia zgomotoasă produsă de acţiunea lui, poate să-i aducă satisfacţie copilului agresor, iar tendinţa va fi de a repeta comportamentul pentru a obţine un răspuns similar. Unii copii pot să fie speriaţi de reacţia victimei, se pot simţi vinovaţi, fără să înţeleagă cum şi-ar fi putut exprima în alt mod emoţiile. Este rolul adultului să-i ofere copilului său suport emoţional (“ştiu că îţi e greu să te controlezi când eşti furios”) şi sa-i arate care ar fi opţiunile (“ce crezi că ai fi putut să faci în loc să loveşti?”).
Citeste si:EVENIMENTE: Unde mergem cu copilul in weekend
ACTIVITATI: Amintiri din copilarie (1965). Film online romanesc pentru copii
4. Lupta pentru putere
Incercarea de a impune copilului anumite reguli, de a-l forţa să facă ceva, determină de multe ori un răspuns agresiv, în ciuda intenţiilor bune declarate ale părintelui. Copilul are o mare satisfacţie din a nu se supune cerinţelor părintelui, iar încercarea de a-l domina îl face să creadă ca este valoros doar pentru că se opune. Cronicizarea acestui conflict poate forma un copil care găseşte mulţumire doar prin agresivitate, comportament de tiran, dominare a celorlalţi. Pedepsele aplicate unui copil dispus să lupte sunt inutile, copilul ajunge să-şi aplice singur pedeapsa şi apoi repetă comportamentul. Aplanarea conflictului se poate face prin retragerea părintelui din luptă şi punerea copilului în faţa consecinţelor comportamentului său (copilul care nu vrea să se spele pe dinţi, în ciuda insistenţelor părintelui, nu va mai primi dulciuri; copilul care nu se comportă adecvat la cumpărături, va fi dus acasă repetat, fără a i se satisface cerinţa).
5. Satisfacerea nevoilor primare
Manifestările agresive pot să apară în anumite momente ale zilei, de ex. înainte de somnul de prânz, înainte de cină sau de culcare. Crearea şi menţinerea unei rutine de somn pot să prevină agitaţia copilului obosit şi nemulţumit, reducând comportamentele agresive. Pentru unii copii, poate fi utilă şi o gustare (proteică) între mese.
6. Afecţiuni fizice nediagnosticate
Debutul unor afecţiuni, cum sunt infecţiile respiratorii, gastrointestinale, pot duce la agresivitate şi comportamente inadecvate ca urmare a scăderii toleranţei copilului. Rezolvarea problemei medicale aduce după sine reducerea manifestărilor agresive.
7. Dificultăţi de adaptare
Unele deficite de dezvoltare se pot observa la schimbări în mediu, când cerinţele sociale se modifică. La integrarea în gradiniţă, copiii care nu au limbajul dezvoltat se pot manifesta agresiv, dacă nu se fac înţeleşi sau sunt respinşi de către colegii lor. Copiii care rămân într-o relaţie sinbiotică cu mama, pot fi violenţi datorită imaturităţii afective, anxietate când se încearcă scoaterea din mediul în care se simt în siguranţă. Antrenarea abilităţilor de vorbire şi de comunicare, stimularea independenţei copilului, pot fi suficiente pentru reducerea comportamentelor inadecvate în aceste situaţii.
Citiţi şi alte articole interesante despre sănătatea copilului în: Perspective, Jurnal de Medicină Integrativă, Publicaţia de sănătate Secom®. Revista apare trimestrial şi se distribuie în reţeaua de magazine Secom® din Bucureşti, Braşov, Bacău, Iaşi şi Ploieşti farmaciişi magazine cu profil naturist partenere.
