Modele de Atasament Copii-Parinti si Sanatatea Emotionala

Afla care sunt cele 4 modele de atasament copii-parinti si care sunt comportamentele pe care le genereaza fiecare tip de atasament la copii.

Sentimentele de atasament se formeaza in perioada 0-3 ani si au un grad mare de impact asupra intregii dezvoltari emotionale a individului.

Exista patru modele de atasament copii parinti pe care parintele il ofera copilului si pe care le voi descrie in cele ce urmeaza: securizant, dezorganizat, evitant, ambivalent.

1. Modelul de atasament securizant

Parintii care ofera un model de atasament securizant sunt acei parinti care sunt atenti la nevoile copilului, dar nu il sufoca, il ajuta, dar nu fac lucrurile in locul lor. Ei ii faciliteaza copilului drumul spre dezvoltare si il incurajeaza sa exploreze, sa cunoasca si sa faca mai mult. Acesti copii devin autonomi, independenti, sunt copii descurcareti, care stiu sa faca multe lucruri singuri (se imbraca, se dezbraca, aseaza pijamaua, se spala pe dinti, coloreaza singuri, fac un puzzle in liniste, rasfoiesc o carte cu atentie). Sunt copii in al caror subconstient au fost insamantate bune practici, avand o buna stare mentala. Ei sunt echilibrati, rationali si empatici. Acest model de atasament securizant este modelul cel mai bun in care poti alege sa iti cresti si educi copilul.

2. Modelul de atasament dezorganizat

Acest model se caracterizeaza prin lipsa unor rutine si a unor reguli clare stabilite in viata copilului. Parinti care nu reusesc sa respecte orarul de mese al copiilor, nu ii culca la aceeasi ora, nu le aplica o consecinta potrivita atunci cand copilul greseste, pot observa in timp efectele acestui model de atasament dezorganizat in comportamentul copiilor.

Un exemplu din care poate reiesi dezorganizarea, este urmatorul: azi, parintele stabileste ora de culcare ca fiind 9:00, maine copilul intreaba daca mai poate sta la televizor peste ora 9:00 si parintele accepta, poimaine uita parintele sa mentina ora 9:00 ca fiind de culcare, raspoimaine parintele insista ca cel mic sa se culce la ora 9:00 si il cearta pentru ca nu face asta, apoi circuitul se reia. Multi parinti afirma ca au un copil rasfatat, ca nu se inteleg cu el, ca este agitat si plange. Sunt parintii care sunt mereu pe fuga, nu au timp sa petreaca cu copilul, iar atunci cand petrec timp impreuna, acesta nu este unul de calitate: lipsesc jocurile impreuna si discutiile, cititul sau activitatile educative.

Toate acestea creeaza sentimente negative ale copilului despre el insusi si față de ceilalți, dar si teama combinată cu dorința de apropiere și intimitate. Neexistand o coerenta in program si in luarea unor decizii, copilul nu mai stie la ce sa se raporteze, de aceea el are tendinta de a-l investi pe adult si pe cei din jurul lui cu valoare si de a se desconsidera pe sine: “Mama are intotdeauna dreptate. Nu stiu la ce sa ma astept… sigur e bine cum zice mama, Mama ma cearta pentru ca eu sunt de vina”. Treptat, copilul invata sa nu se ataseze emotional, este superficial in relatii, se desparte usor de parinti si accepta cu usurinta persoanele necunoscute.

Citeste si:

Plansul si crizele de furie, mecanisme de vindecare ale copiilor

3. Modelul de atasament evitant

Modelul evitant este al unui parinte anxios si inhibat, care vrea sa isi protejeze copilul dar nu stie sa isi exprime sentimentele fata de acesta, nu resuseste sa ii dea suficient spatiu de miscare si dezvoltare. Aceasta il face pe copil sa capete încredere în persoana care il protejează, dar de care devine dependent, fapt ce duce la comportamente ezitante, teamă în relaţiile noi, aparenta lipsă de curiozitate, în fapt teamă de separare de părinte sau adultul care il ingrijeste. Copilului ii e greu sa se adapteze intr-un mediu nou datorita dependentei de parinte. Are nevoie de confirmari si reconfirmari din partea parintelui si ii considera pe altii mai valorosi decat este el. Este copilul care nu este multumit cu ceea ce are si intodeauna vede alte obiecte sau calitati mai bune sau mai frumoase la ceilalti.

Este acea fetita care plange pentru ca nu are pantofi ca ai prietenei, desi are si ea pantofi frumosi, sau plange pentru ca un baietel si-a luat azi dinozaurul la gradinita in timp ce ea nu si-a luat papusa preferata cu ea sau are si ea un dinozaur, dar nu acelasi model.

4. Modelul de atasament ambivalent

Modelul ambivalent apare in familiile in care parintele este incongruent intre ceea ce zice si ceea ce face. Zambeste dar in acelasi timp isi cearta copilul. Manifesta agresivitate si furie fata de copil, cauta si starneste conflicte si se confrunta in nenumarate randuri cu acesta. Este parintele care are o parere foarte buna despre el si nimeni nu ii poate combate punctul de vedere, de aceea nici nu investeste copilul cu valoare. Spune multe lucruri cand se enerveaza, este aprig la manie. Cauta dovezi si vrea sa demonstreze ca are dreptate. Cand se calmeaza, se simte vinovat si incearca sa contracareze critica printr-o portie de tandrete, cadouri la adresa copilului. Bineinteles ca acesta se simte bulversat, neintelegand cand greseste si cand face corect. Copilul invata sa isi confrunte parintele si intra foarte des in conflict. Este o lupta incrancenata de tipul “care pe care”.

Dupa cum am surprins in descrierea de mai sus, modul in care se comporta parintii duce la o serie larga de frustrari si tensiuni la copii, acestea inradacinandu-se disfunctional inca din copilarie – catre viata de adult.

Articol semnat de Diana Zanfir

Diana Zanfir este psiholog clinician si psihoterapeut in terapii cognitiv comportamentale, terapeut ABA, coordonator ABA, presedinte al asociatiei Evolution Center HSM, educator si director educativ cu experienta de 10 ani in invatamantul prescolar ce a lucrat si a integrat in invatamantul de masa copii cu TSA colaborand cu gradinite particulare recunoscute international si gradinita de stat acreditata european.

Fondator al programului de socializare pentru copii „Hai sa ne jucam cu Leo, Chit si Maggie”, program ce imbina dezvoltarea abilitatilor de socializare cu dezvoltarea personala si emotionala a copilului mic punand premisele la o cat mai buna adaptare sociala si integrare adecvata ca viitor scolar/adult.

Autor de carte pentru copii „Spiridusul florilor” si de articole de specialitate referitoare la tulburarea opozitionista la copii si strategii de lucru la clasa si articol despre comportamentele violente la copiii – strategii de preventie si interventie.