Nimic nu este mai important ca mișcarea în aer liber pentru copii când vine vorba de dezvoltare fizică și psihică. Iar jocurile de mișcare sunt de asemenea utile pentru că îl obișnuiesc pe copil cu respectarea regulilor.
Importanța jocurilor de mișcare în dezvoltarea copiilor
Din start aș vrea să vă spun că fie și numai o simplă joacă în aer liber și tot este deosebit de benefică pentru copii.
Însă, jocurile de mișcare aduc ceva în plus, și anume perspectiva formării unor abilități socio-emoționale (cum ar fi cele de respectare a regulilor, cele prin care cei mici învață să fie mai ordonați, mai disciplinați, mai atenți, mai răbdători).
Specialiștii susțin sus și tare cât de folositoare este pentru copii mișcarea, interacțiunea cu alți copii, dar și petrecerea unui timp cât mai lung în aer liber în detrimentul celui petrecut în fața gadgeturilor.
Din nefericire, mulți copii preferă să-și petreacă mai degrabă timpul în fața tabletei, a consolei ori a telefonului, decât să facă activități recreative în aer liber, mișcare sau să iasă în parc cu prietenii.
Până la urmă, noi adulții trebuie să fim responsabili și să-i îndrumăm către o viață sănătoasă și o dezvoltare armonioasă, oferindu-le alternative atractive.
Totuși, copiii sunt plin de energie, fapt ce ne determină să rămânem optimiști, pentru că astfel e mai ușor să îi atragem către un joc de mișcare funny, care să-i distreze și să-i îmbie la a petrece cât mai mult timp în exteriorul locuinței.
Fie că e vorba de o simplă ieșire în parc, fie că e vorba de ieșiri la iarbă verde cu părinții ori cu prietenii, excursii la munte, tabere de vară ori de iarnă, orice pretext este bun pentru a-i atrage pe cei mici spre jocuri de mișcare distractive.
12 jocuri de mișcare utile pentru o dezvoltare armonioasă
În primul rând trebuie să spunem că, deși jocurile de mișcare pot fi executate atât în sală, cât și în aer liber, cele în sală trebuie preferate doar atunci când vremea nu ne permite să petrecem timpul afară. Mișcarea este importantă în sine, dar cele mai bune rezultate vin din combinarea acesteia cu spațiul deschis și cu aerul liber.
Concret, jocurile de mișcare în aer liber pot fi de mai multe feluri:
- Jocurile copilăriei
- Activități artistice
- Sporturi de echipă
- Sporturi individuale
Jocurile de mișcare sunt prin natura lor niște jocuri dinamice, ce presupun în primul rând respectarea unor reguli, dar și folosirea unor exerciții corporale menite să ajute la dezvoltarea fizică a copiilor.
Îmbinând aceste elemente, vă propunem o serie de jocuri propice unei dezvoltări armonioase a celor mici.
-
Morișca
Poți să realizezi împreună cu copilul o morișcă din hârtie (dacă sunt mai mulți prieteni/colegi de clasă) cu atât mai bine. Această activitate poate fi realizată înainte de plecarea la iarbă verde, într-o excursie la munte. Morișca se prinde de un băț, iar copilul va alerga, în timp ce aceasta se va învârti. Cu cât aleargă mai repede, cu atât morișca se învârte mai tare. Dacă sunt mai mulți copii, cu atât mai bine – distracția va fi asigurată!
-
Cloșca pe ouă
Un joc ce presupune un grup mai mare de copii. Unul din jucători se poziționează în mijlocul celorlalți, legat la ochi, având rolul unei găini care clocește ouăle. Pe rând, fiecare dintre ceilalți jucători se apropie pentru a fura un ou de sub cloșcă. Copilul care se află în mijloc trebuie să identifice direcția de unde a apărut hoțul de ouă, bazându-se pe auz și pe reacția zgomotoasă a celorlalți. Copilul care reușește să se apropie de cloșcă fără să fie identificat devine la rândul lui cloșcă.
-
Adevărat ori fals
Copiii se împart în două echipe, cu nume sugestive, gen Echipa adevărului și Echipa minciunii. Un alt copil este cel care va fi strigătorul. Locul de joacă se împarte de asemenea în două. Jucătorii se poziționează față în față, în linie dreaptă, fiecare echipă ocupând locul în terenul echipei adverse. Strigătorul o să facă un anunț adevărat, de exemplu ”Ioana are rochie roșie” ori unul fals, de exemplu, ”înainte de 8 este 4”. Echipa adevărului încearcă să prindă un membru al echipei adverse când strigătorul spune adevărul, iar când spune o minciună, este invers. Jucătorii prinși devin membri în echipa adversă. Dacă urmăriții ajung pe locul echipei lor, fără să fie prinși, ei sunt salvați. Un joc potrivit de joacă pe un teren de baschet, pe plajă, într-o poiană generoasă la munte, practic oriunde este suficient spațiu.
-
Prinde fluturașul
Copiii trebuie să realizeze niște fluturi din hârtie. Veți avea nevoie pe lângă fluturii din hârtie de nuiele și de o plasă. Conducătorul de joc va ține nuiaua cu plasa, iar ceilalți jucători vor ține nuiaua cu fluturii. Copiii aleargă, iar conducătorul de joc încearcă să arunce plasa pentru a prinde un fluturaș. Fluturele prins devine la rândul lui conducător de joc.
-
Doboară mărul
Pe un trunchi de copac se fixează un măr, o conservă, o sticlă de plastic ori alt obiect ușor. Copiii se ”înarmează” cu 10 conuri de brad fiecare (pietricele – dacă nu sunt disponibile conurile). Cine doboară mărul din cât mai puține aruncări câștigă.
-
Trecere prin cerc la diverse înălțimi
Cursa prin cerc presupune existența unui cerc prin care să poate trece cu ușurință un copil. Doi copii vor ține cercul la înălțimi crescute progresiv. Ceilalți încearcă să treacă formând un șir indian. Cine rezistă până la cea mai mare înălțime, câștigă.
-
Sfoara
Copiii se împart în două grupe (de preferință cu calități fizice echilibrate). Echipele se așează de-o parte și de alta a sforii, în șir. Copiii cei mai puternici din ambele echipe vor ține câte un capăt al sforii, iar restul echipei se vor așeza în spate prinzându-l de mijloc pe cel din față. Se trage o linie între cele două echipe. La un semnal al instructorului, ambele echipe trag cu putere. Echipa care trece prima linia, va pierde.
-
Veverițele
Se ascund obiecte mici de genul nuci, alune, pietricele, printre bușteni, lucrurile copiilor, iar copiii trebuie să le caute și să le găsească. Cel care adună cât mai multe ”trofee” este câștigător.
-
Sticluța cu otravă
Este un joc foarte popular în rândul școlarilor. Un jucător care ține așa-zisa sticluță cu otravă întinde mâinile către ceilalți copii, iar ceilalți copii îl țin de către un deget. Jucătorul care are sticluța începe să enumere esențele sticluței: sticluța cu apa/suc/sirop/lapte/cacao. Atâta timp cât licorile sunt ”băubile”, copiii îl țin în continuare de deget pe cel cu sticluța. Când însă, jucătorul cu sticluța spune ”sticluța cu otravă”, ceilalți jucători trebuie să fugă cât mai repede pentru a nu fi prinși. Când un jucător este atins, acesta rămâne înghețat (nu se poate mişca din loc decât dacă un alt jucător trece pe sub picioarele lui). Când toţi jucătorii sunt înghețaţi, ultimul atins devine purtătorul sticluței – adică jocul se reia.
-
Vânătorul
Într-un copac, pe o ramură se așază un așa-zis cocoș de munte realizat din diverse materiale (poate fi și o jucărie avută la îndemână). Copiii, dotați fiecare cu câte 10 conuri, capace de sticlă, pietricele, încearcă să vâneze cocoșul. Cine îl nimerește de mai multe ori, câștigă.
-
Ursul doarme și visează
Copiii se strâng în cerc și se învârt în timp ce cântă cântecelul ”Ursul doarme și visează: Ursul doarme și visează, că papucii lui dansează. Ce să-i dăm noi să mănânce? Lapte dulce sau cafea, să prindă pe cine-o vrea!”. La finalul cântecului, copiii se așază pe vine și rămân nemișcați, în timp ce copilul din mijloc, legat la ochi, alege pe dibuite o persoană care va fi următorul urs. Un joc potrivit pentru copiii mai mici, ce se poate juca în aer liber, la munte și la mare, dar și în grădiniță, ori la școală.
-
Vulpea și iepurele
Copiii se așază în cerc, unul dintre ei fiind ales drept vulpe, va sta în mijlocul cercului. Vulpea va trece pe la toți copiii, spunând următoarele versuri ca și cum ar număra (în genul Ala bala portocala):
“Eu sunt vulpea cea roșcată
Iepure păzește-ți blana
Am fugit eu după tine
Dar și tu gonești prea bine.
Mi-ai scăpat odată-n drum
Teafăr n-ai să scapi acum!”
Copilul la care s-a încheiat cântecul se transformă în iepure. Acesta va fugi, iar vulpea îl va alerga să-l prindă. După ce-l prinde, iepurele va fi pedepsit să facă ceva haios (să cânte cu limba scoasă, să alerge într-un picior, etc). Conducătorul jocului va alege o nouă vulpe și jocul reîncepe.
Ce este în definitiv jocul?
Jocul este un fundament al omului, indiferent de vârstă, pentru că el cultivă imaginația, inteligența, competiția, leagă prietenii, face socializarea mai ușoară.
Indiferent ce nume îi dăm, că-i zicem joacă, că-i spunem distracție, întrecere, meci, zbenguială, concurs, jocul este și ceva serios, pentru că are implicații deosebite în dezvoltarea.
Copilăria este în fapt un tărâm magic unde jocurile se întrepătrund, se amestecă, evoluează. Din acest motiv, psihologii recomandă diverse forme de joc în funcție de vârstă, dar și de dezvoltarea emoțională a copilului.
Nu există un joc potrivit anume pentru toți copiii, nici măcar dintre cele fizice. Un copil e mai viguros, altul mai plăpând, unul rezistă mai ușor la efort, altul mai puțin.
Dar, fiecare joc este o ocazie pentru a atrage, fizic ori intelectual, anumite categorii de copii.
Există diferențe și asemănări între jocurile de mișcare și alte jocuri, dar în principiu toate au ca scop o dezvoltare frumoasă a copilului de azi către un adult de succes de mâine.
Elemente care trebuie să definească jocul:
- conținut pe măsura participanților, ca nivel de dificultate, nivel de înțelegere, de rezistență fizică etc;
- regulile jocului stabilite și explicate astfel încât să fie pricepute de participanți , dar lăsându-le totuși posibilitatea de a-și stabili și reguli proprii, determinând astfel o creștere a vitezei de reacție;
- formarea echipelor în funcție de vârstă, dezvoltare emoțională, valoare;
- explicarea regulilor și jocul demonstrativ;
- derularea jocului urmărită îndeaproape de instructor/învățător/antrenor;
- finalizarea jocului hotărâtă de timp, de scor, de comun acord sau stabilită prin regulile de joc;
Ținând cont de faptul că toți copiii au mare nevoie de mișcare pentru a avea o viață sănătoasă și o minte limpede, este deosebit de important ca părinții, educatorii, învățătorii, profesorii, antrenorii, instructorii, să-i îndrume și să-i orienteze către a o practica într-o forma sau alta.
Propunându-le jocuri de mișcare atractive care să-i determine să petreacă cât mai mult timp în aer liber, le orientezi pur și simplu dezvoltarea fizică și psihică actuală, dar și cea de mai târziu, cea din viața de adult.
