Lungmetrajele lui Tarkovski sunt realizate în perioada 1962-1986 şi abordează teme spirituale și metafizice. Toate cele 7 capodopere ale sale sunt construite într-un ritm lent, cu atenţie pentru detaliu stilistic, cadre lungi şi imagini simbol. Unele dintre acestea au fost chiar privite cu ostilitate de conducerea Uniunii Sovietice.
Regizorul scenaristul, actorul dar şi scriitorul rus Andrei Arsenievici Tarkovski este considerat unul dintre cei mai influenți cineaști ai erei sovietice. S-a născut pe 4 aprilie 1932, în Zavrajie, Regiunea Kostroma din Rusia sovietică şi a trecut în nefiinţă pe 29 decembrie 1986 la Neuilly-sur-Seine, lângă Paris.
Majoritatea filmelor regizorului Andrei Tarkovski pot fi urmărite acum online gratuit.
Nu mai puţin de 4 din cele 5 filme din listă sunt prezente în Topul BBC ale celor mai bune 100 de filme străine. Câștigătorul topului este filmul regizorului japonez Akira Kurosawa „Șapte Samurai” din 1954.
Cînd fac un film este ca o zi sfîntă.
Ca şi cînd aş aprinde o candelă în faţa unei icoane
sau aş pune un buchet de flori în faţa ei.
Andrei Tarkovski
Andrei Rubliov (1966)
Apasă pe Setări ⚙️ pentru a alege subtitrare în limba română!
Solaris (1972)
Oglinda (1975)
Stalker (1979)
Apasă pe Setări ⚙️ pentru a alege subtitrare în limba română!
Dacă aplicația nu se deschide, vezi filmul aici.
Nostalgia (1983)
Film dublat în italiană. Apasă pe Setări ⚙️ pentru a alege subtitrare în limba engleză!
Andrei Tarkovski este, pe de o parte, unul dintre oamenii care mi-au marcat cel mai frumos sufletul prin opera sa, dar este, în acelaşi timp, şi unul care şi-a marcat veacul cu amprenta spiritualităţii sale oneste şi atît de pătrunzătoare. Parcă nimeni ca el nu a ştiut să diagnosticheze bolile timpului său şi să sufere atîta în încercarea de reorientare a acestei lumi povîrnite întru restaurare lăuntrică şi comunitară. Faţă de cei aparţinînd explicit lumii Bisericii şi spiritualităţii ei acreditate prin Tradiţie, Andrei Tarkovski este unul care, în condiţii extrem de adverse, a ajuns oarecum singur la comunicarea personală dreaptă cu Dumnezeu. Aflată oarecum în prelungirea lui Dostoievski, opera sa este de văzut şi de revăzut, de citit şi de recitit la nesfîrşit, pentru că este inepuizabilă în sensuri şi înţelesuri, pentru că, datorită frumuseţii ei nepămîntene, produce mereu aceeaşi plăcere genuină, curată, de a o privi, pentru că sufletul suferă şi exultă deopotrivă în contactul cu ea. Pînă la urmă, pentru că această operă vine în urma unui efort de colaborare cu Dumnezeu şi pentru că Andrei Tarkovski a fost un om întru care Dumnezeu a binevoit. Cu Andrei Tarkovski devenim mai maturi spiritual şi mai responsabili la scară comunitară, păstrîndu-ne, în acelaşi timp, o candoare de fond, cea a copilăriei.
Sursa: Tarkovski în oglinda creştinismului, de Costion NICOLESCU
