La Povestea de Duminică Seara #5 de astăzi citim împreună Băiatul și Vrăbiuța, o poveste de Zâna Lunia şi Zâna Azaleea de la Şcoala de Zâne.
Zânele te ademesc și încântă cu povești (cu și fără zâne) care au în comun un lucru foarte important: reguli de purtare frumoasă și respect pentru o viață trăită frumos.
–
ζ ♠ ζ
–
BĂIATUL ȘI VRĂBIUȚA
Un băiețel pe nume Tobi stătea odată pe o bancă, mâncând un covrig. Lângă el apăru o vrăbiuță cu ciuf zburlit care tot ciripea: “cip, cip, cirip, mi-e foame și mie!”
În timp ce copilul îi dădu niste firimituri de covrig, se întreabă mirat: oare chiar am auzit-o vorbind? Vrăbiuța țopăia de colo colo, adunând firimiturile. Tobi îi mai rupse o bucățică de covrig și o urmări atent cum mânca.
După ce termină, păsărica se uită fix în ochii lui și apoi îi spuse “mulțumesc”.
– Vrăbiuțele vorbesc? se întreabă copilul cu voce tare.
– Sigur că da, răspunse vrăbiuța și o zbughi.
În zilele următoare băiatul lua de fiecare dată cu el un covrig în parc și aștepta cu nerăbdare să apară vrăbiuța, cu care vorbea din ce în ce mai mult. Află că o chema Zburli, că mai avea 5 frați și că locuia într-un copac din apropierea locului de joacă.
Lui Zburli îi plăcea să se așeze pe șapca băiatului și apoi se jucau un joc numit “eu văd”, în care unul descria ceva, iar celălalt trebuia să ghicească la ce se uitase cel dintâi.
Într-o zi, vrăbiuța îl găsi stând îmbufnat pe bancă. Veni lângă el și îl întreabă:
– Cirip-cirip, ce s-a întâmplat?
– Sunt supărat, zise copilul. Am o zi proastă.
– Cum așa? întreabă Zburli.
– Am jucat fotbal cu copiii și m-am lovit. Și am pierdut și meciul, zise băiatul cu voce tremurândă.
– Eu te-am urmărit din copac de când ai venit, zise Zburli. Erai plin de încântare când ai ajuns aici și te-ai jucat frumos cu copiii. Ați alergat cu toții după mingea aceea și acum ai obrajii roșii și frumoși. Mie mi s-a părut că te-ai distrat de minune, zise vrăbiuța. Abia spre final te-ai retras aici pe bancă.
– Dar am pierdut meciul… zise copilul.
– Eu i-am văzut pe prietenii tăi, cu care ai fost în echipă, cum au dat mâna cu ceilalţi și au plecat râzând.
Băiatul rămase pe gânduri. Avea dreptate vrăbiuța, doar el stătea supărat, ceilalți se despărțiseră veseli. Și chiar se distrase împreună cu ei. Se vede treaba că vrăbiuța avea nişte ochi speciali, căci vedea lucrurile altfel. După puțin timp, copilul plecă spre casă cu un zâmbet în colțul gurii.
În ziua următoare, Tobi ieși cu skateboardul în parc, unde se întâlni cu câțiva prieteni și exersară împreună o săritură. După nenumărate încercări, băiatul se enervă, aruncă skatebordul în iarbă și se puse pe plâns. Atunci vrăbiuța veni în zbor și poposi lângă el.
– Cirip-cirip, pare că eşti foarte supărat, zise Zburli.
– Așa e, nu sunt în stare să fac săritura ca prietenii mei, oricât m-as strădui… n-o să reușesc niciodată…. spuse el printre suspine.
– Vrei să îți spun ce am văzut eu? ciripi vrăbiuța.
– Sigur, spune, sunt foarte curios ce ai vazut, zise Tobi plin de speranță.
– Te-am urmărit cu atenție toată săptămâna, de când ai venit prima oară cu obiectul acesta în parc. Atunci nu reușeai să stai prea mult pe el. Apoi, încet-incet, ți-ai găsit echilibrul, apoi ai reuşit chiar să te deplasezi cu el. Acum pare ca îţi este foarte familiar și ai prins încredere să mergi chiar cu viteză.
– Așa e, îmi aduc și acum aminte de primele căzături, zâmbi băiatul.
– Sunt convinsă de asta… și vreau să te rog ceva, ciripi Zburli: amintește-ți cum te-ai simțit când ai reușit să mergi prima oară cu el.
– A fost grozav! striga Tobi și continuă plin de entuziasm: parcă mi-ar fi crescut aripi și puteam să zbor!
– Și altă dată, când ai reușit să iei prima curbă?
– Am fost foarte încântat, pentru ca nu mai trebuia sa cobor de pe skatebord ca să schimb direcția.
– Exact! Cu cât exersezi mai mult, cu atât te perfecționezi. Important e să te bucuri de fiecare mic progres. Uitându-mă la tine, m-am revăzut pe mine, învățând să zbor. Nu am reușit la prima încercare, dar nici nu am renunțat. Ți se pare că zbor bine acum?
– Daaa, foarte bine, reuşeşti să zbori în direcţia dorită și frânezi la timp pentru a evita accidentele.
– Și tu la fel, și tu la fel! țopăi veselă vrăbiuța.
– Acum înţeleg ce vrei sa spui… dacă o sa exersez suficient, voi reuşi să fac și săritura, spuse Tobi cu vădită ușurare.
– Așa este. Iar când vei reusi, să te feliciți pentru cât efort ai depus. Și când ți se va părea că te-ai blocat, să-ți amintești de unde ai pornit și cât de departe ai ajuns. La revedereeee, zise vrăbiuța luându-și zborul.
Citeşte şi: Ce vei fi când vei fi mare? Poveste de Zâna Lunia şi Zâna Azaleea
Băiatul se ridică imediat și luă skatebordul din iarbă, hotărât să încerce din nou. După încă cinci încercări, săritura îi ieși de minune.
Seara, la culcare, îșii aminti cu drag de discuția avută cu vrăbița și îi mulțumi în gând.
În weekend băiatul plecă la bunici, împreună cu familia. Aștepta cu nerăbdare să se revadă cu prietenii de acolo.
Însă când ajunse, află de la bunicii lui că acolo ploua de ceva timp, iar pe uliţă nu se zarea niciun copil. Tobi intra în casă destul de trist și se retrase în cămăruţa lui, să se uite pe geam. Urmărind cum se scurgeau picaturile de apă, gândurile începură să îi zboare la prietena lui, vrăbiuța. Oare ce i-ar spune despre aceasta situaţie, oare ce ar vedea ea, cu ochișorii ei speciali?
Închise ochii și își imagină că Zburli vine în zbor și se așează pe șapca lui, așa cum făcea de obicei.
Aproape că o auzea ciripind. Își concentră apoi toată atenţia spre vrăbiuța de pe șapca lui, pentru a vedea lucrurile de la o înălțimea ei, prin ochii ei.
Citeşte şi: Pijamaua Somnoroasă. O Poveste de Zâna Lunia şi Zâna Azaleea
După câteva momente de stat în liniște, băiatul spuse cu voce tare: e minunat că plouă, aerul se va împrospăta, iar când ploaia se va opri, s-ar putea să apară și un curcubeu! Când deschise ochii, deja zâmbea și își căuta jucăriile, pentru a-și ocupa timpul în mod plăcut. Își făcu scenarii cu mașinuțe și animale de pluș, și din când în când intervenea cu vocea vrăbiuței, descriind situaţiile în mod diferit.
În scurt timp auzi voci vesele de copii pe stradă, se repezi la fereastră și îi văzu pe prietenii săi adunându-se și arătând cu încântare în direcția unui curcubeu minunat.
ζ ♠ ζ
Şcoala de Zâne şi GOKID te invită în fiecare duminică seara la un proiect special!
Am început o serie de corespondenţe către abonaţii noştri prin care aducem un strop de inspiraţie părinţilor la ceas de seară, atunci când cei mici aşteaptă să intre în lumea viselor prin intermediul unei poveşti frumoase sau unei poezii melodioase.
Zâna Lunia şi Zâna Azaleea de la Şcoala de Zâne te vor ademeni și încânta cu povești (cu și fără zâne) care au în comun un lucru foarte important: reguli de purtare frumoasă și respect pentru tot ce ne înconjoară, pentru o viață trăită frumos – ele compun un mic “îndrumar” de bună purtare, pentru copii mai mici, mai mari sau foarte mari (căci în fiecare dintre noi există un copil, nu-i așa?).
Citeşte mai multe poveşti deosebite pe ŞcoaladeZâne.ro.
Reproducerea parţială sau totală a textului se poate face doar cu permisiunea scoaladezane.ro.
