La Povestea de Duminică Seara #26 de astăzi citim povestea Crăciunul în Pădure de Claudia Groza Lazăr.
Cuvintele mai complicate pentru cei mici care îşi dezvoltă vocabularul sunt subliniate (ex: ştafeta) şi poţi vedea definiţia lor din DEX dacă apeşi pe ele (pe mobil) sau treci cu mouse-ul peste ele (pe desktop).
ζ ♠ ζ
–
CRĂCIUNUL ÎN PĂDURE
–
Iarna primise ştafeta de la sora sa, Toamna. Se jucase destul micuţa Iarnă şi sosise timpul să îşi pună în valoare talentele. Cu ajutorul prietenului său Ger, în câteva ore pământul fusese acoperit cu o haină argintie de omăt.
Spiriduşii lui Moş Crăciun au pregătit imediat sania şi au înhămat renii.
– Nu este nevoie! Luna şi stelele îmi vor fi parteneri de nădejde, rosti Moş Crăciun.
Renii au fost bine hrăniţi şi îngrijiţi în ultimele luni. Aveau energie, iar dorul de plimbare se înteţise!
Rudolf era şeful renilor, având nasul roşu, ce lumina puternic în întuneric. El ştia foarte bine traseele din întreaga lume. Astfel, nu uitase nici animalele din pădurile de pretutindeni, din mări şi oceane.
În pădurea de la marginea satului, Moş Crăciun a împodobit un brăduţ, care licărea multicolor printre copacii îmbrăcaţi în mantii de gheaţă. Rudolf a aşezat darurile pentru animale la baza bradului ce primise haine de sărbătoare.
Omul de zăpadă, ce purta o elegantă pălărie albastră şi un fular asortat, a privit atent la numeroasele daruri. Oare el ce o fi primit? A fost cuminte şi s-a lăsat confecţionat cu drag şi bucurie de copiii din sat.
Luna şi stelele au coborât curioase să verifice cadourile. Cu siguranţă Moş Crăciun lăsase ceva şi pentru ele. Uitaseră însă că trebuiau să aştepte zorii, altfel dispariţia lor de pe cer crea un întuneric adânc.
– Hei! Rudolf! Luminează-mi drumul! Nu mai văd nimic!
– Stăpâne, energia mi-a scăzut. Trebuie să mănânc ceva, altfel nu mai pot lumina. Am nevoie de energie pentru a trage sania cea grea. Drumul este încă foarte lung, şopti renul.
Vezi şi: 7 Obiceiuri Toxice în Comunicarea Părinte-Copil. Ce Să Nu îi Spunem Niciodată Copilului
Omul de zăpadă a auzit necazul lui Moş Crăciun şi a alergat cât a putut de repede la noua sa prietenă, cârtiţa Tanţa.
– Tanţa, Tanţa! Te rog trezeşte-te! Moş Crăciun are nevoie de tine să îl ghidezi prin întuneric.
– Sigur! Sigur! Eu sunt maestră la mersul cu ochii închişi.
„Cine ar putea să îl hrănească sănătos pe renul Rudolf?” se gândea Omul de Zăpadă. „Iepurele Rilă, care are energie şi viteză, dar şi o vedere foarte bună.
– Rilă, te rog, trezeşte-te! Renul rudolf are nevoie de o porţie de morcovi. Altfel, darurile pregătite cu migală şi talent de spiriduşii lui Moş Crăciun nu vor ajunge la toată lumea.
– Bineînţeles!, zise Rilă, în timp ce lua din cămară o porţie de morcovi.
Situaţia a fost remediată în timp util.
Citeşte şi: Omul cel rău. Poveste de Alina Nelega, ilustrată de Ráduly Melinda
