La Povestea de Duminică Seara #178 le citim celor mici povestea terapeutică Dacă aș putea să nu plâng, de Daniel Errico. Copiii își exprimă emoțiile în moduri pure și sincere, iar plânsul este una dintre formele cele mai naturale de eliberare. Povestioara oferă o perspectivă poetică asupra nevoii de a simți și a exprima emoțiile, o călătorie vizuală și simbolică pe care cei mici o pot înțelege cu ușurință.
Prin imagini sugestive – copacul înzăpezit, râul curgător, luna ascunsă în propriul zâmbet – textul le arată copiilor și părinților deopotrivă că emoțiile sunt naturale și necesare. Furia, tristețea, frustrarea nu trebuie reprimate, ci acceptate, la fel cum râul are nevoie să curgă sau grădina să fie udată.
Această povestioară terapeutică este un instrument util dacă vrei să îți ajuți copilul să își înțeleagă emoțiile și să le exprime într-un mod sănătos. Mesajul final, simplu și profund – Eu sunt… eu – reafirmă că fiecare copil este unic și are dreptul să simtă, să plângă, să râdă și să fie el însuși.
Îți oferim mai jos povestea ilustrată și la final textul scris:
Dacă aș putea să nu plâng
Povestioară ilustrată, de Daniel Errico
Dacă aș putea să nu plâng
Povestioară de Daniel Errico
Dacă aș putea să nu plâng…
Aș fi un copac plin de zăpadă,
în mijlocul iernii.
Dacă aș putea să nu plâng…
Aș fi un râu care curge neîncetat.
Dacă aș putea să nu plâng…
Aș fi luna cu un zâmbet atât de mare
încât nimeni nu îl poate vedea.
Dacă aș putea să nu plâng…
Aș fi o pasăre în colivie,
Care vrea să își ia zborul.
Dacă aș putea să nu plâng…
Aș fi o grădină
Care așteaptă ploaia.
Dacă aș putea să nu plâng…
Aș fi un vulcan furios,
Gata să erupă!
Dacă aș putea să nu plâng…
Aș fi vântul,
ce bate în poarta unui hambar,
de care nu poate să treacă.
Dacă aș putea să nu plâng…
Aș fi un cristal,
ascuns sub pământ,
în secret!
Dar eu nu sunt un copac,
sau un râu,
sau luna,
sau o pasăre,
sau o grădină,
sau un vulcan,
sau vântul,
sau un cristal.
Eu sunt… eu.
Sursa: https://www.freechildrenstories.com/if-i-could-not-cry-1
