Pojar, hepatita A, oreion, tuse convulsivă, poliomielita, rubeola, variola. Astăzi privim aceste boli cu detaşarea omului modern pentru care pericolul poartă altfel de nume, însă toate au fost eradicate prin folosirea pe scară largă a vaccinurilor.
Este adevărat că nutriţia şi igiena ajută la scăderea incidenţei anumitor boli, însă efectele campaniilor de vaccinare pentru toate aceste boli infecţioase sunt mai mult decât evidente pentru oricine este dispus să arunce o privire pe statistici.
Vaccinul nu face altceva decât să stimuleze organismul să producă anticorpi, sistemul de apărare al organismului. Anticorpii sunt acea componentă proteică a sistemului imunitar care circulă în sânge şi au rolul de a recunoaşte şi neutraliza substanţe străine precum bacteriile şi virusurile. Este important să ştim că odată expuşi la aceste substanţe străine, anticorpii vor continua să patruleze în sange pentru a oferi protecţie la viitoare expuneri la acelaşi inamic.
Dacă plănuieşti să îţi vaccinezi copilul şi îţi faci griji legate de efectele secundare ale câtorva vaccinuri, iată o listă de posibile efecte de care să ţii cont şi pentru care să te pregăteşti:
1. Vaccin DTaP/IPV/Hib/HepB (6 în 1)[1]
Vaccinul oferă protecţie împotriva următoarelor boli infecţioase: difterie (D), tetanos (T), tusă convulsivă, poliomielită, Haemophilus influenzae de tip b (Hib) şi hepatita B.
Efecte secundare ale vaccinului DTaP/IPV/Hib/HepB (6 în 1)
Statistica arată că în majoritatea cazurilor nu se înregistrează efecte secundare, dar dacă se întâmplă acestea sunt de cele mai multe ori acestea:
– roşeaţă şi mică umflătură în locul în care a fost administrată injecţia – aceasta dispare treptat în câteva săptămâni şi poate fi ameliorată prin aplicarea unei comprese reci timp de 10 minute
– febră moderată ce poate fi controlată prin tratament cu paracetamol cu o dozare corectă, conform greutăţii şi vârstei copilului.
2. Vaccin pneumococic (PCV)[2]
Vaccinul oferă protecţie împotriva cauzelor comune ale meningitei sau ale altor afecţiuni grave, precum infecţiile grave ale urechii (otita medie) şi pneumonie. Vaccinul PCV se administrează la vârsta de două luni, patru luni şi imediat după vârsta de un an.
Efecte secundare ale vaccinului PCV
– inflamație sau sensibilitate la locul injecţiei în 10%-20% din cazuri
– reacţii alergice în cazuri rare
3. Vaccin împotriva rotavirusului[3]
Vaccinul oferă protecţie împotriva rotavirusului, care este o infecţie frecventă ce poate fi şi gravă a abdomenului inferior. Acesta se administrează la vârsta de două şi de trei luni.
Efecte secundare ale vaccinului împotriva rotavirusului
– în rare ocazii bebeluşii vaccinaţi pot deveni agitaţi
– cazuri rare de diaree uşoară
4. Vaccinul MenB[4]
Vaccin oferă protecţie împotriva bolii MenB, respectiv cel mai des întâlnit tip de meningită. Vaccinul se administrează la vârsta de două, patru şi 12 luni.
Efecte secundare ale vaccinului MenB
– posibile umflături, sensibilitate sau roşeaţă locală ce aceasta dispare treptat în câteva zile şi care poate fi ameliorată prin aplicarea unei comprese reci timp de 10 minute
– irascibilitate şi stare de rău
– febră în cazuri frecvente
Apariţia febrei poate fi prevenită prin creşterea aportului de lichide şi prin administrarea de paracetamol pentru bebeluşi după vaccinurile de la vârsta de 2 şi 4 luni. Prima doză de paracetamol se administrează după vaccinare, imediat ce ajungeţi acasă sau cât mai curând posibil după vaccinarea împotriva MenB. A doua doză se poate face la 4 – 6 ore după prima, urmând ca cea de-a treia să se facă la 4 -6 ore după a doua. Prima doză nu se face înainte de vaccinare!
Experţii consideră că bebeluşilor de peste 2 luni li se poate administra paracetamol timp de maxim 48 de ore fără riscuri, cu intervale de cel minim patru ore între doze, cu maxim patru doze zilnic. Acesta este bine tolerat de stomac, ameliorează durerea la locul injecţiei şi scade febra.
Asiguraţi-vă că temperatura ambiantă este potrivită şi copilul nu stă nici în căldură, nici în frig (16 – 20 °C) şi nu are multe straturi de haine sau pături pe el.
Motive pentru amânarea imunizării
Amânarea imunizării poate fi de preferat dacă bebeluşul are febră, are diaree sau vomită în ziua programării vaccinării. Cadrele medicale ar trebui de asemenea să cunoască eventuale reacţii negative la alte imunizări, alergii severe, sângerări, spasme sau convulsii, tratamente pentru cancer, boli care afectează sistemul imunitar (leucemie, SIDA sau HIV), administrarea în curs de medicamente care afectează sistemul imunitar.
Totuşi, o răceală sau o tuse minoră nu sunt motive pentru amânarea imunizării. Dacă aceasta are loc însă, nu întârzia prea mult, vaccinarea nu garantează imunitatea dacă este făcută după expunerea la mediu contaminat!
Acest articol nu oferă sfaturi medicale. Scopul acestuia este informativ şi nu înlocuieşte sfaturile medicale, diagnosticele sau tratamentele de specialitate. Nu ignorați niciodată sfaturile medicale ale medicului datorită acestor informaţii. Dacă aveţi o urgență medicală contactaţi-vă imediat medicul sau apelați 112. Administrarea de paracetamol se face sub supraveghere medicală sau la recomandarea medicului pediatru, mai ales pentru copiii cu vârste de 2-3 luni.
[1] https://www.ema.europa.eu/en/documents/product-information/infanrix-hexa-epar-product-information_ro.pdf
[2] https://www.ema.europa.eu/en/documents/product-information/prevenar-13-epar-product-information_ro.pdf
[3] https://www.ema.europa.eu/en/documents/overview/rotarix-epar-summary-public_ro.pdf
[4] https://www.ema.europa.eu/en/documents/product-information/bexsero-epar-product-information_ro.pdf
