Într-o bună zi, lupul a întâlnit un miel care se rătăcise de turma lui și, hotărât să nu se arunce deodată asupra prăzii lui, a început să îi explice de ce avea dreptul să îl mănânce. El a vorbit astfel:
“Băiete, anul trecut m-ai insultat foarte grav”.
“Chiar așa?”, behăi cu o voce amară mielul,
“Dar eu nici nu eram născut pe-atunci”.
Îi spuse lupul atunci: “Bine, dar te-ai hrănit de pe pajiștea mea”.
“N-am făcut asta, domnule”, replică mielul,
“Eu încă nu am gustat încă din iarbă”.
Lupul continuă:
“Ai băut apă din fântână mea”.
“Oh, nu, domnule” exclamă mielul,
“Eu nu am pus apă în gură până acum, pentru că laptele mamei mi-a slujit atât de mâncare, cât și de băutură”.
Nemaiavând ce să spună, lupul l-a inhățat pe miel și l-a mâncat dintr-o înghițitură, zicând:
“Ei bine, chiar dacă ai găsit răspuns la toate acuzațiile mele, nu am de gând să rămân fără cină”.
Îți recomandăm:
+200 Cele Mai Cunoscute Fabule pe Înţelesul Copiilor
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice.
