La Povestea de Duminică Seara #32 de astăzi citim cea de-a doua parte a seriei Poveştile Ewei de Mihaela Coravu, fondatoarea ”Terapiei cu povești”, un proiect care promovează terapia subtilă de explorare a subconștientului și vindecare a posibilelor fobii și convingeri negative, prin povești.
Terapia lucrează atât în mod pasiv, prin lectura poveștilor pe diverse teme generale, cât și activ, prin crearea de povești personalizate. Într-o abordare nouă în România, terapia cu povești vine cu o concepție unică prin crearea unor povești originale. Poveștile conțin tehnici de Programare Neuro Lingvistică utile pentru depășirea unor blocaje mentale, contribuind la dezvoltarea armonioasă și echilibrată între mental și emoțional, propunând modele și soluții la provocările vieții contemporane.
–
ζ ♠ ζ
–
Poveștile Ewei
–
Vino în lumea poveştilor fermecate, o lume în care vei face cunoştintă cu Ewa, o fetiţă de opt ani care poate comunica cu animalele.
Citeşte prima parte: Poveştile Ewei: Prolog. Începuturi. Poveste terapeutică NLP de Mihaela Coravu [+6 ani]
–
Cap. 1. Țestoasa Anton.
Calm, totul trece
–
Plecase de dimineață fără să o mai vadă pe Alma, iar acum, în drum spre școală, Ewa se întreba pe unde îi umblă coada. Ar fi vrut să o felicite pentru modul în care se insinuase la ei în casă cu o seară în urmă, câștigând simpatia familiei. Ce mai, era deșteaptă Alma asta! Apăruse din nou pe pervazul ferestrei, atrăgând atenția celor din familie care erau așezați în living, la masă. Obținuse rapid o porție de mâncare, pe care o savurase cu grație și știuse să-i mulțumească așa de frumos stăpânei casei încât aceasta îi mângâie blănița portocalie preț de câteva minute. În cele din urmă, doamna SatNam, mama Ewei, hotărî că pisica intrată pe fereastră este cea care-și alege stăpânul și trebuie primită cu brațele deschise, pentru că va aduce mult noroc casei respective. Bineînțeles, nu era decât o superstiție, dar Ewei îi convenea de minune. Așa că, teoretic, Alma fusese adoptată, cel puțin până la dovada concretă aparținea cuiva. Domnul SatNam, care avea o fire veselă și generoasă, fusese imediat de acord cu doamna SatNam. Adam o privise lung întâi pe Ewa, apoi pe Alma. Zâmbise, o mângâiase pe Alma și apoi îi șoptise Ewei: ” Bravo, acum ai un ajutor!” Încă o dată, Ewa se întrebă cât știa Adam din toată povestea asta.
Citeşte şi: Expediţie la Polul Nord. Poveste de Claudia Groza Lazăr
*
Acum, Ewa aștepta cu nerăbdare pauza de masă. Mai erau zece minute. Erau la partea de practică a orei de Științe ale naturii și fiecare elev era concentrat asupra planșei de lucru. Ewa alesese din materialele puse la dispoziție de școală tot ce putea fi reprezentativ pentru tema proiectului, Flora și fauna Atlanticului: hârtie albastră pentru culoarea oceanului, scoici, figurine cu diverși pești, corali, alge, caracatițe, creveți, meduze, balene, delfini… Încă oscila dacă să pună sau nu pe planșă o figurină cu un pește, plus o vietate gelatinoasă al cărei nume îl uitase. Gelatina aia, uitase cum se cheamă, sigur trăia în ocean, dar peștele acela ar fi putut să trăiască într-un râu… În fine, nu trebuia să fie perfect – atât își amintea din lecția predată cu o oră înainte, atât punea pe planșă. Mai bine mai puține figurine, dar corecte, decât mai multe și greșite. Silvan aproape terminase și el planșa, alesese și alte figurine, dar probabil nu greșise nimic. Ewa observase că Silvan reținea ușor informațiile primite la cursuri și avea mereu răspunsuri bune. Oricum, nu era necesar ca planșele să fie identice, nu era nevoie să fie perfecte, pur și simplu aveau rolul de a fixa teoria predată cu o oră înainte.
Monika, colega din banca din față, se agita să pună cât mai multe figurine pe planșă, le muta locul, le schimba, iar revenea la cele vechi, preocupată ca nu cumva să greșească. Se uitase de cateva ori la planșele colegilor, dar nu era sigură că ei făcuseră bine, așa că se tot foia.
În cele din urmă se ridicară pe rând, fiecare cu planșa lui, mergând spre locul unde urmau să fie expuse. Mario trecu pe lângă Monika și îi smulse de pe planșă o figurină-pește. Monika înțepeni, înghețată de gestul lui Mario, neștiind cum să reacționeze. Buza începu să-i tremure, umerii să i se zguduie, lacrimile îi țâșniră.
– Dă-mi-o înapoi! scânci ea.
Mario ascunse figurina la spate, hlizindu-se, încântat de sine. Domnul David era în spatele încăperii, nu îl văzuse.
Ca la un semn, fără să-și vorbească, Ewa și Silvan îl flancară pe Mario și îi șoptiră amenințător: „Dă-i-o înapoi!” Luat prin surprindere, Mario mormăi ceva cu „nu știți de glumă” și îi aruncă Monikăi figurina pe planșă. Monika privi cu recunoștință spre cei doi și îngână: „Mulțumesc!”
*
Vezi şi: Ţestoasa şi Iepurele. 3 Variante de Desene Animate Online ale Fabulei lui Aesop
În pauza de masă, Ewa și Silvan se instalară în foișorul cu verdeață pentru a-și savura prânzul în liniște. Foișorul devenise preferatul lor, și de fiecare dată se grăbeau la cantină să își ia mâncarea și să „ocupe” zona înaintea altora. Întâmplarea cu Mario agitase spiritele și acum se simțea nevoia de a fi dezbătută.
– Ce obraznic, îmi venea să-i trag una în față! zise Ewa învârtind furculița prin aer, enervată.
– Mda, și-o cam merita, aprobă Silvan. Deși, nu cred că rezolvam ceva cu asta. Uneori nu rezolvi nimic cu violența.
– Daaa, poate că nu rezolvi, dar eu sigur m-aș fi simțit mai bine, zise înciudată Ewa.
Frunzele tufișului din stânga se mișcară, făcându-i să se oprească din mâncat. De sub frunze, agale, apăru o țestoasă mare, cu o carapace galben-portocalie care avea marginile conturate cu negru. Îi cercetă curioasă pe amândoi, apoi ochii ei rotunzi se opriră mai mult timp asupra Ewei.
– Așadar, tu ești, zise țestoasa.
Ewa făcu ochii mari.
– Eu sunt Ewa, spuse ea cu glas scăzut. Tu cine ești?
– Eu sunt Anton, zise țestoasa. Sunt un prieten de-al Almei.
