Târg de Sfântul Nicolae la Muzeul Țăranului Român

𝑆𝑓𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑁𝑖𝑐𝑜𝑙𝑎𝑒 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑠𝑓𝑖𝑛𝑡̦𝑖𝑖 𝑐𝑢 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑡̦𝑖𝑛𝑒𝑟𝑒. 𝐼𝑎𝑟𝑛𝑎 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑒, 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑢𝑛𝑖𝑖, 𝑖̂𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑧𝑖. 𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑠𝑐𝑢𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑏𝑎𝑟𝑏𝑎 𝑠𝑓𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙, 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑖𝑛𝑔𝑎̆.
𝑀𝑎𝑖 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑛𝑡 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑓𝑎𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑎̆ 𝑆𝑓𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑁𝑖𝑐𝑜𝑙𝑎𝑒 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑖𝑛𝑡𝑎̆ 𝑜 𝑔𝑒𝑎𝑛𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑛𝑎̆𝑑𝑒𝑗𝑑𝑒. 𝑃𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑠𝑒 𝑠𝑓𝑎̂𝑟𝑠̦𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑙𝑢𝑚𝑒𝑎, 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑣𝑖𝑛𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎̆𝑣𝑎𝑟𝑎 𝑖𝑎𝑟…
𝑆𝑓𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑁𝑖𝑐𝑜𝑙𝑎𝑒 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑎̆ 𝑓𝑒𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑎̆𝑟𝑎𝑐𝑒. 𝑂𝑏𝑖𝑐𝑒𝑖𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎 𝑑𝑎̆𝑟𝑢𝑖 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑢𝑙𝑐𝑖𝑢𝑟𝑖 𝑠̦𝑖 𝑜 𝑛𝑢𝑖𝑒𝑙𝑢𝑠̦𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑖𝑛𝑜𝑣𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑎 𝑜𝑟𝑎𝑠̦𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑜 𝑝𝑟𝑒𝑓𝑖𝑔𝑢𝑟𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝑀𝑜𝑠̦ 𝐶𝑟𝑎̆𝑐𝑖𝑢𝑛 𝑐𝑒𝑙 𝑎𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒𝑑𝑎̆𝑟𝑢𝑖𝑡𝑜𝑟.

𝑮𝒉𝒊𝒅𝒖𝒍 𝒔𝒂̆𝒓𝒃𝒂̆𝒕𝒐𝒓𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒓𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒆𝒔̦𝒕𝒊, de Irina Nicolau

Peste 80 de meșteri mari, cei mai pricepuți olari, lingurari, cofetari, țesătoare, cusătorese, împletitoare, pielari, rudari, iconari, cioplitori… vin din toate zonele țării la Muzeul Național al Țăranului Român, cu lucruri frumoase, numai bune de târguit, pe care le-au meșterit peste an. Sunteți așteptați la Târgul de Sfântul Nicolae, de vineri, 6, până duminică, 8 ale lunii lui Undrea, de la orele 10 de dimineață, până la 6 seara.

Puteți admira și cumpăra: jucării, nuielușe, măști, ii, podoabe, scoarțe, străchini, icoane, pristolnice, blide, marame, ibrice, chimire, curele, genți, alambicuri, blidare, copăițe, sărărițe, pipernițe, găvane, lingurare, linguri, fluiere, împletituri din pănuși, oale, scăunașe, ștergare, lăzi de zestre, catrințe, cămăși, fote, clopoței, zurgălăi, dar și turtă dulce, cozonaci, mere, miere, plăcinte, ciocolată de casă, halviță, plante medicinale, țuică, fructe și legume.

Alături de meșteri, se numără școli, fundații, asociații, organizații care desfășoară acțiuni cu caracter umanitar pentru copii și sprijin pentru categoriile defavorizate.

Vă așteptăm să redescoperiți frumusețea gesturilor ce stau mărturie în lucrurile meșteșugite deopotrivă de țărani, artizani și artiști.

Intrarea este liberă.

Organizatorul târgului: Muzeul Național al Țăranului Român / coordonatori: Oana Constantin și Simona Hobincu (Secția Educație muzeală)

*****

𝑆𝑓𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙 𝐼𝑒𝑟𝑎𝑟ℎ 𝑁𝑖𝑐𝑜𝑙𝑎𝑒, 𝑆𝑎̂𝑛 𝑁𝑖𝑐𝑜𝑎𝑟𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑀𝑜𝑠̦ 𝑁𝑖𝑐𝑜𝑙𝑎𝑒… 𝑀𝑎̆ 𝑚𝑖𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝑛𝑜𝑢. 𝐶𝑒 𝑎𝑢 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛 𝑠𝑓𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑢𝑚𝑖𝑡 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎̆𝑟𝑡̦𝑖 „𝑙𝑎̆𝑐𝑎𝑠̦ 𝑐𝑢𝑟𝑎𝑡 𝑎𝑙 𝑓𝑎𝑝𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑏𝑢𝑛𝑒“ 𝑐𝑢 𝑝𝑎𝑧𝑛𝑖𝑐𝑢𝑙 𝑔𝑟𝑎𝑛𝑖𝑡̦𝑒𝑖 𝑎𝑝𝑢𝑠𝑒𝑛𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑒𝑟 𝑠̦𝑖 𝑚𝑜𝑠̦𝑢𝑙 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑢𝑛𝑒 𝑖̂𝑛 𝑔ℎ𝑒𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑜 𝑛𝑢𝑖𝑎 𝑠̦𝑖 𝑑𝑢𝑙𝑐𝑖𝑢𝑟𝑖? 𝑈𝑙𝑡𝑖𝑚𝑖𝑖 𝑑𝑜𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑣𝑎𝑟𝑖𝑎𝑛𝑡𝑒 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑙𝑒 𝑠𝑓𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑟𝑒𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠𝑐𝑢𝑡 𝑑𝑒 𝑡𝑜𝑡̦𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑖𝑛𝑖𝑖. 𝑆𝑎̂𝑛 𝑁𝑖𝑐𝑜𝑎𝑟𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑎 𝑠𝑎𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑠̦𝑖 𝑀𝑜𝑠̦ 𝑁𝑖𝑐𝑜𝑙𝑎𝑒 𝑢𝑛𝑎 𝑎 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑢𝑟𝑏𝑎𝑛. 𝐷𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑜𝑢𝑎̆ 𝑣𝑎𝑟𝑖𝑎𝑛𝑡𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑒𝑛𝑜𝑟𝑚𝑒. 𝑆𝑎̂𝑛 𝑁𝑖𝑐𝑜𝑎𝑟𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑜𝑛𝑢𝑙 𝑠𝑜𝑙𝑑𝑎𝑡̦𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑎𝑙 𝑚𝑎𝑟𝑖𝑛𝑎𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑎𝑙 𝑓𝑒𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑠𝑎̆𝑟𝑎𝑐𝑒, 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑒𝑙 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎̆ 𝑙𝑒𝑔𝑒𝑛𝑑𝑒, 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑖̂𝑖 𝑎𝑑𝑟𝑒𝑠𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑟𝑢𝑔𝑎̆𝑐𝑖𝑢𝑛𝑖. 𝑀𝑜𝑠̦ 𝑁𝑖𝑐𝑜𝑙𝑎𝑒 𝑑𝑜𝑟𝑜𝑓𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑎𝑛𝑡𝑖𝑐𝑖𝑝𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑐𝑎𝑑𝑜𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑢𝑟𝑚𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑖𝑛𝑎̆ 𝑑𝑒 𝐶𝑟𝑎̆𝑐𝑖𝑢𝑛. 𝐼𝑚𝑎𝑔𝑒𝑟𝑖𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑠𝑎̆𝑟𝑎𝑐𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑛𝑒𝑜𝑟𝑖𝑔𝑖𝑛𝑎𝑙𝑎̆. 𝑆𝑒 𝑠̦𝑡𝑖𝑒 𝑝𝑢𝑡̦𝑖𝑛 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑒𝑙. 𝐴 𝑎𝑝𝑎̆𝑟𝑢𝑡 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑜𝑟𝑎𝑠̦𝑢𝑙 𝑎 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎𝑡 𝑠𝑡𝑎𝑡𝑢𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑡𝑟𝑎𝑛𝑠𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎̂𝑛𝑑𝑢-𝑙 𝑖̂𝑛 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑗 𝑝𝑟𝑖𝑣𝑖𝑙𝑒𝑔𝑖𝑎𝑡. 𝑀𝑜𝑠̦ 𝑁𝑖𝑐𝑜𝑙𝑎𝑒 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎̆ 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑣𝑖𝑛𝑒 𝑠̦𝑖, 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑣𝑖𝑛𝑒, 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑑𝑢𝑐𝑎̆ 𝑛𝑒𝑎𝑝𝑎̆𝑟𝑎𝑡 𝑐𝑎𝑑𝑜𝑢𝑟𝑖. 𝐴𝑠̦𝑎 𝑐𝑒𝑣𝑎 𝑛𝑢 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑖 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑠𝑎𝑡. 𝐴𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑛𝑢 𝑠𝑒 𝑓𝑎𝑐 𝑐𝑎𝑑𝑜𝑢𝑟𝑖, 𝑠𝑒 𝑑𝑎𝑢 𝑑𝑎𝑟𝑢𝑟𝑖. 𝐼𝑎𝑟 𝑑𝑎𝑟𝑢𝑙 𝑠𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑜𝑎𝑟𝑐𝑒, 𝑟𝑒𝑐𝑖𝑝𝑟𝑜𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜𝑏𝑙𝑖𝑔𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒. 𝑂 𝑓𝑜𝑟𝑚𝑢𝑙𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑟𝑒 𝑎 𝑑𝑎𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝐵𝑖ℎ𝑜𝑟 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑖𝑐𝑖𝑡: „𝑀𝑢𝑙𝑡̦𝑢𝑚𝑒𝑠𝑐 𝑝𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑜𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑜𝑎𝑟𝑐𝑒“. 𝐼̂𝑛 𝑠𝑎𝑡, 𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑀𝑜𝑠̦ 𝐴𝑗𝑢𝑛, 𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑀𝑜𝑠̦ 𝐶𝑟𝑎̆𝑐𝑖𝑢𝑛 𝑛𝑢 𝑓𝑎𝑐 𝑑𝑎𝑟𝑢𝑟𝑖. 𝐶𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑟𝑎̆𝑠𝑝𝑙𝑎̆𝑡𝑖𝑡̦𝑖, 𝑑𝑒𝑐𝑖 𝑝𝑙𝑎̆𝑡𝑖𝑡̦𝑖, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑠𝑒𝑟𝑣𝑖𝑐𝑖𝑢𝑙 𝑟𝑖𝑡𝑢𝑎𝑙 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑙 𝑓𝑎𝑐 𝑔𝑜𝑠𝑝𝑜𝑑𝑎𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑜𝑙𝑖𝑛𝑑𝑎̂𝑛𝑑𝑢-𝑖. 𝑅𝑎̆𝑠𝑝𝑙𝑎𝑡𝑎 𝑠𝑒 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑖̂𝑛 𝑚𝑎̂𝑛𝑐𝑎𝑟𝑒: 𝑚𝑒𝑟𝑒, 𝑛𝑢𝑐𝑖, 𝑎𝑙𝑢𝑛𝑒, 𝑐𝑜𝑙𝑎𝑐𝑖. 𝐵𝑎𝑛𝑖𝑖 𝑎𝑢 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑎𝑡 𝑡𝑎̂𝑟𝑧𝑖𝑢.