Parentaj sensibil si inteligent. Sa ne intelegem pe noi inșine, pentru a creste copii fericiti, de Daniel J. Siegel, Mary Hartzell este o carte minunata care ne ajuta sa intelegem ca pentru a putea cladi o relatie armonioasa si plina de iubire cu copiii nostri, e nevoie sa facem o calatorie in timp, in copilaria noastra. Rezolvand traumele pe care le avem noi in relatia parinte – copil, le putem oferi copiilor nostri o educatie sanatoasa, pozitiva, constienta.
Pentru a cladi o relatie autentica, bazata pe respect reciproc este nevoie ca parintii sa-si rezolve mai intai problemele “reziduale”, traumele din copilarie, care le afecteaza capacitatea de relationare, de a-si controla emotiile, de a actiona empatic de pe un nivel superior de intelegere si constientizare.
Stim cu totii ca odata ce devenim parinti ne sunt testate limitele, ne confruntam cu propriile temeri, frici, neputinte si frustrari adunate de-a lungul vietii si nerezolvate. In acest sens, la sfarsitul fiecarui capitol exista o sectiune de introspectie, cu intrebari si situatii la care suntem invitati sa raspundem, sa ne intoarcem in timp, in copilaria noastra si sa analizam cum am receptionat diverse experiente traite atunci. In felul acesta, constientizam traumele nerezolvate, trairile care ne-au creat un disconfort, experientele pe care nu le-am putut depasi atunci si le-am “ascuns sub pres” cand am devenit maturi, caci amintirea lor si incercarea de a le rezolva ne provoca o suferinta prea mare.
Ca parinti, avem ocazia in acelasi timp, sa descoperim alaturi de copii ce inseamna a trai in bucurie, redescoperim frumusetea lucrurilor marunte.
Fiecare capitol este insotit si de o expunere stiintifica a subiectelor abordate. Ne sunt introduse mai intai notiuni precum prezenta constienta, “mindsight” , a trai in bucurie. Pe alocuri, notiunile sunt destul de abstracte si greu de inteles, dar tine de fiecare daca decide sa citeasca cuvant cu cuvant sau sa se axeze pe ideile esentiale.
Eu am observat ca dupa citirea mai multor carti de parenting, despre educarea copiilor, recunosc si regasesc ideile comune despre emaptie, conectare, tratarea cu respect a copiilor si atunci mi se intampla sa nu mai am rabdare sa citesc cuvant cu cuvant toata cartea, ma opresc mai mult la ideile noi sau asupra pasajelor care trateaza situatii delicate si actuale pentru mine referitor la relatia cu copilul meu.
Descoperim cum functioneaza mintea noastra, cum se explica reactiile si comportamentele pe care le avem in fata copiilor nostri.
Un intreg capitol din Parentaj sensibil si inteligent vorbeste despre atasamente si efectele lor asupra dezvoltarii emotionale a copiilor.
Tipul de atasament stabilit intre parinte si copil determina tipare de comunicare diferite. De exemplu, spunem ca apare la copii un „atasament dezorganizat” cand “nevoia de atasament a copiilor nu este satisfacuta iar comportamentul parintilor lor este o sursa de confuzie sau teroare. Cand parintele este o sursa de ingrijorare sau confuzie, copiii se afla intr-un paradox biologic. Sistemul biologic de atasament este construit pentru a motiva copilul sa caute proximitatea, sa se apropie de parinte in momente de suferinta sau pentru a fi reconfortat si protejat. Dar in aceasta situatie, copilul este “consternat” deoarece exista instinctul de a se intoarce tocmai catre sursa de teroare de care el incearca sa scape. Este o dilema de nerezolvat pentru copil, care nu poate gasi nici o modalitate de a intelege situatia sau de a dezvolta o adaptare coerenta. Singurul raspuns al sistemului de atasament este sa devina destructurat si haotic”…..copiii vor avea “dificultati in reglarea emotiilor, probleme in comunicarea sociala, dificultati in folosirea gandirii logice la scoala, o tendinta spre violenta interpersonala…”.
Acest subiect ne face sa fim foarte atenti la comportamentul nostru si sa devenim constienti de efectul pe care furia noastra manifestata o are asupra psihicului copilului.
In alt capitol citim despre rusine si mecanismul de aparare al organismului / creierului pentru a nu mai trai acest sentiment,despre limite si cand e mai indicat sa fie stabilite, despre tipuri de deconectare si ruptura. In general, in momentul stabilirii limitelor apare deconectarea dintre parinte si copil, si aceasta poate fi usoara si trecatoare sau toxica, cu repercursiuni grave asupra dezvoltarii copiilor, daca rupturile sunt repetitive si nu sunt urmate de o reparatie (o analiza a ceea ce s-a intamplat si discutarea cu copilul , doar dupa ce parintele a dobandit o stare mentala calma si limpezire in gandire).
Va recomand cu drag aceasta carte nepretuita, plina de invataminte despre conectarea cu copilul, limite, atasamentul copilului fata de parinte, comunicarea emotionala, cum ne pastram integritatea si cum ne-o pierdem.
Tip selectie > Pe incercate.
De unde puteti cumpara cartea de parenting? Click aici: Parentaj sensibil si inteligent.
