Vara zgarieturile de pe genunchi nu apuca sa se vindece ca vin unele noi, vanataile se intind de la genunchi pana la glezne, nu le mai numar, caci la un moment dat se unesc si piciorusele ei subtiri par sa fie pictate cu mov sau mai bine zis cu vinetiu. Asa e vara la noi, de cativa ani. De fapt, poate e asa de cand EA a invatat sa alerge si nu mai tin eu minte. Ii place sa alerge, cel mai mult. Si sa se catere. Cade, se loveste. Se catara, se mai si zgarie. Asa e copilaria, si la mine genunchii erau la fel de zgariati si vinetii toata vara.
De ce insa dupa ce ea a crescut a inceput sa imi fie frica? A devenit ea mai fragila? Nu cred. Ea a devenit mai rapida, iar eu mai fricoasa. Asa mi-a si spus odata: „Mami, tu esti o fricoasa!” pentru ca incerc sa o protejez uneori prea mult.
Ce-i spun cand cade si se loveste? Cand era mica, eram obisnuita sa cada asa ca nu ma speriam, era normal ca un copil de 1-2-3 ani sa cada, sa se loveasca. Ii spuneam „Hopa-sus!. Ai cazut, acum hai ridica-te”. O ajutam daca cerea. Veneam la ea daca plangea. Daca nu plangea o lasam sa se ridice singura. De ce insa dupa ce ea a crescut a inceput sa imi fie frica? A devenit ea mai fragila? Nu cred. Ea a devenit mai rapida, iar eu mai fricoasa. Asa mi-a si spus odata: „Mami, tu esti o fricoasa!” pentru ca incerc sa o protejez uneori prea mult. Mi se pare ca isi doreste sa exploreze prea mult, prea sus, prea riscant. Acum oasele nu mai sunt asa elastice, daca isi rupe ceva? Exact asta s-a intamplat in vara din 2016, bine ca de fapt a fost doar o fisura si nu o fractura.
Multi dintre noi suntem hiperprotectivi cu copiii in anumite situatii si cateodata reactionam exagerat atunci cand ei patesc ceva. S-a impiedicat la locul de joaca si a cazut? Aoleu! Te-ai lovit! Vino la mami sa te pupe. Si il luam in brate, il sarutam, il alintam. Acest comportament ii creeaza copilului obiceiul de a veni la tine mereu ca sa caute protectie si alinare.
Procesul de baza este unul sanatos: pe baza unuia atasament sigur se dezvolta increderea copilului in el si in lumea din jur. Insa reactia noastra exagerata la un accident nesemnificativ il poate obisnui cu „cocoloseala” si mai tarziu poate deveni plangacios sau sa intampine dificultati in a gestiona un conflict, o trauma sau o pierdere. Practic, rabdarea lui si rezistenta la frustrare vor fi minime:
- cand prietenul ii zice ca nu vrea sa se joace cu el nu va putea duce refuzul si va reactiona fie prin plans / tipete sau retragere (va veni la tine),
- cand nu isi gaseste una din jucarii va genera un scandal,
- cand s-a terminat laptele va refuza sa mai manince altceva pentru ca nu accepta o cat de mica „pierdere” si schimbare in programul lui obisnuit.
Citeşte şi: Cum ferim copilul de răceală şi gripă în sezonul rece
Vrei un copil care sa fie dependent de alinarea ta sau un copil puternic, independent care sa invete sa isi gestioneze singur experientele negative?
Sa vina mereu in bratele tale si sa iti arate „buba”, sa pupi locul unde s-a lovit sau un copil care se ridica singur dupa ce a cazut si isi continua jocul ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat (se ridica, se scutura si alearga mai departe)?
Cum sa reactionam când copilul se accidentează (se loveşte)?
- Il observam: daca nu e nimic grav si nu pare sa aiba nevoie de ajutor, il lasam in pace sa se descurce. Dupa caz, putem face o afirmatie generala: „La locul de joaca se mai intampla si mici accidente, copiii se ciocnesc cand nu sunt atenti, se mai impiedica si cad”.
- Intervenim daca s-a accidentat serios, daca plange sau daca vedem ca ne cauta cu privirea.
- Dupa ce a trecut „criza”, reformulam povestea pe intelesul copilului. Daniel Siegel ne spune ca acest lucru il ajuta sa proceseze ce s-a intamplat si sa asimileze. Atentie, cand reformulam ne concentram pe emotiile copilului si nu pe ce simtim noi.
Vezi şi:
Jocuri de Petrecere pentru Copii. Jocuri pentru Aniversări şi Întâlniri de Copii
Juliturile la Copii. Cum Le Îngrijim în Funcţie de Tipurile de Leziuni
De exemplu: Când copilul se accidentează, cade si se loveste, se poate speria si sa planga. Cum oglindim experienta lui? „Plangi pentru ca te doare sau poate esti si speriat. Ai alergat si nu ai vazut piatra care era in drumul tau, te-ai impiedicat si ai cazut. Acum esti in siguranta.”
Daca este prea mic, verbalizam noi pentru el si dupa ce se linisteste, ii putem propune sa-i aratam locul unde a cazut si incercam sa refacem povestea cu el. Daca este suficient de mare, dupa ce s-a linistit, il incurajam pe copil sa povesteasca ce s-a intamplat, ce a simtit: acest lucru il ajuta sa proceseze si sa inteleaga experienta.
Putem sa-i oferim si o incurajare daca are nevoie. De exemplu: a cazut, il doare si plange, dar nu s-a intamplat nimic grav: „Ai stiu cum sa cazi, am vazut ca ai intins mainile si te-ai sprijinit si in felul acesta ai evitat sa cazi direct in cap sau pe spate si sa iti rupi ceva”.
Nu trebuie sa ii arati mila, ci doar sa fii alaturi de el, ii validezi emotia, „constati accidentul” si pe masura ce reactia ta corecta se repeta, copilul nu va mai avea nevoie de ajutorul tau la accidentele minore.
Sper ca iti sunt de folos aceste sfaturi. Asteptam sa ne povestesti si tu din experientele tale, ce faci tu când copilul tau se accidentează.
Citeste si:
