Cum se manifesta tensiunile si frustrarile la copii?

Cele mai intalnite cauze ale tensiunilor si frustrarilor la copii tin in mare masura de relatia parinte-copil si de modelul de atasament oferit. Sentimentele de atasament se formeaza in perioada 0-3 ani si au un grad mare de impact asupra intregii dezvoltari emotionale a individului.

Suntem in secolul vitezei. Facem totul in graba: vrem sa performam la job, ne dorim sa ne atingem targeturile, lucram sub presiunea timpului, apoi ajungem acasa epuizati si incercam sa ne indeplinim menirea de parinti si parteneri de cuplu: pregatim masa in graba, facem ordine prin casa, raspundem in graba la alte telefoane importante. Cateodata uitam de joaca cu copilul nostru care ne trage insistent de-o mana si ne roaga din priviri cu papusa preferata in mana: astazi tu esti doctorul, pune-ti stetoscopul la urechi si consulta papusa. Aceasta e bolnava, o doare burtica. Tu auzi ca un vajait intrebarile puse, iar soneria telefonului intrerupe totul: „Stai o secunda, iubita mamei, mama are treaba. Trebuie neaparat sa raspund!” Si fugi in camera alaturata pentru a rezolva inca o problema ce nu suporta amanare. Copilul tau, dezamagit, cu stetoscopul in mana dreapta si papusa Dolly in mana stanga, isi mai strange o data energia si se duce la tata: „Tati, o consulti tu pe Dolly? Ea…” Tatal, aproape ca isi intrerupe copila: „Dar unde este mama? Aaa, vorbeste la telefon! Stii, iubita mea, tata mai are cateva mailuri de trimis. Mai am putin pana termin”

Tie ti se pare cunoscut acest scenariu? Continuam pe pilot automat sau spunem STOP? Constientizam cat de important este pentru NOI ca famile si ca oameni sa punem STOP acestui stil de viata?

Te-ai gandit, pe termen lung care sunt costurile si pierderile tale personale? Care sunt riscurile la care te expui tu – ca persoana, voi – ca famile si pe el – copilul tau?

In acest fel, copilul tau cu siguranta nu are un echilibru si acumuleaza tensiuni interioare, frustrari, nelinisti, framantari care ies la iveala mai tarziu, intr-un fel sau altul.

Cum identificam cele mai importante cauze ale tensiunilor si frustrarilor la copii?

Cauzele tensiunilor tin in mare masura de relatia parinte-copil si de modelul de atasament oferit. Sentimentele de atasament se formeaza in perioada 0-3 ani si au un grad mare de impact asupra intregii dezvoltari emotionale a individului.

In cazul a trei modele de atasament: dezorganizat, evitant si ambivalent, copilul va manifesta o serie de tulburari de comportament ce reflecta situatia din familie, el simtind exact cum am descris in articolul despre atasament.

Tocmai de aceea, in cazul copiilor cu varste pana in 9-12 ani care manifesta tulburari de comportament, psihoterapeutii lucreaza cu familia si foarte putin cu copilul tocmai pentru ca problemele aparute sunt oglinda dezechilibrului din familie. Dupa varsta de 12 ani psihoterapeutul lucreaza atat cu familia cat si cu copilul, deoarece acestuia i-au fost deja inradacinate comportamente inadecvate. In ambele cazuri, implicarea familiei este foarte importanta in recastigarea echilibrului copilului.

Forma pe care o imbraca manifestarea tensiunilor interioare a copilului ia o forma diferita de la un copil la altul. Printre cele mai cunoscute forme amintim rosul unghiilor, hiperactivitatea, tulburarile alimentare si de somn, anxietatea sociala, retragerea sociala, dependenta fata de parinte, agresivitatea, plansul facil, nelinistea.

Toate sunt forme prin care copilul incearca sa atraga atentia asupra lui, sa arate ca ceva il ,,doare”, ca ceva nu este in regula si in echilibru cu el.

Am intalnit copii care isi rodeau unghiile pana la carne, avand degetele umflate, tumefiate si unele, chiar infectate. Din primele sedinte de terapie cu familia am aflat ca aceasta era foarte rigida, cu cerinte educationale foarte ridicate, cerand foarte multe de la copilul lor in varsta de nici 3 ani. Era laudat cand facea lucruri bune, dar era aspru certat atunci cand ceva nu era la nivelul asteptarilor parintilor. Tatal petrecea mai putin timp cu el, copilul simtindu-i lipsa.

Dupa ce au fost constientizate problemele si cercul vicios in care se aflau, parintii au fost invatati sa schimbe modelele de relationare, sa scada standardele si sa fie mai empatici cu copilul, chiar si atunci cand greseste. Tatal a reusit sa aloce timp de calitate cu copilul sau. In scurt timp, copilul s-a simtit confortabil si a renuntat la rosul unghiilor, remediindu-se problema.

Din pacate, nu exista o bagheta minune si niciun remediu de scris in “5 pasi simpli”. Fiecare familie este diferita si doar o analiza amanuntita asupra modului in care parintii se comporta, iar copilul reactioneaza – poate duce la gasirea celor mai potrivite solutii.

In toate cele trei modele disfunctionale de atasament – familia are nevoie de suport din partea unui specialist, de psihoeducatie, autoeducatie, antrenament.

Citeste mai jos despre cum ii putem ajuta pe copii sa se detensioneze si sa fie in echilibru.

Unde mergem cu copiii? Recomandari GOKID:

11 locuri de vizitat in Bucuresti cu copilul. Locatii interesante de descoperit

10 Restaurante cu locuri de joaca pentru copii in Bucuresti

Cum ii ajutam pe copii sa se detensioneze si sa fie in echilibru?

Multi parinti uita cat de important este sa petreaca timp de calitate cu copilul lor: sa se joace cu el, sa fie langa el, sa asculte ce acesta le povesteste si sa ii ofere sfaturi, sprijin si incredere. Daca ar fi sa cautam un ingredient minune pe care sa il oferim tuturor familiilor, acela este timpul petrecut cu copilul, jocul si joaca langa si cu acesta. Sa ne coboram la nivelul lui, sa fim prieteni cu el.

Citeste si: Cum simte un copil ca este iubit? Nevoia de iubire a copiilor

Este foarte important sa il laudam si sa il recompensam pentru lucrurile bune, sa apreciem cand s-a straduit sa nu mai repete acel lucru care ne deranjeaza.

Am avut familii care au venit pentru sedinte de parenting pe un interval de 3-5 intalniri suficiente cat sa constientizeze ca in unele aspecte faceau bine ceea ce faceau in relatie cu copilul lor si sa nunateze acolo unde ar fi in beneficiul copilului sa faca mici schimbari.

Cred ca fiecare dintre noi simtim atunci cand ceva nu este in regula cu modul in care se comporta copilul nostru. Important este sa acceptam ca e o problema de moment pe care putem sa o rezolvam alaturi de un specialist.

Odata ce am constientizat cauza comportamentelor inadecvate si am inceput noi, ca parinti sa schimbam ceva in nucleul familial, putem utiliza si ale metode prin care cei mici sa se relaxeze si activitati in care sa se antreneze. Este benefic sa ii implicam in activitati educative, jocuri si arte care sa le cultive abilitati. Stim ca pictura si artele sunt adesea folosite ca mijloc de eliberare a furiei, un mijloc acceptat social. Mari personalitati in diverse domenii nu au fost persoane foarte linistite in interior: au invatat sa isi directioneze furia intr-un domeniu care i-a dus pana la excelenta. Furia pune lucrurile in miscare si motiveaza daca stim sa o directionam spre ce trebuie, in asa fel incat sa fie integrata social.

Jocul este activitatea de baza a copilului. Prin jocuri, copilul invata sa se raporteze la mediu si la cei din jurul lui. Prin joc invata sa isi astepte randul, sa puna intrebari, sa faca afirmatii despre ce vede in jurul lui la colegi sau in mediu. Tot prin jocuri copilul invata sa fie politicos si cum sa se comporte in societate. Jocul il bucura si il face sa simta emotii si reactii pozitive. De aceea, este important ca jocul sa fie dirijat de un adult, de un educator, de o persoana care sa ajute copilul sa isi modeleze jocul si sa construiasca bune comportamente.

Si noi avem in cadrul asociatiei Evolution Center HSM, programul de socializare si dezvoltare a inteligentei emotionale „Hai la joaca cu Leo, Chit si Maggie”. In cadrul atelierelor de lucru se imbina jocul cu dezvoltarea abilitatilor de a socializa, de a relationa si de a-si exprima trairile interioare.

Puteti citi mai multe despre acest program, aici:https://evolutionhsm.wordpress.com/2016/03/10/ateliere-copii/.

Articol semnat de Diana Zanfir

Diana Zanfir este psiholog clinician si psihoterapeut in terapii cognitiv comportamentale, terapeut ABA, coordonator ABA, presedinte al asociatiei Evolution Center HSM, educator si director educativ cu experienta de 10 ani in invatamantul prescolar ce a lucrat si a integrat in invatamantul de masa copii cu TSA colaborand cu gradinite particulare recunoscute international si gradinita de stat acreditata european.

Fondator al programului de socializare pentru copii „Hai sa ne jucam cu Leo, Chit si Maggie”, program ce imbina dezvoltarea abilitatilor de socializare cu dezvoltarea personala si emotionala a copilului mic punand premisele la o cat mai buna adaptare sociala si integrare adecvata ca viitor scolar/adult.

Autor de carte pentru copii „Spiridusul florilor” si de articole de specialitate referitoare la tulburarea opozitionista la copii si strategii de lucru la clasa si articol despre comportamentele violente la copiii – strategii de preventie si interventie.

• Contact: 0768254576
• Emai: [email protected]
• Site: https://evolutionhsm.wordpress.com/
• Facebook asociatie: https://www.facebook.com/atelierecumaniere/

Credit foto: brickyardpeds.com