Adaptarea la gradinita. Cum pregatim copilul pentru inceperea gradinitei si cum ne pregatim noi pentru intrarea copilului in colectivitate.
Adaptarea la gradinita este o noua experienta, un nou pas in viata copilului. Cum ne pregatim noi pentru intrarea copilului in colectivitate.
Familia este un continator format din legaturi puternice, inconstiente dintre membrii sai. Copilul apare in aceasta plasa continatoare a carei legaturi il vor forma si apara si pe care le va interioriza si duce cu el intreaga viata. Legatura cu mama sau cu restul familiei nu dispare niciodata, oricat de departe am pleca.
O perioada, copilul este crescut si tinut doar in mijlocul familiei, i se transmit reguli si valori, invata o rutina zilnica, cunoaste oameni si incearca trairi. Mama este cea care va transforma pentru si alaturi de copil informatia primara. Mama filtreaza realitatea si il invata pe copil sa isi contina teama, tristetea, durerea, foamea, setea. Ea sau altcineva continator este acolo intr-o relatie de suport care il ajuta pe copil sa se simta in siguranta.
Deodata, el este dus in alta parte, la gradinita. Un loc total nou, in care nimic din amintirea plasei familiale de acasa nu mai persista. Mama nu mai e disponibila, lumea pare mare si aglomerata, plina de lucruri periculos de noi, incitante dar si angoasante in atractivitatea lor. Copilul va trai astfel in doua lumi diferite in care trebuie sa se invete sa existe si sa supravietuiasca.
Copilul are nevoie de continuitate pentru a se simti in siguranta
Donald Winnicott vorbeste despre obiecte tranzitionale, obiecte care fac legatura intre copil, mama si separarea lui, un fel de obiect investit cu securitatea data de prezenta mamei. Acest obiect poate fi o pernuta, o jucarie, o haina. E de preferat sa nu refuzam copilul care vrea sa ia cu el la gradinita jucaria favorita oricat de urata sau ieftina ar fi ea.
Vezi si:
Desene de Colorat cu Mascotele Olimpiadei Rio 2016
Top 10 filme romanesti online pt copii din timpul comunismului
Cum ii este prezentat locul nou, cine se teme cel mai tare de ideea de gradinita. De multe ori, nu copilul se teme de gradinita ci parintii sunt cei care incearca o stare de angoasa si de teama fata de “lasarea” puiului singul in “jungla” gradinitei. E bine sa ne intrebam noi adultii ce simtim cand ducem copilul la gradinita. Daca noi insine simtim un gol in stomac, atunci e foarte probabil ca si cel mic sa simta asta si sa perceapa gradinita ca pe un loc infricosator. Aici mai apar verbalizari ca “o sa mergi la gradinita si o sa vezi tu” sau “la gradinita sunt copii rai” sau “doamnele de acolo nu te vor apara” etc. Cel mai simplu ar fi sa ii prezentam gradinita ca pe un loc frumos, unde va fi ingrijit ca acasa, unde va fi in siguranta, iar daca nu e asa, sa luam masuri.
Cat de pregatit este copilul pentru gradinita
Fiecare zi care trece in viata copilului este o zi in care acesta este pregatit pentru a fi autonom si independent. De multe ori insa, ori copilul nu a fost pregatit suficient pentru aceasta separare de familie, ori nu a atins inca un grad suficient de independenta. Psihologic vorbind, copilul trebuie sa aiba capacitatea de a pastra in minte imaginea mamei si a familiei cat timp este lasat la gradinita. Daca nu are inca aceasta capacitate, atunci poate e mai sigur sa fie lasat doar cateva ore la gradinita, urmand ca treptat sa fie lasat mai mult timp.
Cauti o gradinita pentru copilul tau? Iti recomandam Montessano Cresa.Gradinita.Scoala
Care e nevoia copilului de gradinita
Cine are cea mai mare nevoie de gradinita, sau pentru cine este esentiala adaptarea la gradinita a copilului: copilul sau parintele? Este adevarat ca gradinita inseamna socializare, invatare, acumulare de deprinderi si cunostinte. Dar oare copilul stie asta? Are nevoia de a socializa sau de a invata sau a inteles doar ca mami si tati trebuie sa mearga la serviciu, ca nici lor nu le place acolo dar ca viata nu e simpla. In fata argumentelor din urma, orice fiinta rationala (si copilul este una cu siguranta), ar protesta vehement. Si pentru ca nu poate aduce argumente logice, protesteaza atunci cand intra pe poarta gradinitei pentru ca acest loc nu este unul folositor ci unul unde trebuie sa fie dus. Si ce copil face “ce trebuie”?
Cum este rupt din familie, ce se intampla acasa fara el, fratii si alte necazuri.
Atunci cand nu e acasa, copilul va fantasma despre ce se intampla acolo fara el. E dificil de exemplu sa stie ca mama si cu un fratior mai mic stau acasa si se joaca in parc in timp ce el e la gradinita si invata cifrele. Cel mai bine este sa i se stimuleze copilului nevoia si dorinta de a fi mai mare, de a afla lucruri noi si de a fi independent asa cum fratele mai mic nu poate fi inca.
Separarea de familie. Gradinita: prima mare separare dintre copil si familie.
Este prima data cand putem sa recunoastem cum reactioneaza copilul in exteriorul familiei. O integrare sanatoasa si o separare fireasca vor fi premize pentru adaptarea la gradinita a copilului, pentru o buna integrare la scoala si in viata. Mesajele constiente sau inconstiente vor fi decodate de copil si transpuse in reactii si actiuni fata de gradinita si tot ce inseamna aceasta.
Articolul Adaptarea copilului la gradinita. Prima separare a copilului (Cum ne pregatim noi pentru intrarea copilului in colectivitate) a fost scris de: Catalina Hetel, psihoterapeut, psihodramatist, terapeut de familie.
Sursa foto freestockphotos.name.
