In functie de varsta si cat de stresante sunt evenimentele din viata lui, un copil poate face cate o criza de furie in fiecare zi timp de mai multe zile sau o data la doua-trei saptamani. Plansul si crizele de furie ale copiilor sunt mecanisme prin care ei isi exprima emotiile, se descarca si se vindeca de experientele dureroase. Interviu cu Anca Iordache, Level 2 Aware Parenting Instructor
Zina Nichita (GOKID): De ce fac copiii crize de furie? De la ce varsta apar si cum evolueaza crizele de furie?
Anca Iordache: Copiii fac crize de furie pentru ca nu capacitatea de a gestiona emotiile si pentru ca o criza de furie reprezinta mecanismul prin care ei isi exprima emotiile, se descarca si se vindeca.
Crizele de furie incep sa se manifeste in jurul varstei de 2 ani, atunci cand copilul pleaca in explorarea mediului, in castigarea autonomiei si incepe sa constientizeze cumva neputintele lui. Iar pe masura ce experientele pe care le traieste sunt tot mai numeroase si mai diverse, copilul se va confrunta, in acelasi timp, cu multe situatii care ii provoaca frustrare, durere, tristete, furie, frica. In acest context copiii incep sa manifeste crizele de furie, in incercarea lor de a comunica ceea ce traiesc si de a se vindeca.
Cand parintii inteleg acest mecanism, le va fi mai usor sa gestioneze crizele de furie ale copiilor. Insa atunci cand copilul incepe sa tipe si sa se tavaleasca pe jos dintr-un motiv aparent banal, parintii se pot simti manipulati de acest comportament.
Sa luam exemplul unui copil de 3 ani care face o criza de furie cand se intoarce de la gradinita pentru ca mama nu i-a dat voie sa apese el butonul de comanda al liftului. Pentru mama este un motiv atat de banal, incat ii este greu sa inteleaga acel comportament si il gaseste de-a dreptul exagerat. Acesta este fenomenul “broken-cookie” (“fursecul rupt”) – asa cum l-a numit Aletha Solter. Copilul nu plange pentru incidentul din lift, ci gaseste acest motiv pentru a descarca toate acele emotii de frustrare, neputinta, furie sau frica pe care le-a adunat pe parcursul zilei, cand mama nu a fost cu el. Oricat am fi de atenti si de iubitori, viata insasi ii confrunta pe copii cu situatii dureroase sau frustrante, iar copiii au nevoie sa invete sa le gestioneze. Pentru asta, este important sa stie ca emotiile lor sunt acceptate si intelese.
Citeste si articolul:
In functie de varsta si cat de stresante sunt evenimentele din viata lui, un copil poate face cate o criza de furie in fiecare zi timp de mai multe zile sau o data la doua-trei saptamani.
Cateva dintre evenimentele care provoaca stres copiilor sunt:
- nasterea unui frate,
- inceperea gradinitei,
- stresul mamei sau conflictele in familie,
- mutarea intr-o casa noua,
- o abordare autoritara sau punitiva a parintilor.
Atunci cand crizele de furie se intampla frecvent, este nevoie sa analizam putin evenimentele din viata copilului, sa aflam care ar putea fi sursele de stres pentru el si daca este posibil, sa le eliminam sau sa gasim modaliltati prin care sa il ajutam pe copil sa le depaseasca.
Crizele de furie incep sa se reduca si ca numar si ca intensitate dupa varsta de 4-5 ani, cand copilul verbalizeaza mai mult si are si alte mecanisme de vindecare.
Insa atunci cand copilul este pedepsit si ignorat, cand crizele lui de furie sunt vazute de catre parinti ca manifestari manipulative si provocatoare, el va invata sa isi reprime emotiile, va invata ca atunci cand este furios nu este iubit. Acest lucru are numeroase efecte negative asupra echilibrului emotional si asupra sanatatii fizice ale copilului, ale adolescentului si mai tarziu ale adultului, dar si asupra relatiei intre parinte si copil.
Te-ar mai putea interesa:
LOCATII – Centru stiintific pentru copii si tineri Casa Experimentelor
EVENIMENTE – Spectacole, teatre, filme si ateliere in weekend!
ACTIVITATI – 10 cantecele pentru copii de gradinita
Z.N. Ce rol are plansul in linistirea copilului?
A.I. In Aware Parenting, plansul si crizele de furie reprezinta mecanisme de vindecare. Plansul este primul mecanism pe care bebelusii il au la indemana pentru a-si face cunoscute nevoile, dar si pentru a se vindeca de experientele stresante sau dureroase. Un bebelus ar putea plange mai multe ore pe zi in primele saptamani de viata, in incercarea lui de a se vindeca dupa o nastere traumatizanta sau dupa interventii medicale suferite imediat dupa nastere.
Iar un copil mai mare foloseste plansul pentru a se elibera de emotiile acumulate. Plansul insoteste adesea crizele de furie, insa uneori copiii se pot manifesta doar plangand.
Sunt parinti care ma intreaba daca este posibil ca cei mici sa incerce sa ii manipuleze printr-un plans prefacut, in scopul de a obtine ce isi doresc. Eu cred ca un copil nu poate produce lacrimi la comanda, iar cand plange, plansul lui este autentic si ascunde o durere. Exista insa un alt comportament care poate fi interpretat ca manipulator – acea “smiorcaiala” a copiilor, pe care parintii nu o inteleg si adesea ii irita mai tare decat un plans adevarat. Smiorcaiala ascunde nevoia copilului de a plange, inseamna emotii dureroase pe care cel mic le traieste, dar care nu s-au acumulat suficient pentru a izbucni intr-un plans zdravan. Sau poate insemna ca nu se simte in siguranta pentru a plange sau parintele nu este disponibil sa ii asculte plansul.
Plansul care este ascultat si acceptat il ajuta pe copil sa se elibereze de emotii si sa se simta din nou plin de viata si de veselie.
La seminarul meu Plansul si crizele de furie, le propun parintilor sa incerce abordarea “plansului in brate” cu copilul lor si sa observe apoi ce se intampla. Am primit mesaje de-a dreptul emotionante de la ei; copiii nu doar ca sunt eliberati, fericiti, dar sunt si mai cooperanti. Un copil cu care nu te poti intelege, care este mereu solicitant si nemultumit, se transforma dupa o repriza de plans in bratele unui adult intr-unul cooperant si vesel.
Pe masura ce cresc, copiii, si mai tarziu adultii, vor avea fata de propriile emotii aceeasi abordare pe care le-au aratat-o parintii in momentele crizelor de furie, a fricilor sau a plansului, in primi lor ani de viata. Si daca parintii le-au aratat empatie si dragoste, copiii vor invata sa accepte si sa gestioneze furia, frustrarile sau frica si vor sti sa se iubeasca indiferent de ceea ce simt.
Z.N. Cum il ajuti pe copil sa se detensioneze daca plansul si crizele de furie nu-l ajuta?
A.I. Plansul il ajuta cu siguranta atunci copilul simte nevoia sa planga, dar este important ca plansul lui sa fie ascultat si acceptat pentru ca vindecarea sa se produca. Pentru copiii mici este de ajutor sa fie tinuti in brate. Si sunt situatii cand un copil mai mare va dori sa vorbeasca despre ce i s-a intamplat si simte nevoia sa fie ascultat.
In afara de plans, mai sunt si alte modalitati prin care copiii se vindeca, si amintesc aici exprimarea verbala a emotiilor, rasul si jocul.
Rasul este vindecator cand copilul singur vrea sa faca haz de necaz vis-a-vis de o situatie stanjenitoare sau frustranta pe care a trait-o; rasul provocat „fortat” nu este vindecator si nici rasul pe seama copilului.
Jocul reprezinta un alt mecanism important de vindecare al copiilor.
De exemplu jocul simbolic – in care copilul, folosind papusi sau animale de plus, pune in scena situatiile cu care s-a confruntat, pentru a depasi emotiile puternice pe care le-a trait sau jocul de schimb de putere in care parintele este personajul naiv, nepriceput, neindemanatic, fara putere, care pierde mereu la lupte, oferind copilului oportunitatea sa se simta puternic. De multe ori rasul si jocul vin impreuna; de exemplu in jocul de schimb de putere copilul va rade cu siguranta pe seama slabiciunii si naivitatii parintelui si acesta este rasul terapeutic despre care am vorbit mai sus.
Pe masura ce cresc ii putem ajuta pe copii sa verbalizeze emotiile pe care le traiesc si incepem prin a le identifica si a le denumi, prin a ne forma un vocabular al emotiilor.
Z.N. Ne este relativ usor sa facem fata plansului si crizelor de furie cand suntem acasa si odihniti. Cum facem sa gestionam o criza de furie cand se intampla in magazin, la teatru, restaurant sau pe strada?
A.I. Este foarte adevarat ca ceea ce simtim noi ca parinti ne influenteaza atitudinea fata de comportamentele copiilor. Iar cand suntem foarte obositi si coplesiti de propriile probleme, ne este greu sa raspundem cu empatie crizelor lor de furie. Pentru ca avem nevoie si noi sa ne eliberam de emotii, avem nevoie de cineva care sa ne asculte si sa ne fie alaturi.
Asadar, dificultatea gestionarii unui conflict sau a unui tantrum al copilului nu vine neaparat din faptul ca se intampla la restaurant, la teatru sau la supermarket, ci este data de starea parintelui.
Iar daca parintele este obosit dupa o zi grea la serviciu si se mai simte si stanjenit de privirile celor din jur cand copilul se tavaleste pe jos, atunci da, si locul unde ne aflam face dificila situatia.
Cand copilul are un tantrum in public, ca parinte am doua solutii:
- sa il iau pe copil intr-un loc ferit de privirile celor din jur, pentru a-i oferi un mediu linistit pentru descarcare si sa ii permit sa planga pana se linisteste, stand tot timpul langa el si asigurandu-l de atentia si intelegerea mea.
- sa ii distrag atentia de la plans (distrandu-l cu ceva), insa, fiind constient ca emotiile puternice au ramas neexprimate, ii voi oferi cat mai curand posibilitatea de a se descarca prin plans (acasa sau intr-un loc linistit).
Copiii nu vor face crize de plans pe strada, la supermarket sau in vizita la prieteni, daca stiu ca acasa sunt oricand ascultati si luati in brate cand plang sau se simt coplesiti de emotiile acumulate. Iar daca acest lucru se intampla totusi, este un semn ca parintele nu a fost suficient de disponibil pentru a-i asculta suferinta.
In incercarea lor de a se elibera de povara emotiilor si in lipsa disponibilitatii parintilor de a-i asculta si accepta, copiii vor detecta cele mai “nepotrivite” momente pentru a face o criza de furie. Ei stiu cu siguranta ca atunci vor obtine atentia de care au nevoie.
De exemplu: dimineata cand parintii se grabesc sa plece la serviciu, dupa amiaza cand parintii vin sa ii ia de la gradinita, in supermarket, in autobuz, cand merg in vizita la prieteni.
Asadar, pentru a evita manifestarea tantrumurilor in spatii publice, sa le facem loc acasa si sa le primim cu empatie, cu calm, cu intelegere si acceptare.
Locuri din Bucuresti de mers cu copiii:
Ludoteca – Spatiu de lectura si joaca pentru copii
Restaurante cu locuri de joaca
Si mai este ceva ce putem face pentru a evita o criza de furie in supermarket sau la restaurant. De cele mai multe ori o criza de furie poate fi prevazuta: copilul este solicitant, nu stie cu ce sa se imbrace si se schimba de cateva ori, ne cere sa ne intoarcem de cateva ori ca si-a uitat papusa, mingea, masina, esarfa preferata etc; si atunci, daca este posibil, asteptam sa se produca criza punand o limita blanda si ferma solicitarilor lor nesfarsite si plecam dupa ce copilul s-a linistit.
Este important sa ramanem constienti de nevoia lor de exprimare a emotiilor si de mecanismele pe care le au la indemana pentru a se vindeca de experientele dureroase.
Parintii pot descoperi mai multe informatii despre aceasta abordarea in cartea “Lacrimi si crize de furie” – Aletha Solter.
Anca Iordache este Aware Parenting Instructor din 2011, iar din 2014 este Level 2 Aware Parenting Instructor si poate sprijini persoanele care isi doresc sa se certifice in aceasta abordare. Organizeaza evenimente si seminarii pentru parinti in Bucuresti si in alte orase din Romania si ofera consultatii individuale parintilor.
Temele principale ale seminariilor sunt Educatia fara pedepse si fara recompense, Plansul si crizele de furie ale copiilor, Jocul – Conectare, Terapie, Comunicare.
Seminariile pe care le sustine au la baza abordarea Aware Parenting a psihologului Aletha Solter. Aletha Solter este fondatoarea Aware Parenting Institute (www.awareparenting.com) si autoarea a cinci carti de parenting, dintre care 4 au fost deja publicate in Romania: „Lacrimi şi crize de furie”, „O viaţă fără droguri”, “Bebeluşul meu înţelege tot”, “Copiii noştri, frumoşi şi sănătoşi”, “Attachment Play”.
Date de Contact
Anca Iordache – Level 2 Aware Parenting Instructor
[email protected]
www.parentship.ro
