Știți diminețile acelea sau toate chiar, când ne rugăm de copii să se dea jos din pat, că suntem deja în întârziere, când fiecare șosetă a complotat de cu seară să nu se potrivească în piciorul năzdrăvan, când micul dejun nu e gustos și apa e prea udă?
–
Dacă le știți, eu vreau să vă mărturisesc că nu am trecut prin niciuna. Nu am făcut nimic special sau nemaivăzut, auzit sau întâlnit. Mi-am pus bine în minte, încă de când erau copiii mei bebeluși, că eu nu-mi trezesc copiii dimineața! Fac orice, dar să trezesc o mogâldeață, care doarme incredibil de bine, cu fața dolofană cuibărită în pernă și obraji rumeni de somn….nu pot și pace!
Dacă așa am hotărât am fost nevoită să găsesc și soluția, cum să fac să nu fiu obligată să trezesc grămăjoara de iubire?
Citeşte şi: 8 pasi pentru un somn odihnitor al copilului. Interviu cu Mona Ciurezu, specialist in somnul bebelusului
Singura soluție pe care am găsit-o și am aplicat-o, de vreo șase ani încoace a fost mersul la somn foarte devreme, pentru ca ei să aibă timp să doarmă cele 11-12 ore, dar să se și trezească singuri! Am început cu mersul la somn la 20.30. Se trezeau la ora potrivită, dar erau ușor morocănoși, așa că am zis să mai scad ora pâna am ajuns la 18.30, somn de seară. Acum ce să zic, stăm și foarte departe și e musai să ne trezim dimineața la 6.30, ca să putem ieși pe ușă la 7.30. Nu a fost greu deloc pentru că nu dormeau la prânz și erau foarte obosiți la ora respectivă. Mai multe despre cum mergem noi la culcare gasiți mai jos.
Am descoperit de asemenea că este foarte important ca micuții să aibă timp suficient să se pregătească. Ei nu apreciează timpul la fel ca noi, ca să nu mai zic că nici nu înțeleg prea bine urgența. Ce pricep ei este că părinții lor sunt foarte agitați dimineața, frustrați sau poate chiar nervoși, iar ei chiar nu pot să facă mai mult de atât. De abia reușim noi să ne adunăm dimineața, dacă suntem obosiți, ce le-am putea cere copiilor? Timpul eficient pentru un micuț să se pregătească în liniște este de maxim o oră, interval testat de noi. Adică: mai pune o șosetă, mai se joacă cu ceva, se spală pe dinți cu cântec, mănâncă în ritm de copil, știți ce zic, nu? Important este că funcționează și am timp și eu berechet să mă pregătesc, să fac sendvișuri, etc.
Citeşte şi: Cum Îţi Ajuti Copilul să Îşi Facă Prieteni Noi. Ajută-l Să-Şi Aleagă Prietenii Sănătoase
Am luat toate aceste decizii, când cineva mi-a spus că totul ține de responsabilitate și că trebuie să responsabilizez copilul. El trebuie să știe ce înseamnă situații de urgență, de presiune, că așa e viața, nu doar răsfăț. Noroc că nu ascult păreri neavizate: am greșit de câteva ori bune ascultând păreri sau afirmații nefondate. Nu fac comparații și îmi place mult să citesc, să învăț, dacă fac ceva să o fac în bună cunoștință de cauză. Așa că am căutat ce înseamna responsabilitatea și cum facem să responsabilizăm copiii. Ei bine, responsabilitate vine din asocierea cuvintelor raspuns+abilitate( response+ability), adică chiar abilitatea noastră de a răspunde. Așadar, nimic mai simplu în a responsabiliza copiii, nu trebuie decât să vedem la ce sunt ei abili să răspundă. Ce e prea mult e supraresponsabilizare, ce e prea puțin e subresponsabilizare. Legat de responsabilitatea lor în a se pregăti de grădiniță și școala, cum decim ce pot și ce nu pot face. Simplu:
- Înțeleg timpul, graba și urgența în mod real? NU! Înțeleg că e de rău dacă nu ies mai repede pe ușă, că mami sau tati pățește ceva rău dacă nu se grăbește.
- De obicei, copiii percep masa și chiar baia sau spalatul de dimineață ca pe o plăcere sau chiar un joc. Ei bine, pot face trecerea rapidă de la masa-baie-joc la masă-baie-repede? Nu prea!
Vezi şi: Animaţii Pencilmation. Desene Animate care îi Inspiră pe Copii să Deseneze
Ce am considerat eu mai important în toată aceasta pregătire de dimineață:
- Să fiu eu disciplinată, să îmi fac un program pentru a micșora șansele să fiu agitată, nervoasă sau frustrată dimineața
- Să îmi cunosc bine copiii, să văd de cât timp au nevoie să doarmă, de cât timp au nevoie să fie gata dimineața
- Să îi ascult mereu și să le accept părerile cu privire la acest subiect
- Să îi încurajez să fie autonomi, să le transmit mereu mesajul că am încredere în ei că pot fie gata în timp util
- Le-am povestit ce înseamna timpul, câte jocuri au timp să joace printre pregătiri și le-am arătat mereu pe ceas momentul în care e bine să fie gata.
- Le-am acceptat mereu sentimentele ( ” Văd că îți este greu să te trezești sau să te pregătești, te înțeleg și mie îmi este greu câteodată)
- Am apreciat mereu efortul, chiar dacă rezultatul nu a fost mereu cel scontat ( Apreciez că vrei să îți legi șireturile, poate fi o chestiune complicată)
Citeşte şi: Cum Gestionam Emotiile cand Apare Rivalitatea intre Frati. Interviu cu Gabriela Maalouf, NLP Parenting
Mi-a fost și mie greu în anumite dimineți, dar nu au avut legătură cu trezitul sau pregătitul de plecare, ci cu adaptarea lor la noul mediu ( grădiniță sau școală), dar această temă face subiectul unui alt articol.
Vă doresc dimineți pline de zâmbete!
