La Povestea de Duminică Seara #142 de astăzi îi însoțim pe cei mici în lumea viselor cu 5 povești scurte cu Păcală, binecunoscutul erou de snoave populare românești, cunoscut pentru umorul și istețimea sa.
Se spune că Păcală a păcălit pentru prima dată în satul Păcăleşti, din Ardeal, atestat în 1851 și considerat a fi locul de baştină al îndrăgitului personaj. De altfel Păcală apare în dicționarul explicativ ca om glumeț, poznaș, care se ține de farse, de unde și termenul păcăleală! Personajul apare în scrierile Ion Creangă, Ioan Slavici sau Petre Dulfu.
ζ ♠ ζ
1.
LA VÂNĂTOARE
Într-o iarnă se puse la cale Tândală și cu Păcală să se ducă la vânătoare. Punând mâna deci pe arme, o pornesc ei pe câmp, prin pădure, dar nu le căzu nimic în mână.
La gură unui hârtop, Păcală îi zice lui Tândală:
– Mai Tândală, șezi aici cu armă la pandă, că eu mă duc să stârnesc iepurii. Tu, cum îi vezi, trage de îndată!
Se duce Păcală, acesta așteaptă, dar nu vede zare de nimic. De frig, de urât, pune Tândală arma pe umăr și trage! Împușcă o dată de răsună zările.
Auzind împușcătură, Păcală îndată veni și întreba.
– Ei, ai împușcat ceva?
– N-am împușcat nimic! răspunde Tândală.
– Atunci de ce-ai tras, bre? se miră Păcală.
– Am tras, ca să nu am nevoie pe urmă să trag, în caz că apare vreun iepure!
2.
PĂCALĂ ȘI ZARZĂRELE BOIERULUI
–
Undeva, într-un sat, un boier avea într-un pom două zarzăre.
De fapt, zarzărul făcuse mai multe fructe, dar tot mâncându-le, rămăseseră numai astea două, undeva pe o cracă, foarte sus.
Atunci și-a chemat argatul, care era însuși Păcală, în carne și oase.
– Măi Păcală, zise boierul din cerdac, ia urcă-te tu în copac și scoboară cele doua zarzăre.
– Îndată,cucoane.
Se urcă, ajunse la zarzăre și văzându-le cât sunt de coapte și mălăiețe, nu-l răbdă inima și scăpă una pe gât, aproape nemestecată.
Se dădu jos din pom și-i întinse boierului zarzărea rămasă teafără.
– Dar, unde-i zarzărea cealaltă , măi Păcală?
– Am mâncat-o, cucoane!
– Cum ai mâncat-o, Păcală?
– Așa, bine, cucoane!
– Cum bine, Păcală?
– Uite-așa, cucoane!
Și hap! o înghiți și pe a doua.
3.
BOIERUL ȘI PĂCALĂ
–
Odată, Păcală stătea la marginea unei păduri. Deodată vede o trăsură venind spre el. Repede se scoală, ia un trunchi mare de copac, şi-l ridică drept în sus. În trăsură era boierul, cucoana şi vizitiul, care mâna caii. Boierul, văzând pe Păcală, spuse vizitiului să oprească trăsura:
– Bună ziua!
Păcală răspunde:
– Mulţămim!
– Dar ce faci aici?
– D-apoi, cucoane, ia, am pus şi eu lemnul ista să se hodinească olecuţă, că apoi îl duc acasă. Da’ dumneavoastră unde vă duceţi?
– Eu am auzit de unul Păcală, care păcăleşte oamenii, şi mă duc să-l găsesc, să mă păcălească şi pe mine. Păcală îi zice boierului:
– Nu te mai duce, cucoane, că eu sunt Păcală. Dar acum nu pot să vă păcălesc, că am uitat păcălitorul acasă. Daţi-vă jos din trăsură, să-mi aduc păcălitorul. Dumneavoastră, cucoane, ţineţi lemnul ista bine, să nu se clatine, că eu vin îndată.
Când boierul ţinea cât putea trunchiul să nu se clatine, Păcală se sui în trăsură şi plecă. Se face noapte, şi Păcală nu mai vine. Stau aşa toată noaptea şi a doua zi după-amiaza.
Numai ce trece un om.
– Bună ziua! zice omul.
– Bună ziua! îi răspunde boierul.
– Dar de ce staţi dumneavoastră acolea?
– Aşteptăm să vină Păcală de-acasă cu păcălitorul, să ne păcălească. Mi-a spus că vine degrabă cu trăsura, şi nu mai vine.
Atunci omul spune boierului:
– D-apoi, cucoane, nu-i destulă păcăleală asta, că s-a dus cu trăsură şi cu cai cu tot?
Şi aşa rămase boierul păcălit şi fără trăsură.
4.
EU CU EA VORBEAM!
–
Păcală se întâlnește pe drum cu Tândală, care ducea de legătoare o capră.
– Unde duci boul ăla? întreabă Păcală.
Contrariat, Tândală se uită spre animal, temându-se de vreo soție de-a lui Păcală, după care ripostează:
– Ești chior, vere, nu vezi că-i capră?
– Păi, eu cu capra vorbeam!
5.
EL CREDE
–
Într-o zi Păcală ducea un porc să-l vândă la târg. Pe drum nu știu ce-i veni porcului, că nu voia nici în ruptul capului să meargă înainte.
Trage Păcală încoace, trage încolo, înjură, se înfurie, dar porcul să se miște: neam!
Văzând că nu o poate scoate la cap cu animalul, îi veni lui Păcală o idee: începu să se învârtească împrejurul animalului și, luându-l apoi de frânghie, porni din nou la drum. De asta dată porcul îl urmă supus.
Pe drum se întâlni cu Tândala, care-l întrebă:
– Dar unde duci porcul ăla, măi Păcală?
– Vorbește mai încet, vere! răspunse Păcală în șoaptă. El crede că-l duc înapoi acasă!
În fiecare duminică după-amiaza trimitem către abonaţii noştri Povestea de Duminică Seara, recomandarea noastră de poveste pentru momentele când cei mici intră în lumea viselor. Dacă vrei să fii primul care primește povestea direct în căsuța de email abonează-te acum la newsletter!
