Nevoi esenţiale ale copilului de 7 ani, vârsta la care copilul a învăţat despre existenţa regulilor, a interiorizat şi acceptat frustrarea respectării acestora.
7 ani e o vârstă magică. Copilul vrea să înţeleagă cum funcţionează şi care sunt regulile jocului. Vrea să câştige şi învaţă să câştige respectând regulile.
Cum e copilul la 7 ani?
7 ani e o vârstă magică. Este vârsta la care Piaget vorbeşte despre “nevoia înţelegerii regulilor jocului”. Copilul nu doar că se joacă ci vrea să înţeleagă cum funcţionează jocul şi care sunt regulile lui. Apare necesitatea câştigului, copilul nu doar că se joacă dar doreşte să şi câştige şi învaţă să câştige respectând regulile. Este important ca până la această vârstă copilul să fi învăţat despre existenţa regulilor şi să fi interiorizat şi acceptat frustrarea respectării lor şi frustrarea că lucrurile se întâmplă după nişte criterii independente uneori de voinţa noastră. Nu numai că ştie asta, dar şi acceptă şi începe să şi moduleze regulile jocului, făcându–le ale lui şi jonglând cu deducţii logice.
Este un stadiu în care deja apare “judecata morală”. Dincolo de “respect regula pentru ca să nu fiu pedepsit” sau “pentru ca să nu supăr părintele”, acum “respect regula pentru că e regulă” şi pentru că face parte din esenţa jocului. Copilul a trecut dar nu a depăşit cu mult stadiul imitarii regulilor aşa că e încă esenţial ca cel mic să aibă un bun exemplu despre respectarea regulii. E dificil să învăţăm un copil despre reguli dacă adulţii fac tot posibilul să le încalce.
Citeşte şi: Ce Facem cu Copilul Vara Asta în București. Recomandări de Școli de Vară în 2017
Curiozitatea este o atitudine specifică vârstei, de asemenea, cooperarea şi relaţionarea şi relaţia cu autoritatea.
Ce nevoi are un copil de 7 ani?
1. Mângâieri şi îmbrăţişări
Încă este copil şi are nevoie de tot ceea ce primea în anii copilăriei mici: atenţie, mângâiere, îmbrăţişări. Copilul ajunge în şcoală, într-o lume competitivă unde există deja o diferenţiere în funcţie de competenţe şi este ideal ca acasă să aibă un refugiu cald unde să fie înţeles şi conţinut. E bine să învăţăm copilul să îşi facă datoria de şcolar dar e indicat să lăsăm învăţătoarea să fie liderul grupului şi responsabilă pentru teme şi cunştinţe, acasă fiind mediul cald unde copilul se regăseşte.
2. Cuvinte de încurajare
Oricâte întâmplări ar avea la şcoală, e nevoie să i se spună „poţi”, „eşti bun”, „mai încearcă”. Şcoala este un loc al competiţiei unde pot aparea momente în care copilul nu e mereu cel mai bun. Are clar nevoie mereu de un loc unde să fie încurajat. Nu vă feriţi de încurajări, copilul are suficiente momente în care se simte mai puţin bun sau comparat.
Citeşte şi: 8 Ştranduri Kid-Friendly în Bucuresti. Bălăceală în Familie La Preţ Rezonabil
3. Timpul petrecut în care să povestească despre el
Părinţii au tendinţa de a întreba copilul ce s-a petrecut la şcoală şi sunt surprinşi că cel mic nu ştie câte ore a avut şi ce a învâţat. Ideal e să fie întrebat mereu ce s–a petrecut cu el, ce a simţit şi gândit şi este chiar indicat să înveţe să spună asta, chiar dacă nu are neapărat legătură cu şcoala. Nu transformaţi timpul petrecut împreună în timp de lecţii. Cu timpul copilul va şti să îşi facă lecţiile singur dar are nevoie clară de timp de joacă şi de timp cu părinţii. Conversaţiile sunt importante, prin calitatea lor şi prin corectitudinea lor, copilul învaţă să asculte şi să se exprime. De asemenea, îi place să vă audă povestindu–i şi nu făcându-i morală.
4. Mici cadouri, jocuri şi jucării
Copilul are nevoie încă de jucării, de mici cadouri. Dacă a început şcoala nu înseamnă că trebuie să primească doar cărţi şi creioane colorate. Chiar şi învăţatul poate fi făcut mult mai interesant prin jocuri şi jucarii.
5. Are nevoie de ajutor
Chiar dacă încurajăm independenţa, cel mic are încă nevoie de ajutor. E cazul să înveţe când să ceară ajutorul şi când să se descurce singur. Părintele la rândul său e necesar să ştie când îi spune „poţi şi singur”, „mai încearcă” şi când e necesar să intervină. Uneori poate avea nevoie de sprijinul adulţilor într-un conflict cu alţi copii.
E necesar să fim adulţi cu capul pe umeri şi să ştim când să intervenim. Nu săriţi imediat pentru a ajuta copilul în orice mic conflict pentru că asta l-ar putea dezorienta şi l-ar putea face să nu se mai descurce de unul singur în grupul de copii sau să nu aibă o poziţie în grupul de copii. Dar nici nu ignoraţi semnele când copilul chiar are nevoie de ajutorul părintelui, când poate trece printr un episod de bullying.
6. Modelul părintelui
Copilul va urma modelul părintelui. Felul în care părintele rezolvă un conflict sau felul cum rezolvă o problemă va fi modelul preluat de copil în propriile conflicte. Dacă suntem angoasaţi sau agresivi, temători sau acuzatori, copilul va prelua aceste modele în grupul său. Dacă sunteţi chemaţi la şcoală pentru comportamentul copilului, analizaţi sincer modelele din familie.
7. Prietenii, ospitalitatea, intimitatea camerei lui
Este momentul în care copilul poate deja să aibă proprii lui musafiri şi să aibă un timp petrecut cu ei în camera lui. Este momentul să înveţe despre ospitalitate, generozitate şi intimitate. Nu e nevoie să stăm pe capul lui şi să îl întreţinem, deja are propriul lui grup de prieteni şi propriile preferinţe. Chiar dacă supraveghem discret ce se întâmplă şi intervenim la nevoie, e bine să îl învăţăm independenţa şi să îi respectăm propriile relaţii.
8. Disciplina şi timpul
E nevoie să înveţe deja să îşi planifice timpul şi să interiorizeze disciplina respectării programului. Este mult mai simplu să faci faţă provocărilor vieţii dacă ştii să îţi planifici ce ai de făcut şi să te ţii de program. Mulţi adulţi au probleme cu planificarea şi e benefic să învăţăm asta din copilărie. Există un timp pentru teme, un timp pentru masp şi somn dar şi un timp liber.
Citeşte şi: 7 Sfaturi pentru a Ajuta Copilul Să Gestioneze Furia. Tehnici Sănătoase de Stăpânire a Emoţiilor
9. Iertarea
Dacă cel mic greşeşte e nevoie să învăţăm să vorbim despre iertare, moralitate, regulă şi datorie. Este vârsta la care copilul deja percepe diferenţa dintre bine şi rău dintre un lucru corect şi unul incorect. Dacă greşiţi e bine să recunoaşteţi asta. Dacă el greşeşte e bine să îi povestiţi despre acea greşeală şi să îl învăţaţi să repare ce a greşit sau să suporte consecinţe uşoare. De asemenea, e bine să îl învăţăm să şi ierte anumite greşeli, făcând diferenţa între situaţii.
