Grădiniţa se apropie de final şi îţi pui problema cum să alegi cea mai bună şcoală pentru copilul tău? Am discutat cu trei profesionişti în educaţie sau psihologia copilului şi ne propunem să aducem în discuţie cât mai multe teme de care să ţii cont în alegerea şcolii.
– ◊ –
La întrebarea Cum alegem şcoala potrivită pentru copiii noştri? ne-au răspuns:
- Oana Moraru – consultant educaţional şi fondatoarea şcolii private Helikon din Călăraşi
- Cătălina Hetel – psihoterapeut, psihodramatist, terapeut de familie
- Claudia Chiru – antreprenor Saga Kid şi cadru didactic în învăţământul de stat
–◊–
Oana Moraru
consultant educaţional şi fondatoarea şcolii private Helikon din Călăraşi
–
Cum Alegem Şcoala Potrivită pentru Copiii Noştri?
Cred că este prematur pentru România să vorbim de școli, ca variante de alegere. Nicio școală nu are încă un ethos propriu. Nici măcar nu își poate alege singură profesorii, deci, forma echipă pentru care să garanteze. Nu putem arăta cu degetul către școli bune sau slabe, decât dacă este forma de o poziționare fizică a lor în cartiere cu vădite probleme sociale și economice. În rest, și la cea mai renumită școală găsești, ușă-în-ușă, un învățător inspirat lângă un altul slab sau abuziv.
Putem, însă, vorbi de alegerea învățătoarei/învățătorului. Am sfătuit părinții să caute din timp, și nu din gură în gură. Ce este bun pentru celălalt nu este neapărat bun pentru mine. Cu învățătorul copilului meu trebuie să am puțină chimie – să mă pot uita, ca părinte, cu încredere în ochii unei persoane deschise și consecvente cu sine. Voi avea de stat lângă omul acesta 5 ani; copilul meu va fi pe mâna lui 5 ani. Un timp impresionant, suficient de mult să asigure transfer de caracter și personalitate de la adultul din clasă către copilul meu. Deci, dacă îmi ia 2-3 ani să anticipez și să selectez omul pentru copilul meu, însoțitorul academic și spiritual pentru 5 ani, e acceptabil, chiar dacă dificil. Mergeți la școli, la final de program, alături de alte mămici sau după copiii vecinilor; Ascultați, priviți, observați gesturile cadrelor didactice. Faceți cunoștință cu ele, puneți întrebări, povestiți-le despre copiii voștri și așteptările voastre!
–
Catalina Hetel
psihoterapeut, psihodramatist, terapeut de familie
–
Cum Alegem Şcoala Potrivită pentru Copiii Noştri?
În multitudinea de oferte educaţionale şi de variante de şcoli de pe piaţă, care ne promit sau nu că sunt cele mai potrivite pentru copilul nostru, apare întrebarea justificată, ce şcoală să aleg oare pentru copilul meu? Ce variantă educativă este cea mai aproape de stilul şi de personalitatea copilului meu? Ce variantă îi dă oare cele mai multe şanse pentru viitor în meseria pe care o va alege?
Dacă grădiniţa a fost un fel de prelungire a stilului familial, un mediu destul de uşor de controlat, în care era simplu de stabilit cu ce fel de persoane intră copilul în contact, cum se poartă acestea cu el, ce manâncă, ce activităţi face, odată cu mersul la şcoală este chiar contraproductiv ca părintele să se implice prea mult în ceea ce se întâmplă acolo. Este momentul în care cel mic îşi ia primul zbor supravegheat de părinte dar nu şi ţinut de mână. Chiar dacă încă ne simţim datori să controlăm ce se întâmplă în clasă este mai mult decât indicat să îl lăsăm pe copil să îşi asume primele sarcini, să urmeze primul program, să îşi asume primele responsabilităţi reale.
Şcoala este primul loc al copilului unde el va trăi experienţe personale, independente de familie. Este mai mult decât necesar ca părinţii să poată oferi întâietate şi încredere învăţătorilor şi profesorilor. Copilul va trebui să înţeleagă că va fi nevoie să coopereze cu adulţi, alţii decât cei din familie şi că aceşti adulţi, pentru prima oară, nu vor avea un rol de îngrijire ci un rol de creştere şi de stabilire a regulilor şi a limitelor. Dacă părintele nu acordă credit acestor profesori, copilului îi va fi foarte greu ca el însuşi să le acorde acest credit. Aşa că poate primul criteriu de selecţie al şcolii ar fi în funcţie de gradul de încredere pe care noi adultii îl acordăm. E nevoie să găsim o şcoală cu un personal pe care noi să îl putem respecta pentru a–l învăţa şi pe copil să o facă. Nu putem învăţa decât de la cei pe care îi considerăm învăţaţi şi îi acceptăm ca învăţători.
Citeşte şi: Un Adevăr Dureros: Modelul de Comportament În Familie Influenţează Destinul Copilului
Odată cu intrarea în şcoală, copilul va debuta în stadiul dezvoltarii pregnante a gândirii, un stadiu în care accentul este pus pe acumularea de deprinderi intelectuale. După cum spuneam, profesorii nu mai au un rol predominant de îngrijire cum era la grădiniţă ci un rol de educaţie, de desăvârşire a cresterii prin gândire logică şi raţională. Exemplul personal şi experienţele alături de profesori şi de colegi vor lărgi treptat orizontul intelectual şi imaginativ al copilului, Aşa că va trebui să ne orientăm spre o şcoală unde copilul să poată beneficia de exemple şi de experienţe pozitive care să îl ajute să înveţe.
O altă întrebare este legată de competiţie. Există şcoli care încurajează competiţia acerbă, există şcoli de cartier ca nişte jungle unde deprinzi abilităţi excelente de supravieţuire şi există şcoli cu un climat soft, bazat pe egalitate şi pe ideea că toţi copiii sunt valoroşi. Care să fie oare alegerea corectă? Cred că nu există o alegere corectă universală ci există o alegere corectă pentru un anumit copil cu o anumită personalitate şi cu un anumit stil.
Este şcoala o continuare a stilului familial sau dimpotrivă ar trebui să fie exact opusul? Adică dacă trăim într-o familie paşnică, lipsită de conflicte, ar trebui să ne împingem copilul într o şcoală în care să înveţe să facă faţă conflictelor aşa cum nu poate învăţa în familie? Am întâlnit adulţi ajunşi la 20 de ani, crescuţi într un mediu calm, cald, protejaţi de exteriorul agresiv, care au dat dur, brutal şi nepregătiţi piept cu realităţile sociale din facultăţi sau de la primul job. De asemenea, am întâlnit mulţi copii traumatizaţi de concurenţa promovată excesiv de şcolile aşa zis de elită sau de agresivitatea colegilor.
Citeşte şi: Vârsta Potrivită Pentru Clasa Pregătitoare. Cand E Prea Devreme sau Prea Târziu Pentru Clasa 0
E bine să găsim o şcoală în care copilul să se simtă bine şi să îl luăm în serios dacă ne spune că nu îi place acolo. Studiile arată că dacă ne simţim bine în mediul în care lucrăm sau învăţăm, putem face faţă mult mai bine sarcinilor şi provocărilor. De asemenea, mediul creativ face procesul de învăţare mult mai uşor. Învăţătoarea face şi ea parte din acest mediu şi e nevoie să fie aleasă în funcţie de stilul şi de preferinţa copilului. De cele mai multe ori, în clasele primare, învăţătoarea este cea care imprimă stilul în care copilul va învăţa şi dragostea de învăţătură. Unii copii reacţionează pozitiv în faţa unor cerinţe clare şi ferme, alţi copii au nevoie de joacă de o relaţie mai permisivă. Este clar nevoie să ştim care fel i se potriveşte cel mai bine copilului nostru. De multe ori confundăm stilul copilului cu stilul nostru al adulţilor. Poate eu ca mamă ţin minte o relaţie bună cu o învăţătoare exigentă care şi a impus punctul de vedere dar nu e nevoie ca şi copilul meu să simtă la fel.
Învăţătoarea asigură trecerea de la educatoare la profesori. Va fi o persoană mai puţin conţinătoare decât o educatoare şi mai suportivă decât profesorii. Este un ciclu firesc pe care e nevoie să îl înţelegem în dezvoltarea copilului. El va evolua firesc spre diverse tipuri de relaţii, de la relatia cu mama, apoi cu substitutul matern conţinător şi îngrijitor care este educatoarea, apoi cu învăţătoarea care nu este educatoare şi e bine să nu îi cerem să fie, apoi treptat până la relaţiile cu profesorii din mediul academic, acele relaţii bazate pe stimă, colaborare, admiraţie, mentorat. Copilul va învăţa treptat să facă aceste treceri. Este eronat să cerem învăţătoarei să se comporte la fel de conţinător ca o educatoare dar şi să se comporte ca un profesor exigent.
Un alt criteriu este acela de a înţelege aptitudinile reale ale copilului. Degeaba noi îl fantasmăm ca fiind un mare sportiv sau un mare matematician dacă el nu are nimic în comun cu acel domeniu. Poate se va chinui să ne facă pe plac dar e nevoie să ne dăm seama când e clar că cel mic nu se potriveşte în mediul în care învaţă.
Vezi şi: Începe şcoala şi copilul tău intră în panică? Cum ne pregătim copilul pentru începerea
Orice stil educaţional am alege e bine să nu îl alegem după reclamă ci să fim siguri cât se poate că este chiar ceva ce se potriveşte începând cu stilul familiei, cu felului copilului de a se integra şi cu aşteptările noastre educaţionale pentru viitor. Şcoala nu este ceva de azi pentru mâine ci este o investiţie în viitorul copilului nu doar la nivelui cunoştinţelor ci şi a nivelui caracterului, a felului în care se raportează la colegi, la egali şi la superiori, la sarcini, la muncă, la cerinţe şi la exigenţe.
–
Claudia Chiru
antreprenor Saga Kid şi cadru didactic în învăţământul de stat
–
Cum Alegem Şcoala Potrivită pentru Copiii Noştri?
Cred că școala cea mai bună este cea de lângă casă sau de lângă serviciul părinților. În eventualitatea în care aceste două repere nu funcționează din diverse motive, atunci ne pregătim pentru alegerea unei școli, într-o altă zonă, preferabil una adiacentă ariei în care familia își desfășoară rutină zilnică.
Cum am ales eu școala fiului meu? Am ales școala din imediata apropiere a after-school-ului unde urma să meargă la teminarea programului, care coincide cu aria în care îmi desfășor activitățile zilnice, cele corespunzătoare rolurilor pe care le am în societate, și anume, cadru didactic, director educațional after-school, soție și mamă.
Care au fost criteriile de la bază deciziei?
În primul rând am fost atentă la identificarea unui cadru didactic care să se potrivească nevoilor noastre educaționale și pentru acest lucru am profitat de evenimentul Porţile Deschise, apoi am dorit să respectăm logistica și a contat apropierea față de școală, așa cum am spus mai sus after-ul unde îmi desfășor activitatea și serviciul soțului, proximitatea unor stabilimente sportive, apoi perspectiva ciclului gimnazial și limbile străine studiate.
M-am asigurat că începerea școlii nu îmi va da peste cap viața și va fi simțită ca un pas înainte, nu ca o povară greu de dus.
Au contat mai puțin aspectele administrative și organizatorice ale școlii pentru că în această zonă am așteptări reale, altfel aș fi mers către o școală particulară. Mi-am dorit pentru fiul meu un mediu corect, conform cu realitatea înconjurătoare, în care să învețe să se descurce și să supraviețuiască, așa cum am învățat și eu și tatăl lui, la rândul nostru.
Atenția mea este concentrată asupra modului în care îl pot învața pe el să se ferească de pericole și nu îmi doresc să îl ferească pericolele pe el. În concluzie, cred că o abordare sănătoasă este una perfect simbiotică cu realitatea, cu nevoile familiei și cu năzuințele fiecăruia dintre noi, năzuințe care ar fi util să se îndrepte către ierarhizarea valorică a societății și însănătoșirea ei.
Credit foto: Designed by Freepik
