Despre nevoia de iubire a copiilor, de a fi acceptati si respectati. Cum sa crestem adulti responsabili si increzatori.
Un copil are nevoie de o parere despre sine sanatoasa si echilibrata, iar aceasta parere vine in primul rand din oglinda pe care copilul o are in ochii parintilor, din “parerile” acestora fata de el si fata de actiunile lui.
Nevoia de iubire a copiilor
Pare din ce in ce mai dificil sa satisfaci nevoia de iubire a copiilor, sa iti demonstrezi iubirea pentru copilul tau. Sa fie oare cadourile, jucariile, hainele scumpe caile de acces catre “sufletul lui”?
Uneori pare simplu astfel, mai ales ca un copil pare extrem de fericit cand primeste ultimul model de telefon si extrem de nefericit cand nu il are. Oare daca esti alaturi de el, il duci la diverse activitati, te interesezi mereu de ce face, e bine sau e rau? Cand e bine si cand e prea mult?
Un lucru este clar: daca un copil se simte iubit cu adevarat sincer de catre parintele său, el se va simti acceptat, valorizat si motivat. Va fi mai receptiv la cerintele parintelui, la regulile si interdictiile acestuia.
Orice parinte va spune ca el isi iubeste copilul si acest lucru este cu siguranta adevarat. Dar oare care e modalitatea prin care copilul sa simta aceasta iubire? Este la fel de eronat ca un copil si sa se considere un “miracol al existentei”, un “dar divin” dar si sa se considere mereu inferior celorlalti. Copilul cu o parere prea buna despre sine va refuza mereu un “nu” considerand ca totul i se cuvine. De asemenea, copilul care se subestimeaza va spune mereu “nu pot” sau “nu stiu”. Va avea o atitudine mereu defensiva intr-o lume care lui i se pare mai buna decat va fi el vreodata.
Nevoia de siguranta si securitate
Intr-o lume dominata de divorturi si de abandonuri, una dintre intrebarile copilului este “pe mine ai sa ma parasesti oare”? Parintele este astfel nevoit sa asigure copilului prin vorbele si comportamentul sau sentimentul permanent de continuitate, de siguranta. Un parinte care intarzie sau care nu se tine de cuvant va oferi copilului un sentiment de nesiguranta. Chiar daca atunci cand se intoarce aduce si un cadou. Oricat de mult am intarzia, este important ca cel mic sa stie acest lucru, chiar daca ni se pare ca nu intelege. Lumea copilului trebuie sa fie sigura si previzibila pentru a-i da un sentiment de incredere si de competenta in adaptarea la lume. O lume haotica, impredictibila, un parinte inconstant ii vor oferi copilului un permanent sentiment de teama si de incompetenta.
Lumea copilului trebuie sa fie sigura si previzibila pentru a-i da un sentiment de incredere si de competenta in adaptarea la lume.
Vezi si:
Unde mergem cu copilul in weekend
La ce restaurante kid-friendly mergem cu copilul
Asculta povesti audio
Odata ce copiii incep sa mearga, sa se indeparteze de mama, copilul incepe sa reactioneze pozitiv sau negativ la stimulii transmisi de catre mama sau alte persoane. In aceasta perioada, copilul are nevoie de acceptare pentru ca cel mic mai degraba solicita iubire decat daruieste iubire. El are mai degraba tendinta de a deveni posesiv cu ceea ce iubeste decat de a imparti. Aici apare si dificultatea de a imparti familia cu alti frati si teama parintilor legata de agresivitatea dintre frati.
Copilul simte furie sau frustrare dar nu intelege ce simte si nici nu stie ce sa faca cu ceea ce simte. Este de datoria parintelui sa ii traduca emotiile si sa ii ofere sentimentul de acceptare si de siguranta in ciuda acestor emotii negative. Acestea sunt sentimente firesti si fac si ele parte din umanitatea noastra.
Citeste mai jos despre adolescenti si de ce sunt ei rebeli, despre nevoia de iubire a copiilor.
Te-ar putea interesa si cartea: „Ce sa le spunem copiilor – cand sunt foarte mici, cand sunt bolnavi, cand se bucura, cand sunt tristi, de Francoise Dolto”.
Fundamentul iubirii din primii ani de viata este baza relatiilor viitoare pe care copilul le va avea. Indiferent daca vorbim despre relatia cu alti adulti (profesori) sau despre relatia cu ceilalti copii sau chiar despre relatiile din viata viitorului adult. Felul in care copilul se raporteaza la parinti si felul in care el simte ca este privit si acceptat de catre acestia va fi felul in care se va pozitiona mereu in relatii cu toti ceilalti oameni din jur.
De ce sunt adolescentii rebeli?
Odata cu debutul adolescentei, caracterizata ea insasi ca perioada de furtuni emotionale. Copilul cu nevoi emotionale ignorate sau nesatisfacute in prima copilarie va deveni si mai vulnerabil in raport cu problemele varstei. Copiii carora le-a fost oferita iubirea de felul “te iubesc doar daca esti cum vreau eu” sau “daca nu faci asta nu te mai iubesc”, vor invata sa se raporteze exact in acest fel la parinti cu toata energia de care pot fi capabili. Ei invata sa manipuleze situatiile in favoarea lor, sa isi conditioneze parintii. Daca sunt multumiti ii vor multumi pe ceilalti dar daca sunt nemultumiti ii vor frustra pe ceilalti: “invat daca imi cumperi…”. Parintii ajung ei insisi sa fie blocati, sa simta cercul vicios in care exista. Ei ajung sa uite ca in urma cu doar cativa ani au actionat la fel prin “iti ofer ce vrei daca…”.
Citeste mai multe despre relatia cu adolescentii in cartea lui Daniel Siegel: Valtoarea mintii.
Riscurile amenintarilor si ale pedepselor
Pe de alta parte, parintii sunt mirati cand copilul ajuns adolescent refuza si de data asta chiar reuseste, sa le faca pe plac. Problema este ca acesti copii adolescenti ajung sa”refuze” lucruri care tin de propria lor devenire. Ei refuza scoala, refuza aspecte importante pentru ca simt ca aceste aspecte le-ar face placere parintilor. S-a initiat astfel de mult un joc al refuzului si frustrarii reciproce in locul unui joc al iubirii reciproce. Acest cerc vicios se transforma in manie si resentiment ce poate fi dus mai departe in intrega viata.
Pana a invata notiunile si gandirea, copiii se nasc si sunt fiinte emotionale. Ei nu reactioneaza gandind ci simtind. Emotiile care ii inconjoara ajung sa fie emotiile lor, emotiile cu care sunt intampinati ajung sa ii defineasca.
Citeste mai jos despre nevoia de iubire a copiilor.
Joaca-te mai mult cu copilul tau! Retete de jocuri. De ce si cum sa te joci cu copilul tau – Lawrence J. Cohen.
Parintii sunt astfel nevoiti sa isi comunice iubirea intr-un limbaj pe care copilul sa il cunoasca si sa il inteleaga pentru ca iubirea nu “se subintelege”. Un copil fuge de acasa pentru ca nevoia de iubire nu este satisfacuta. El este convins ca acolo nimeni nu il iubeste si chiar daca parintii vor protesta, important este insa ca adolescentul sau copilul sa simta ca este iubit. Nu este de ajuns sa iubesti pentru ca celalalt sa stie asta, este important sa inveti sa comunici acea iubire.
Generatia noastra de parinti am fost crescuti in ideea ca daca avem haine, mancare si suntem dusi la scoala inseamna ca parintii ne iubesc. In zilele noastre, aceste aspecte sunt esentiale dar nu ajung sa demonstreze copilului iubirea. Iubirea se demonstreaza mai ales prin acceptare si prin respect, prin ascultare si intelegere.
Este bine de retinut ca un copil este un copil chiar daca are doi sau doisprezece ani si el se va comporta ca un copil. Comportamentul copilului nu este pe placul nostru si nici pe placul celorlalti ci este ghidat de emotii si de reactii de moment si in mare masura de ceea ce el crede ca e bine.
Un copil care simte ca este iubit doar cand ii face parintelui pe plac, va interioriza exact acest tip de comportament si se va raporta la ceilalti prin manipulare, simtindu-se in realitate inferior.
Un copil care simte ca este acceptat cu bune si cu rele va ajunge sa renunte la comportamentele infantile. Dimpotriva, un copil care simte ca este iubit doar cand ii face parintelui pe plac, va interioriza exact acest tip de comportament si se va raporta la ceilalti prin manipulare, simtindu-se in realitate inferior. De asemenea, daca in relatia parinte copil acesta din urma simte ca este dator sa indeplineasca dorintele parintilor, el se va simti neputincios, nesigur si manios simtind ca niciodata nu e de ajuns, ca niciodata nu va face nimic indeajuns.
Vezi si sectiunea:
Imaginea copilului in ochii parintelui este imaginea pe care copilul o interiorizeaza. El o duce cu sine in viata, in activitatile sale si in grupurile in care va intra. Un copil care simte ca este competent si valoros in ochii parintelui va stii el ca este astfel si la scoala si in viata. Un copil care va beneficia de acceptare si de intelegere va invata la randul lui sa se accepte pe sine si sa ii inteleaga pe ceilalti.
Autor articol: Catalina Hetel, psihoterapeut, psihodramatist, terapeut de familie.
O puteti gasi in programele de dezvoltare personala din cadrul proiectului Teatrul din Podul meu si la cabinet unde lucreaza cu copii si adultii sau chiar si pe internet, in sesiuni de terapie on line.
Va raspunde cu drag la intrebari pe mail la adresa [email protected], telefon 0766423297, www.hetel.ro.
