Poliția Română ne pune la dispoziție mai jos un ghid util de recomandări pentru cazurile de violență de tip bullying care au loc în instituțiile de învățământ.
1. Un copil victimă a bullyingului va anunța ceea ce i se întâmplă, în primă fază (de la apariția primelor conflicte, de cele mai multe ori, verbale) învățătorului, profesorului diriginte sau profesorului de serviciu pe școală, care au obligația ca, prin metode pedagogice specifice, să soluționeze situația și să prevină comiterea unor fapte similare.
2. Profesorul – diriginte va organiza (cu sprijinul consilierului școlar) o oră de discuţii cu elevii, în cadrul cărora le va prezenta acestora efectele negative ale bullyingului, pentru echilibrul emoţional al copiilor, punând accentul pe conştientizarea, de către elevi, a faptului că oricine poate ajunge victimă a bullyingului, dar şi pe dezvoltarea unui sentiment de solidaritate între elevi, cu scopul de a face intolerabil comportamentul abuziv.
3. Dacă situația nu se soluționează sau se agravează, ea va fi adusă, de către învățător/diriginte, la cunoștința consilierului școlar (psiholog) care va contacta părinții (atât pe cei ai victimei, cât și pe cei ai copilului agresor), îi va invita la școală pentru a purta o discuție cu ei și pentru a realiza un plan de consiliere psihologică pentru copii. Acest lucru se face numai cu acordul părinților copilului respectiv.
4. Dacă situația nu se rezolvă și/sau părinții nu sunt de acord cu consilierea psihologică, cazul ajunge la cunoștința directorului unității de învățământ. Acesta va contacta, la rândul său, părinții, apoi, în funcție de gravitatea cazului va anunța: Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (dacă nu s-a produs o infracțiune) sau Poliția și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, în cazul în care o infracțiune s-a produs.
5. Pe plan local, la nivelul unității de învățământ directorul activează Comisia pentru prevenirea și combaterea violenței în mediul școlar, prevăzută la art. 79 alin (1) lit. (f) din Ordinul 5079/31.08.2016 (la art 2 abrogă Ordinului Ministerului Educației nr. 5115/15.12.2014) care pune în aplicare Strategia cu privire la reducerea fenomenului de violență în unitățile de învățământ. Comisia are următoarele atribuții:
a) Are obligația de a colabora cu autoritățile administrației publice locale, cu reprezentanții Poliției și ai Jandarmeriei pentru a crește siguranța în unitatea de
învățământ
b) Elaborează rapoarte privind securitatea preșcolarilor/școlarilor din unitatea de învățământ respectivă
c) Propune conducerii unității de învățământ măsuri specifice, rezultate după analiza factorilor de risc și a situației specifice, care să aibă drept consecință creșterea gradului de siguranță a preșcolarilor/elevilor și a personalului din unitate și prevenirea delincvenței juvenile în incinta și în zonele adiacente unității de învățământ.
6. Poliția, de îndată ce este sesizată (de cadrul didactic, părinte, elev sau de reprezentantul DGASPC sau ONG), acționează pe două direcții:
a) Prin Serviciul de Analiză și Prevenire a Criminalității realizează activități de informare preventivă în unitatea de învățământ, pentru a preveni extinderea unor
fapte similare. Solicitarea de informare preventivă se poate face și de cadrele didactice sau părinți, pe e-mail: [email protected].
b) Prin Poliția de Proximitate acționează conform prevederilor Codului Penal și Codului de Procedură Penală, precum și a Dispoziției IGPR 123/2012 și Dispoziției DGPMB 102/2013 .Pentru minorul cu vârsta mai mică de 14 ani, anunță obligatoriu Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului de pe sectorul unde este amplasată unitatea de învățământ.
7. Când Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului primește sesizarea, fie de la directorul școlii, fie de la secția de poliție sau de la părintele copilului abuzat, are următoarele atribuții:
a) Ia legătura cu școala, pentru a afla mai multe despre caz (comportamentul elevilor, problemele de absenteism)
b) Introduce copilul victimă într-un program de consiliere, pentru depășirea traumei (numai cu acordul părinților)
c) Introduce copilul agresor într-un program de consiliere (numai cu acordul părinților). Dacă părinții nu comunică cu reprezentanții DGASPC, atunci se face anchetă în teren, la locuința acestora. Fiecare DGASPC are câte un ”Serviciu abuzuri” în componență.
d) Mediază relația între școală și părinți.
e) Cazul este monitorizat, ca și părțile implicate în conflict, potrivit prevederilor Legii 272/2004.
f) Urmare a evaluării realizate de DGASPC, aceasta poate face apel și la ONG-uri de profil.
8. Urmare a rezoluției procurorului (de neîncepere a urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărirea penală), DGASPC instrumentează cazurile copiilor care au săvârșit o faptă de natură penală și nu răspund penal, conform art. 84 din Legea 272/2004 republicată privind protecția și promovarea drepturilor copilului, respectiv dispunerea unei măsuri de protecție speciale: plasament sau supraveghere specializată.
9. Conform Codului Penal, începând cu vârsta de 14 ani un minor începe să răspundă în fața legii.
10. În conformitate cu art. 114 Cod Penal, instanța poate lua, faţă de minorul care a comis o faptă penală și răspunde penal, o măsură educativă neprivativă sau privativă de libertate.
11. În dispunerea uneia dintre măsurile prevăzute la art. 59 lit. a) şi c) din Legea 272/2004 republicată, Comisia pentru protecţia copilului, atunci când există acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al copilului, ori, după caz, instanţa judecătorească, atunci când acest acord lipseşte, va ţine seama de:
a) condiţiile care au favorizat săvârşirea faptei;
b) gradul de pericol social al faptei;
c) mediul în care a crescut şi a trăit copilul;
d) riscul săvârşirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală;
e) orice alte elemente de natură a caracteriza situaţia copilului.
12. Părinţii copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal au obligaţia de a participa la şedinţele de consiliere efectuate de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în baza unui program personalizat de consiliere psihologică (art. 73 alin 4) din Legea 272/2004 republicată).
13. În cazul în care se semnalează existența unei probleme de tip ADHD în cazul unui copil, doar Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională poate decide forma de învățământ (școală de masă sau școală specială).
14. Fiecare copil are dreptul la educație. În acest caz, școala poate apela la ONG-uri care să lucreze cu copilul și părinții săi.
15. În cazul în care copilul are un părinte sau ambii părinți plecați în străinătate (în București erau 4716 cazuri la data de 12.10.2018, din statisticile ISMB), directorul unității de învățământ este obligat să anunțe DGASPC care va face o ancheta acolo unde locuiește copilul. DGASPC monitorizează acești copii, dacă este o problemă, intervine.
16. Unele cazuri de copii singuri sunt sesizate de spitalele în care aceștia ajung, la un moment dat.
17. Dacă un copil dispare de acasă:
a) Dacă nu se știe unde este, se anunță Poliția și structura ”Urmăriri” se ocupă de găsirea copilului.
b) Dacă se știe unde este, va fi sesizat de către părinți/tutore, DGASPC pe raza căruia aceștia domiciliază. Dacă minorul se găsește în altă localitate, DGASPC anunță serviciul similar din județul respectiv care ia măsuri pentru protecția copilului, inclusiv pentru întoarcerea sa în familie și la școală.
18. Dacă părinții sunt divorțați, aceștia au obligația să anunțe școala despre programul de vizită a copilului. Directorul școlii este obligat să anunțe paza despre această situație, astfel încât să se respecte hotărârea judecătorească.
19. Conform dispozițiilor Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, respectiv Hotărârii nr. 301 din 11 aprilie 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333, agenții de pază au în sarcină doar modalitatea în care se face accesul în unitățile de învățământ și paza bunurilor materiale ce constituie patrimoniul unității, neavând dreptul să intervină în conflictele – de orice natură – dintre elevi.
20. Elevii pot să fie transferați într-o altă școală doar la cererea părinților.
Sursa: Protocol de colaborare nr. 345439 din 26.11.2018
