Naşterea în maternităţile româneşti – Care a fost experienta ta?

Nasterea unui copil este un moment magic pentru fiecare mama. Un moment asteptat si pregatit cu dragoste timp de cel putin 9 luni de zile.

De aceea, ce se intampla in momentul nasterii, cum are loc aceasta, are un impact foarte mare asupra mamei si asupra relatiei dintre mama si bebelus. Bineinteles ca fiecare mamica in devenire isi doreste sa traiasca o experienta unica, frumoasa, insa de multe ori acest lucru nu se intampla.

Consideram ca cel mai important lucru pentru ca mamicile sa aiba parte de o experienta frumoasa este informarea. Sa stie ce presupune aducerea unui copil pe lume si ce se poate face pentru ca totul sa fie cat mai benefic pentru mama si copil; sa afle cum se poate face conectarea cu bebele chiar din primele clipe de viata. Si sa aiba curajul sa ceara de la personalul medical respect pentru alegerile lor.

Asadar, pentru informarea mamicilor, preluam de pe site-ul RFI acest articol:

Naşterea în maternităţile româneşti – abuzuri, umilinţă, situaţii degradante

La solicitarea unor ascultătoare care acuză situaţiile degradante şi abuzurile din timpul naşterii, Sănătatea FM vă prezintă neregulile din maternităţile româneşti. Ce drepturi ale mamei şi ale copilului sunt încălcate în timpul travaliului şi imediat după naştere? De ce majoritatea femeilor nu sunt informate cu privire la procedurile medicale la care sunt supuse şi nu li se cere acordul? Cum decurg primele minute din viaţa copilului şi de ce mama îl întâlneşte uneori abia a doua zi? În fine, care sunt efectele psihologice ale acestor abuzuri? Despre toate acestea, am stat de vorbă cu Irina Popescu, moaşă de profesie şi preşedinta Asociaţiei pentru Naştere Naturală şi Alăptare.

Subiectul va fi dezvoltat în emisiunile următoare, prezentând poziţia actorilor implicaţi: Ministerul Sănătăţii, Colegiul Medicilor, UNICF, experţi internaţionali.
Scopul acestor emisiuni nu este de a generaliza şi de a acuza toţi medicii – există cadre medicale dedicate şi profesioniste, cum şi locuri în care naşterea se desfăşoară respectând recomandările medicale în domeniu. Din declaraţiile mai multor femei care au născut în România pare că există totuşi destule locuri în care mamele şi copiii trăiesc încă traume în timpul naşterii. Despre aceste situaţii vă invităm să discutăm – indiferent dacă sunt multe sau puţine.
Obiectivul este de a genera o dezbatere publică pe această temă, astfel încat încât aceste abuzuri să nu mai aibă loc în nicio maternitate.

Care sunt neregulile din momentul internării unei femei în travaliu până la momentul naşterii? Proceduri inutile, situaţii degradante, drepturi încălcate, orice poate intra în această categorie…

Ca să începem cu internarea, există o practică foarte întâlnită a declanşării travaliului înainte de termen. Medicii spun „haideţi că sunt de gardă, veniţi la data cutare şi să încercăm să declanşăm naşterea“. Sau mai rău: „veniţi la data cutare şi vă fac cezariană“. Fără motive medicale – aşa se justifică şi procentul enorm de cezariene în România. Motivele nu au nicio legătură cu sănătatea mamei sau a copilului. Deci declanşarea forţată a naşterii – acesta ar primul abuz.Apoi, faptul că femeile din România sunt internate şi „puse“ să nască în ciuda faptului că uneori au ajuns cu dilataţie mică sau contracţii false. Li se spune: „Rămâi în spital şi de aici încolo grăbim noi naşterea: rupem membranele, punem perfuzii, îţi dăm medicamente, ne ocupăm noi, demarăm travaliul“. Ca şi cum femeia nu e competentă să îşi nască propriul copil, ci trebuie să vină cineva să facă nişte intervenţii şi iese copilul imediat. E o fabrică, o maşinărie care vrea să grăbească totul, să eficientizeze situaţia şi mai ales să nu scape pacienta din spital.

Înainte să mergem mai departe, să lămurim ceva. De regulă, grăbirea naşterii se produce în preajma aşa-zisului termen de naştere a copilului, stabilit de medic încă de la începutul sarcinii. Să înţelegem că e ceva relativ şi că un copil trebuie să se nască fix atunci când se declanşează naşterea în mod natural?

Acea zi anunţată de medic nu reprezintă termenul de naştere, ci o dată probabilă a naşterii. Termenul naşterii este de 5 săptămâni în jurul acestei date. Adică o naştere normală poate apărea oricând între 37 şi 42 de săptămâni. Atunci când declanşăm naşterea la 37 de săptămâni, pentru că oricum suntem chipurile la termen, facem un abuz. Poate că bebeluşul ăla s-ar fi născut în mod normal la 41 de săptămâni, pentru că atunci ar fi fost plămânii lui maturi, atunci ar fi fost gata să respire, să mănânce şi să facă tot ceea ce trebuie să facă odată venit în lumea asta. Dacă l-am forţat să iasă cu o lună mai devreme, înseamnă că am scos de acolo un prematur. Iar asta se întâmplă foarte des!

Deci declanşarea forţată a naşterii – fie că e vorba de cezariană sau alte intervenţii. Acesta ar fi primul abuz. Mai departe?

Mai departe avem tot felul de practici şi politici care de fapt încalcă grosolan drepturile pacientului. Mama nu e informată că are dreptul la refuz în ce priveşte procedurile care i se fac, nu ştie despre consimţământul informat, că are dreptul la însoţitor în timpul travaliului şi al naşterii, la vizite nerestricţionate ale tatălui. Aşa ceva nu se întâmplă în alte ţări şi nu este legal nici la noi să se întâmple.

Spuneţi că până în momentul naşterii femeia nu e informată cu privire la ce i se întâmplă: ce proceduri urmează să i se facă, care sunt riscurile, ce are dreptul să refuze..

Nu este informată înainte, nu i se expun riscurile procedurilor medicale la care e supusă fără să fie întrebată, deşi de cele mai multe ori nu e vorba de urgenţe. Apoi, nu i se explică ce alternative există şi nu i se spune că poate refuza unele lucruri cu care nu e de acord. Sunt multe proceduri de rutină inutile şi abuzive: perfuzii, monitorizare continuă când nu există vreun risc, restricţia de a merge la toaletă, restricţia de a mânca sau de a bea apă, restricţia de a te mişca… Sunt restricţii care te împiedică să-ţi fie bine practic. Travaliul durează şi presupune durere, iar atunci când mama e liberă să se mişte, durerile sunt mult diminuate. Femeia are nevoie de libertate, de acceptare, de înţelegere, de respect. Consider că nevoile de bază ale femii în travaliu nu sunt respectate în majoritatea maternităţilor din România.

Citeste articolul intreg aici…