În fiecare an, în martie natura găsește momentul în care trage parcă adânc aer în piept și se trezește la viață. Zăpada se topește sub iarba curajoasă, copacii își schimbă hainele vechi pe rochii noi, brodate cu muguri. Aerul împrăștie miresme parcă uitate, al căror secret niciun parfumier nu a reușit să îl fure. Poezia primăverii nu bate la ușă; ea ne intră direct în case, ca o prietenă dragă pe care o așteptai de mult.
Odată cu ghioceii, apar și cuvintele. Poeții noștri au știut mereu că primăvara nu e doar un anotimp, ci o emoție care trebuie scrisă: Alecsandri a ascultat șoaptele păsărilor călătoare, Nichita a simțit-o ca pe o iubire care te face să tresari.
Am adunat aici o întreagă „bibliotecă verde” de poezii. Unele sunt vesele, ca jocurile din pauză, altele sunt liniștite, pentru oamenii mari care au obosit de frig. Fiecare vers e o fereastră deschisă către soare. Colecția de mai jos reunește poezii de primăvară — de la clasicii pe care i-ai învățat la școală, până la voci mai puțin cunoscute care merită redescoperite. Vei găsi versuri senine pentru copii, vei găsi meditații profunde pentru adulți obosiți de iarnă, vei găsi umor fin și melancolie blândă. Fiecare poet a văzut primăvara altfel — și tocmai asta o face atât de bogată.
Citește lent. Lasă fiecare vers să se așeze. Primăvara nu se grăbește — nici noi nu trebuie să o facem.
🌿 Poezii de primăvară de Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri (1821–1890) este poetul care a dat primăverii românești cea mai caldă îmbrățișare literară. Supranumit „Regele poeziei” în epocă, el a știut să prindă în vers toată prospețimea anotimpului — de la întoarcerea cocostârcului până la licărul primilor ghiocei. Scrierile sale de primăvară sunt ca niște ferestre larg deschise spre natură: luminoase, optimiste, pline de mișcare și de cântec de pasăre.
Alecsandri nu descrie primăvara din fotoliu — o trăiește. Versurile lui au ritmul viu al câmpului care se trezește, al copiilor care aleargă, al rândunelelor care se întorc acasă. Oricare dintre poeziile de mai jos este potrivită pentru a marca sosirea primăverii cu bucurie.
Dimineața
O adevărată pictură în cuvinte a zorilor de primăvară — Alecsandri surprinde momentul magic în care soarele sărută primii muguri și întreaga natură reînvie.
Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură,
În curând şi el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit.
Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară,
Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi
Ce răzbat prin frunze-uscate şi s-arată drăgălaşi.
Păsărelele-şi dreg glasul prin huceagul de sub luncă.
În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene şi prin vii
Ard movili buruienoase, scotând fumuri cenuşii.
Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă-n repejune,
Şi o blândă copiliţă, torcând lâna din fuior,
Paşte bobocei de aur lâng-un limpede izvor.
Lăcrămioare
Unul dintre cele mai delicate poeme ale lui Alecsandri — o odă adusă lăcrămioarei, floarea fragilă pe care poetul o compară cu lacrimile îngerilor și cu iubirea vieții sale.
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lăcrimioare,
N-are-n lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume!
Pe pământ din cer picate,
Când prin stele legănate
A lor suflete curate
Zbor vărsând duioase plângeri.
Ca iubita vieţii mele!
Cu voi, scumpe strugurele,
Albe mărgăritărele,
Primăvara-şi face salbe.
Fără vreme vă coseşte!
Astfel soarta crunt răpeşte
Tot ce-n lume ne zâmbeşte…
Floarea piere, viaţa trece!
Oaspeții primăverii
Poate cea mai celebră poezie de primăvară a lui Alecsandri — cocostârcul anunță marele eveniment, copiii sar în calea lui, iar tot cerul se umple de aripi și cântece.
La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.
Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!”
Pe crengile pădurii un roi de păsărele
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.
În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă,
Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite şi vesele cântări!
Primăvara
Un poem cu ritm viu și voios, ușor de memorat și perfect pentru recitat. Rândunica voioasă, sturzul aurit, cântecul cucului — toate anunță același lucru: iarna a trecut.
Câmpul iar a înverzit
Rândunica cea voioasă
La noi iarăși a sosit.
Sturzul galben, aurit
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!
Mii de fluturi vezi zburând
Și pe harnica albină
Din flori miere adunând.
Pe copacul înflorit,
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!
🌺 Poezie de primăvară de Tudor Arghezi
Tudor Arghezi (1880–1967) a revoluționat limbajul poetic românesc, introducând cuvântul simplu, aspru, chiar argotic alături de imagini de o frumusețe stranie. Primăvara sa nu e niciodată sentimentală — e vie, carnală, cu o bucurie amestecată în conștiința că fiecare sezon vine după durere. „Bună dimineața, Primăvară!” este un poem mai puțin cunoscut publicului larg, dar de o mare profunzime — o salutare care ascunde în spate istorii grele și speranțe reînnoite.
Bună dimineața, Primăvară!
O salutare emoționantă adresată primăverii, scrisă de Arghezi ca pe o întâlnire între două ființe — poetul și anotimpul — care s-au așteptat reciproc prin zăpadă și suferință.
Iar proaspătă te-ntorci în ţară,
Tu fragedă, şi ea întinerită.
În ţară din răspântii verzi, fii binevenită.
De rouă nouă şi lumină.
Te-ntâmpină-n cămaşă de in şi borangic,
Tivită cu chenare de iederă şi spic,
De boance şi crăiţe, şi-albastre flori de ac,
Împodobită toată, de marea sărbătoare,
În aşteptarea-n luncă a scumpei surioare.
Să iei, ca-n sărutare, din ea, o sorbitură.
Băuşi destule lacrimi într-altă primăvară,
Din ciutura cu sânge şi-aghiazma lor amară.
Pământul cu morminte şi cu păduri de cruci.
Dă-i mâna, copilandră de-a pururea fecioară,
Că vă-ntâlniţi depline, acum întâia oară,
Două-nfloriri de muguri şi două primăveri.
🌙 Poezii de primăvară de Lucian Blaga
Lucian Blaga (1895–1961) a scris poezia misterului și adâncurilor — la el, primăvara nu e doar un anotimp, ci o stare a ființei, o mișcare spre lumină a sufletului care a trecut cu greu prin iarnă. Filosoful și poetul din Lancrăm vede în renașterea naturii o parabolă a cunoașterii și iubirii umane. Versurile sale de primăvară sunt mai puțin descriptive decât cele ale lui Alecsandri, dar infinit mai dense — fiecare cuvânt atârnă parcă mai greu și cu mai mult sens.
Martie
Un pastel cu totul neobișnuit — luna martie la Blaga nu e triumfătoare, ci încă ezitantă. Vântul toarce fire de ploaie, mugurii își ascund capul în guler. Un poem al primăverii șovăitoare.
toarce vântul
fire lungi de ploaie.
s-ar aşeza-n noroi,
dar cum li-e silă –
se ridică iar
şi zboară să-şi găsească
cuib de ramuri.
iar mugurii
prea lacomi de lumină
îşi zgulesc acum
urechile în guler.
Primăvara
Un poem filosofic în care Blaga pune față în față cunoașterea (rece ca iarna) și iubirea (caldă ca primăvara). O primăvară care vine nu din natură, ci din inima omului.
Încă-o dată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară.
tare de departe-n mine.
A iubi — aceasta vine
tare de departe-n tine.
Care-i drumul ce te-ndeamnă?
A cunoaşte — ce înseamnă?
A iubi — de ce ţi-e teamă
printre flori şi-n mare iarbă?
patima fără păcate
ne răstoarnă-n infinit,
cu rumoare şi ardoare
de albine re-ncarnate.
Încă-o dată, iar şi iară,
a iubi e primăvară.
🐦 Poezie de primăvară de Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale (1852–1912) este cunoscut în primul rând ca dramaturg și prozator, autorul comediilor care au fixat pentru totdeauna în conștiința românilor tipurile omenești ale mahalalei și ale politicianului. Puțini știu că Caragiale a scris și versuri — nu multe, dar pline de viața pe care o punea în toate scrierile sale. „Primăvara” sa este o surpriză: o poezie lipsită de ironie, sinceră în bucuria ei.
Primăvara
O poezie surprinzătoare de la marele dramaturg — plina de tandrețe față de natura care se deșteaptă, de la corbii care se pupă de bucurie până la stârcul care se plimbă cu aer nepăsător prin bătătură.
Toţi zic: „Să dea Domnul, să dea!”
Şi de te culci pe prisp-afară,
Mai vezi pe cer şi câte-o stea…
Ozon în aerul curat
În urmă-i lasă; drăgăstoasă
Natură toată-i un pupat. Se pupă corbi, de bucurie
Că au scăpat de iarnă grea;
Se pup brabeti cu gălăgie,
Şi iată şi o rândunea…
Cu pasul grav, explorator,
Se plimbă chiar prin bătătură
Cu aerul nepăsător.Când plouă toate germinează;
Pământul liber de zăpezi,
Spălat de ploi, se decorează
Cu mii de mii de muguri verzi…În ţarini grâul încolţeşte,
În dealuri via o dezgrop;
De ploaie tot se-nveselesste,
Pe orice frunză e un strop.Şi soarele o caldă rază
Trimite pe furiş prin nori;
Iar flori şi păsări că să-l vază
Se-naltă, zboară către zori.
Pastel pesimist
Tot plouă! A! Ce primăvară!
Cum curge fără să mai stea
Se-ntinde ceaţa grea p-afară,
Pe cerul sumbru nici o stea.E frig.. şi apa mocirloasă
Infectă aerul curat,
La câmp e baltă mlăştinoasă
Şi codrul doarme întristat.
Sunt trişti şi corbi-n deal la vie,
Cobesc din nou a iarnă grea ;
Plouate vrăbii cad o mie,
Nu vezi zburând o rândunea.
O barză, cu pas pe măsură
Soseşte ca explorator..
Şi plouă.. plouă.. -n bătătură,
Pustiu.. Departe pleacă-n zbor.
Tot plouă, plouă, inundează..
Mai vin şi ape din zăpezi ;
Umflate, apele spumează,
Torente curg din codrii verzi.
În ţarini grâul putrezeşte,
Sub piatră-n deal vii se-ngrop;
De ploi plugarul sărăceşte,
Mălai, făină, nu e strop.
Şi soarele, o slabă rază
Când o mai pierde printre nori,
O tristă baltă luminează
Fără apus şi fără zori.
— Ion Luca Caragiale
🌸 Poezii de primăvară de Otilia Cazimir
Otilia Cazimir (1894–1967) este una dintre cele mai delicate voci feminine din poezia română — un suflet care a văzut în lucrurile mici (o garoafă de hârtie, un scaiete în păr, o rază rătăcită pe covor) subiecte pentru versuri de o grație rară. Primăvara ei nu vine în fanfare — sosește tiptil, prin joacă, prin surprize mici. Copiii o iubesc pe Cazimir pentru umorul ei blând; adulții, pentru tristețea ce se ascunde uneori sub el.
Baba Dochia
Un poem care împletește mitul popular al babei Dochia cu lumea copilăriei. O babă rătăcitoare care aduce mărțișor — un bănuț de păpădie — înainte de vreme.
Câinii de la jitărie,
De gândeai că-i lupu-n sat.
Ce să fie?
Ce să fie?
A mas noaptea, fără foc,
În desiş uscat de soc!
Că i-e drumul fără grabă –
Şi drept singură podoabă
Are-n plete
Un scaiete.
Poartă fetelor solie,
Că le-aduce mărţişor
Un bănuţ de păpădie!
De pe-o bună dimineață
O poezie pentru copii în care lumea gândăceilor și a insectelor vibrează de viață și de bucurie, iar vestea primăverii o aduce un cărăbuș cu barbă, urcat solemn pe un fir de păpădie.
A sărit un gândăcel
Cu mustăţile de aţă.
Care-şi poartă fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm la soare, somnoroşii!
Ce se-nalţă, drept, din iarbă,
Suie-un cărăbuş cu barbă,
În hăinuţă aurie.
Să vestească-n lumea mare:
Preacinstită adunare,
Primăvara a sosit!
Floare la ureche
Un poem miniatural, de o tandrețe surprinzătoare — o rază de soare rătăcită printr-o casă descoperă o garoafă veche de hârtie și o face să pară din nou vie. Un poem despre cum primăvara reînvie lucrurile uitate.
Rază nouă-mi intră-n casă.
Întârzie cu mirare
Peste prag, peste covoare,
Ca să vadă ce-i în glastră,
Poleind cu aur dulce
Un mănunchi de busuioc
(Poate-şi caută un loc
Să se culce?)
Nebunatică şi vie,
De-o garoafă de hârtie
Ruptă şi decolorată.
Râde, roşie ca para,
Că şi-a pus-o la ureche
Primăvara…
Pentru tine, Primăvară
Probabil cea mai cunoscută poezie de primăvară a Otiliei Cazimir — o înșiruire muzicală de imagini care celebrează darul primăverii: bănuții de păpădie, cântecul copiilor, florile care se confundă cu albinele.
Ploi călduţe şi uşoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat în gând,
Sărbătoare…
Cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline,
Nu ştii: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?…
Care-aduci belşug în ţară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu bănuţi de păpădii
Şi cu cântec de copii!
Primăvară în glumă
Un poem inedit — o primăvară care nu s-a hotărât: mai aduce ger, omăt și grindină, dar lasă în urmă pe geamuri „flori de zahăr și stele reci” — arta neașteptată a naturii ezitante.
Ger uitat de iarna sură
Prin zăvoiul zgribulit,
Cu omătul netopit.
A adus cu el aseară
Vânt din munte,
Ploi mărunte,
Grindină cât un grăunte
Şi trei fagi, aşa-ntr-o doară.
Şi s-a dus
Pe deal în sus,
Şi pe geamuri mi-a lăsat
Fir de ferigă presat,
Flori de zahăr, stele reci
Şi căsuţe de culbeci.
Geamurile mele par
File dintr-un vechi ierbar,
Unde-ar fi presat băieţii
Ierburi nalte şi-nfoiate,
Albe flori înfrigurate,
Adormite-n fund de lacuri
Din răscrucea altor veacuri.
Se topește bruma-n soare
O poezie impresionistă în care Cazimir surprinde momentul exact al trecerii dintre anotimpuri — bruma dispare, mugurii pregătesc în liniște frunza verii viitoare, totul e tăcere plină de promisiuni.
Prin grădini,
Pe lilieci,
Stau ciorchini
De muguri plini,
Crisalide verzi din care
Scoate-n vânt corniţe reci
Frunza verii viitoare…
🌼 Poezii de primăvară de Panait Cerna
Panait Cerna (1881–1913) a trăit prea puțin — mai puțin de treizeci și doi de ani — dar a lăsat în urmă versuri de o frumusețe rafinată, amestec de romantism german și sensibilitate românească. Poezia sa „Primăvara” o înfățișează pe aceasta ca pe o ființă mitică — o zână biruitoare care sosește pe cai de vânt, învingând iarna.
Primăvara
O personificare magnifică a primăverii — o fată cu obraji de aurora, cu vâluri de nori argintii, care sosește pe cai hrăniți cu jar și calcă un pod de nori.
Şi cu daruri noi,
Veşnica biruitoare
A sosit la noi.
Sunt obrajii ei,
Văl de argint ea are norii
Albi şi subţirei.
În rădvan domnesc…
Gingaş chip de fată are
Braţul voinicesc.
Roibi hrăniţi cu jar;
Cai de vânt, scăpaţi din mâna
Cruntului Ghenar.
Pe un pod de nori,
Până iese-n drum de rază
Străjuit de flori…
🎶 Poezii de primăvară de George Coșbuc
George Coșbuc (1866–1918) este poetul satului românesc prin excelență — al oamenilor simpli, al câmpului, al anotimpurilor trăite în ritmul muncii și al naturii. Primăvara lui Coșbuc e democratică: se bucură de ea rândunica și plugarul, copilul și bătrânul, toată „lumea din ogradă”. Versurile sale sunt muzicale, cu un ritm aproape folcloric, ușor de reținut și de recitat cu voce tare.
Concert de primăvară
Unul dintre cele mai vesele poeme ale lui Coșbuc — o invitație la un concert al naturii unde soliștii sunt cucul, mierla, sturzul și vântul. O poezie perfectă pentru copii, dar și pentru adulți care vor să se bucure de anotimp.
Şi c-o veste bună!
Iarăşi e concert, copii;
Merg şi eu, şi tu să vii,
Mergem împreună.
Stai puţin să caut.
Cucul, un solist vestit,
De printr-alte ţări venit,
Va cânta din flaut.
Cea numită „perla
Cântăreţilor din Mai”,
Dulce va doini din nai
Multe doine mierla.
„Imnul veseliei”,
Corul dintr-un fag înalt.
Vor cânta-n sopran şi-n alt
Grăurii câmpiei.
Şi alte voci maiestre,
Toate după glasul lor.
Vor urma dup-acest cor
Fel de fel de orchestre:
Să coboare ploaia,
Şi-ntr-o scoarţă de copac
O să bată tica-tac
Tactul gheunoaia.
Cobze şi alte hanguri,
Glas de fluier şi cimpoi,
Pitpalaci şi cintezoii
Şi-un taraf de granguri.
Până chiar şi surzii,
Când vor prinde dintr-un loc
Să ne cânte hori cu foc
Din tilinca sturzii.
Cântece din carte.
Şi, de va putea veni,
Vântul, şi el va doini,
Că e dus departe.
Ca să-l ştie soţii!
De-aveţi chef, tovarăşi, blem –
Ura-n cer! Cu toţii avem,
Mergem dar cu toţii!
Sosirea rândunicii
Un scurt poem muzical care anunță primăvara prin cel mai iubit vestitor al ei — rândunica. Simplu, cald și plin de speranță, potrivit pentru orice vârstă.
Primăvara vine.
Iată, mugurii-nverzesc,
Grădinițele-nfloresc,
Tot e viu şi-ntinerit,
Căci e cald şi bine.
Primăvara vine.
Răsărit-au mândre flori
Şi prin zări se văd cocori.
Verde-i jos, senin e sus,
Căci e cald şi bine.
Vestitorii primăverii
Un poem despre întoarcerea păsărilor migratoare — o invocare duioasă adresată rândunelelor și cocorilor care au iernat în alte zări și se întorc acasă odată cu primăvara.
Pe unde-aţi fost şi voi străine,
Veniţi, dragi păsări, înapoi
Veniţi cu bine!
De frunze şi de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsiţi de voi.
Nu v-a prins dragostea sihastră
De ceea ce-aţi lăsat? Nu v-a fost dor
De ţara voastră?
N-aţi plâns văzând cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor?
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-aţi adus
De noi aminte!
Străinilor voi nu le-aţi spus
Că doine ca a noastre nu-s?
Voi revedeţi câmpia iară,
Şi cuiburile voastre-n crâng!
E vară, vară!
Aş vrea la suflet să vă strâng,
Să râd de fericit, să plâng!
Şi nopţile cu poezie
Şi vânturi line, calde ploi
Şi veselie.
Voi toate le luaţi cu voi
Şi iar le-aduceţi înapoi!
Vine ploaia
Un poem scurt și vesel — ploaia de primăvară e binevenită de iarbă, de flori și de holdele de grâu. O poezie simplă, plină de lumină și de recunoștință față de natură.
Da, ce-i bună ploaia ştie,
Iarba arsă din câmpie
Las’ să vie! Las’ să vie!Vine ploaia, bine-mi pare,
În grădină am o floare,
Ploaia mi-o va creşte mare.
Vine ploaia! Bine-mi pare!Vine ploaia, bine face!
Spicul plin de-acum se coace!
Spicului răcoarea-i place!
Vine ploaia, bine face!
💐 Poezii de primăvară de Matilda Cugler-Poni
Matilda Cugler-Poni (1851–1931) a fost o poetă și traducătoare ieșeană, una dintre primele femei care s-au afirmat în literatura română. Prietenă cu Eminescu și membră a cercului literar junimist, ea a scris cu o tandrețe discretă despre natură, iubire și trecerea timpului. Poezia „Iubiți cu toții” este un cântec de primăvară închinat iubirii — o chemare urgentă, de vreme ce florile știu că viața e scurtă.
Iubiți cu toții
Un poem de o frumusețe melancolică — primăvara aduce bucurie, dar și un avertisment al florilor: „grabnic frunza moare”. O chemare la iubire cât mai e timp.
Fluturii se-ngână de pe flori pe flori,
Tainic trec prin aer şoapte fericite,
Cât cuprinde ochiul, ceru-i făr’de nori.Dulce primăvară, drag vis de iubire!
La zâmbirea-ţi blândă, iarna a plecat,
Cât era de lungă, plină de jălire…
Dar tu eşti în lume, răul s-a uitat.Ce-mi vorbeşti tu încă de chinuri trecute,
Inimă nebună, uită de dureri
Şi de-acele zile în lacrimi pierdute.
N-are primăvara mii de mângâieri?N-auzi cum şopteşte fiecare floare?
„Amorul domneşte acum pe pământ.
O, iubiţi cu toţii! grabnic frunza moare,
Grabnic se întoarnă tot iar în mormânt.”
🌟 Poezii de primăvară de Mihai Eminescu
Mihai Eminescu (1850–1889) este poetul național al românilor — un geniu al cuvântului care a ridicat limba română la cele mai mari înălțimi ale poeziei universale. Deși opera sa cea mai profundă explorează teme cosmice, moartea, iubirea imposibilă și nimicnicia, Eminescu a scris și versuri de o tandrețe luminoasă, mai puțin cunoscute. „Și era ploaie cu senin” este un poem miniatural — o scenă de dragoste surprinsă într-un moment meteorologic perfect, cu soare și ploaie laolaltă.
Și era ploaie cu senin
Un poem de dragoste încadrat de o scenă de primăvară — salcâmii înfloriți, ploaia cu soare, ochii mari ai iubitei la fereastră. O rară Eminesciană a bucuriei.
Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nclin
Şi le îndoaie.Acuma toţi ei înfloresc
De primăvară
Ş-un dulce miros răspândesc
În dalba sară.Un mândru soare scânteind
Pe bolta-albastră
El bate ploaia şiroind
Pe-a ta fereastră.Şi-n haină albă tu apari
Cu pasuri line
Şi numai ochii tăi cei mari
Privesc la mine.Atât de dulce şi de plin
C-aşa văpaie
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.
🎵 Poezii de primăvară de Ștefan Octavian Iosif
Ștefan Octavian Iosif (1875–1913) a fost un poet transilvănean de o sensibilitate muzicală specială. Versurile sale sunt armonioase, curgătoare, parcă scrise să fie cântate. „Cântec de primăvară” — cunoscut mai ales prin primul vers „Înfloresc grădinele” — este poate cel mai vesel și mai ușor de memorat poem de primăvară din literatura română. Iosif a murit la 38 de ani, lăsând în urmă o operă ce merită mult mai multă atenție decât primește.
Cântec de primăvară
O poezie cu ritm de horă și bucurie pură — cerul oglindă, albinele în livezi, fluturii pe câmpie, fetele și băieții în horă. O primăvară completă în trei strofe.
Ceru-i ca oglindă;
Prin livezi albinele
Şi-au pornit colindă…
Imn de veselie;
Fluturii cu miile
Joacă pe câmpie.
Hora-n bătătură –
Ah, de ce n-am zece vieţi
Să te cânt, Natură!
🌷 Poezii de primăvară de Magda Isanos
Magda Isanos (1916–1944) a murit și ea tânără, consumată de boală, și a lăsat o poezie de o frumusețe dureroasă. Versurile ei de primăvară au o vibrație specială — sunt parcă ale cuiva care știe că fiecare revenire a naturii poate fi ultima. Primăvara ei este salvatoare, o veste bună venită pe aripa vântului, o lumină care topește „cojocul de ger” al bătrânului pământ.
Primăvara
Un poem de o frumusețe vibrantă — primăvara sosește ca o veste de sus, trezind o floare albastră speriată de zăpada care moare și cerând soarelui să trimită lumina sa binefăcătoare.
Sub cerul de-un pal ivoriu,
În vale pârâul umflat
Aleargă sălbatic şi viu.
Trimisă pe-o rază de soare;
Lumina-neca despărţarea –
Tot răul murise-n uitare.
O veste frumoasă din cer.
Şi-acum bătrânul pământ
Îşi lasă cojocul de ger.
Zefirul. Pădurea o ştie;
Soseşte de-acum Primăvara,
Să bucure lumea pustie.
Un zvon care creşte mereu.
Îl spun a pârâului unde,
Îl cântă tot sufletul meu.
Se-nalţă sfioasă spre soare
Şi caută loc să se-ascundă
De firea zăpezii ce moare.
În raze bogate spre noi
Şi fă să răsare-n grădină
Frunzişul, pe arborii goi.
🌳 Poezii de primăvară de Alexandru Macedonski
Alexandru Macedonski (1854–1920) a fost un spirit rebel și un vizionar al poeziei române, fondatorul simbolismului la noi. A scris o poezie plină de culoare și de senzualitate. „Primăvara” sa este un poem de o arhitectură simplă și elegantă — patru tablouri ale naturii înflorite, fiecare cu farmecul și melancolia sa.
Primăvara
Patru imagini de primăvară sub patru copaci diferiți — mărul, liliacul, caisul, nucul. Fiecare ascunde o altă stare: bucurie, pace, inocență, singurătate. Un poem de meditație.
Ce mi se scutură în păr
Se umple sufletul de soare;
Pe orice frunţi suferitoare,
Oh! ningeţi, albe flori de măr.
Sunt pasări dulci ce nu mai tac,
Concert de voci mângâietoare
Sărmani cu inimi gemătoare,
Uitaţi, dormiţi sub liliac.
Din aripi bate albul vis
De-o inocenţă răpitoare:
Amanţi cu inimi arzătoare,
E fericirea sub cais.
Te afli însă izolat
Şi-n umbra lui îmbătătoare
Trecutul naşte ca o floare
Ah! de-aş muri sub nucul lat.
🕯️ Poezie de primăvară de Lucia Olteanu
Lucia Olteanu este o poetă mai puțin cunoscută publicului larg, dar ale cărei versuri pentru copii au o prospețime și o imaginație care le fac memorabile. „Ghiocei, Ghiocei” este o mică bijuterie a literaturii pentru copii — o scenă de seară în care ghioceii înlocuiesc lumina electrică și fac din pământ un cer înstelat. O imagine care odată citită nu se mai uită.
Ghiocei, Ghiocei
Un poem de o poeticitate rară în literatura pentru copii — seara de primăvară fără lumina aprinsă, pentru că ghioceii au transformat pământul într-un cer plin de stele.
mama nu mai aprinde lumina.
Doar a venit primăvara!
lampaş cu lampaş,
au făcut din pământ un cer înstelat.
🏡 Poezie de primăvară de Ion Pillat
Ion Pillat (1891–1945) a cântat în versurile sale România rurală cu ochiul unui om care o iubește fără nostalgii false. Poetul câmpiei muntenești și al viei de la Florica, Pillat știe să vadă în amănuntele primăverii — barza care cade pe zăvoi, prunii înfloriți, cucul care strigă de două ori — semnele adânci ale rădăcinilor. „Mărțișor” este mai mult decât un poem de primăvară — este un poem despre apartenența la un loc și la oamenii lui.
Mărțișor
Un poem de o profunzime deosebită — primăvara la Pillat înseamnă apartenența la pământ, la neam, la tradiție. Fiecare amănunt (barza, prunii înfloriți, cucul, copiii duși pe drumul viei) e o rădăcină mai adâncă înfiptă în locul natal.
Din zbor întâia barză cum cade pe zăvoi.
Vezi trenul care intră încet de tot în gară
Şi omul care sapă plugul care ară.
Şi munţii de la Rucăr cu iarna lor îi vezi
Auzi pe sub podgorii un câine care latră
Te simţi legat de toate – nu poţi urni o piatră.
Ce sfântă bucurie descoperi pe pământ.
Ce limpede te cheamă un cuc: o dată, două –
De fiecare dată ţi-e inima mai nouă.
Cu farmecul acestor privelişti câmpeneşti
În gară, iată trenul a început să se mişte.
Toţi pomii ninşi, pe dealuri îi flutura batiste.
În tine şi prin ramuri e cerul limpezit.
Ce râsete, ce chiot pe drumurile viei –
Pe unde-au mers părinţii îţi duci şi tu copiii.
Dau muguri pretutindeni din veştedele crengi.
Cu apa ei lumina ţi-a botezat câmpia.
Ce pace e pe omul în alb ce sapă via,
Pe-adâncul rost al vieţii la care te-ai supus.
✨ Poezii de primăvară de Nichita Stănescu
Nichita Stănescu (1933–1983) a dus limba română în teritorii în care nu mai fusese — un limbaj al abstracțiunilor sensibile, al emoțiilor care devin aproape vizibile. Primăvara sa nu e peisaj — e stare interioară, e percepție a lumii cu toate simțurile amplificate. Un poem ca „Primăvara” al lui Stănescu poate fi greu de înțeles la prima lectură, dar se simte imediat — ca un iz în aer, ca o minge lovind pietrele trotuarului.
Primăvara
Un poem în care primăvara e o prezență senzorială copleșitoare — pomii înfloriți lângă mocirlele uscate, cocoarele care revin, mirosul de primăvară lăsat pe trotuare. Un poem dens, vizionar, inconfundabil Stănescian.
mi te iveşti istovitor de dulce
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.
sub piept loveşte-n căldărim o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.
ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare
Hei… zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
şi mor în primăvară ofticoşii…
😊 Poezii de primăvară de George Topârceanu
George Topârceanu (1886–1937) este poetul cu cel mai fin simț al umorului din toată literatura română — un ironist blând care râde de lume și de sine cu aceeași tandrețe. Primăvara lui Topârceanu e o sărbătoare democratică: se bucură de ea musca care iese la soare, curcanul care refuză să se bucure, motanul care vine să miaune sub nasul lui Grivei. Citind „Rapsodiile de primăvară”, te simți și tu în ogradă, în soarele cald de martie.
Primăvara
O scenă de curte rustică însuflețită de umorul blând al lui Topârceanu — cocoșii în ceartă, curcanul bosumflat, Grivei bătrân fără oase de ros, motanul provocator și, deasupra tuturor, un fluture indiferent. Un poem care face să zâmbești garantat.
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.
Cum trecură Babele,
A ieşit un pui de muscă
Să-şi usuce labele.
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.
Cântă fără pauză.
Doi cocoşi se iau la sfadă
Nu ştiu din ce cauză.
Nu vrea să se bucure.
Moţul roşu îi atârnă
Moale ca un ciucure.
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.
Cui să ceară daune?…
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.
Şi-a-nceput să-l scuture…
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.
Două fete vesele…
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!
Rapsodii de primăvară
Capodopera lirică a lui Topârceanu — un triptih al primăverii care trece de la imaginea poetică a zarzărului înflorit la întrebările cosmice despre originea primăverii și destinul ei misterios. Un poem pe care merită să-l citești de trei ori.
A trecut în taină mare,
De cu noapte, risipind
Şiruri de mărgăritare
Din panere de argint,
Stol bălai
De îngeraşi,
Cu alai
De toporaşi.
Primăvară, cui le dai?
Primăvară, cui le laşi?
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperişuri veştede-n lumină
Întind spre cer ogeacuri fără fum.
Şi ies gândacii-Domnului pe zid.
Ferestre amorţite se deschid,
Să intre-n casă soarele şi vântul.
Şi coridoare
Albe tulpane
Fâlfâie-n soare.
Ies gospodinele
Iuţi ca albinele,
Părul le flutură,
Toate dau zor.
Unele mătură,
Altele scutură
Colbul din pătură
Şi din covor.
Şi-a răsfirat crenguţele ca spinii
De frică să nu-i cadă la picioare,
Din creştet, vălul subţirel de floare.
Cu ramuri albe – şi se poate spune
Că-i pentru-ntâia oară în viaţă
Când i se-ntâmplă-asemenea minune.
Şi-adună-n poală
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petală
De miozot.
Zbor subţire de gândac,
Glasuri mici
De rândunici,
Viorele şi urzici…Primăvară, din ce rai
Nevisat de pământeni
Vii cu mândrul tău alai
Peste crânguri şi poieni?
În mătăsuri lungi de vânt,
Laşi în urmă, pe câmpii,
Galbeni vii
De păpădii,
Bălţi albastre şi-nsorite
De omăt topit abia,
Şi pe dealuri mucezite
Arături de catifea.Şi porneşti departe-n sus
După iarna ce s-a dus,
După trena-i de ninsori
Aşternută pe colini…
Drumuri nalte de cocori,
Călăuzii cei străini,
Îţi îndreaptă an cu an
Pasul tainic şi te mint
Spre ţinutul diafan
Al câmpiilor de-argint.Iar acolo te opreşti
Şi doar pasul tău uşor,
În omăt strălucitor,
Lasă urme viorii
De conduri împărăteşti
Peste albele stihii…
Primăvară, unde eşti?
Un Romantic
Un sonet umoristic de o actualitate surprinzătoare — tânărul romantic care stă ore întregi sub fereastra iubitei, visând la telepatie și serenade, este adus cu picioarele pe pământ de un polițist: „Circulați, vă rog!”
Cu ochii plini de mută resemnare
Îşi face planuri extraordinare
Şi-n mintea lui rosteşte o tiradă:
De-ai auzi tăcuta serenadă
Te-ai apleca uşor pe balustradă
Ca să trimiţi în vânt o sărutare.
De la distanţă, prin telepatie
Va-nfiripa cu ea un dialog.
Pe când vărdistul trece şi şopteşte
C-un zâmbet straniu: „Circulaţi, vă rog!”
🌹 Poezii de primăvară de Alexandru Vlahuță
Alexandru Vlahuță (1858–1919) a fost un poet și publicist important al epocii sale, prieten cu Eminescu și cu Caragiale. Versurile sale, deși mai puțin citate azi, au o eleganță clasică și o sinceritate care le dă o căldură durabilă. Sonnetul său de primăvară este o bijuterie a formei clasice — paisprezece versuri care spun tot ce trebuie spus despre bucuria renașterii naturii și a sufletului.
Sonet – A revenit frumoasa primăvară
Un sonet clasic de o frumusețe limpede — copacii ninși de flori, inimile ce tresaltă, sărbătoarea din cer și de pe pământ. Vlahuță simte că frumusețea e efemeră și tocmai de aceea o respiră cu lăcomie.
Copacii parcă-s ninşi de-atâta floare;
Dorinţi copilăreşti, renăscătoare,
Fac inimile noastre să tresară…
Şi farmec în a codrului fanfară,
Şi visuri dulci în liniştea de sară;
În cer şi pe pământ e sărbătoare.
Căci toată frumuseţea asta-mi pare
Că niciodată n-are să mai fie!
Să simt, în marea lumii simfonie,
A gândurilor mele întrupare.
🐞 Poezii de primăvară pentru copii
Primăvara îi aparține în primul rând copilului din noi — celui care se bucură de primul ghiocel, care aleargă după fluturi, care miroase pământul umed după ploaie. Poemele din această secțiune sunt scrise pentru cei mici, dar vor face să zâmbească orice adult care și-a păstrat un strop de copilărie în suflet. Sunt versuri pentru recitat cu voce tare, pentru memorat fără efort, pentru a le oferi cadou unui copil în prima zi de primăvară.
Ghiocelul
O poezie-icoană a primăverii pentru copii — ghiocelul ca strop de soare, ca stea sfântă de început, ca semn de bine.
Peste satul îngheţat,
Ghiocelul-i mângâiere,
Anotimpul aşteptat.
E stea sfântă de-nceput,
Şi ne-mbie azi la viaţă
Peste timpul ce-a trecut.
Buburuza și ghiocelul
O poveste în versuri cu tâlc pentru cei mici — buburuza care adoarme lângă ghiocel, pierde punctele de pe spate, iar ghiocelul și Zâna Primăverii îi vin în ajutor. Un poem despre prietenie și ajutor reciproc.
A ieşit un ghiocel,
Raze blânde de lumină
Soarele-ndrepta spre el.
L-a privit, l-a tot privit
Şi, c-un zâmbet cald pe buze,
Lângă el a adormit.
Buburuza, ce-a văzut?
Punctele, vai, de pe spate,
Câte unul, au căzut!
Că, având doar un picior,
Ghiocelu-n grabă mare,
I-a sărit în ajutor.
Bucuroasă, lângă ei,
„V-ajutaţi? E foarte bine!
Bravo! Bravo, dragii mei.”
Păpădia-parașută
O aventură amuzantă în care furnicuța adoarme pe un fir de păpădie și se trezește zburând! O poveste plină de imaginație despre miracolele mici ale primăverii.
Furnicuţa s-a oprit
Pe un fir de păpădie
Şi un pic a aţipit.
Păpădia-ncetişor
Se dă huţa: na, ni, na,
Furnicuţo, somn uşor.
– Ce de bine e să stai
Să priveşti spre cerul larg
Când afară-i luna mai.
Observă că zboară-n sus.
Firul cel de păpădie
De la locul lui s-a smuls.
Cu lăbuţele de mine,
Căci zburăm acum pe ruta
Cer-Pământ… cu paraşuta.
A venit primăvara
O poezie scurtă și voioasă — mieii aleargă pe câmpie, fluturașii de mătase se avântă în zbor, iar primăvara e a tuturor.
Cu soarele ei,
Pe câmpie aleargă
O turmă de miei.
Se avântă în zbor,
A venit primăvara
Și lumea-i a lor!
Vine primăvara
O poezie despre bucuria primăverii la câmp — zăpada topită, soarele, tractoarele pe ogor și promisiunea recoltei de vară.
Ce frumos e-acum la noi!
Căci zăpada s-a topit,
Primăvara a venit.
Și pe câmp, numai tractoare.
Se îmbracă glia iar,
Rodul să ni-l dea în vară,
Că noi îl îngrijim de mic.
Şi roade multe ne va da,
De ştim bine a-l lucra.
Primăvara (Omul de zăpadă)
O minunată scenă de primăvară văzută prin ochii omului de zăpadă — el, îngândurat de raza care îi ciupește din pălărie, și ghiocelul, care se trezește zâmbind lângă el.
Are fruntea-ngândurată.
Că o rază aurie
I-a ciupit din pălărie,
Şi la câţiva paşi de el,
S-a trezit un ghiocel.
Primăvara (Mi-ați văzut cumva fetița?)
O personificare jucăușă a primăverii ca o fetiță veselă cu ghiocei în plete și flori pentru toți copiii — un poem drăguț pentru cei mici.
E ca gărgăriţa…
Se numeşte Primăvara
Şi e sora şi cu Vara…
Violete pentru fete,
Narcise şi clopoţei
Pentru băieţei.
🎭 Alege poezia potrivită pentru starea ta
Nu orice poem se potrivește oricărui moment. Uneori ai nevoie de voioșie, alteori de melancolie dulce, alteori de un vers pentru un copil. Ghidul de mai jos te ajută să găsești rapid poezia de primăvară care rezonează cu tine acum.
Dacă ești fericit și vrei să cânți împreună cu lumea
Alege „Cântec de primăvară” de Ștefan Octavian Iosif sau „Concert de primăvară” de George Coșbuc. Sunt versuri care cer să fie citite cu voce tare, cu zâmbetul pe buze.
Dacă îți e dor de o persoană dragă
Alege „Și era ploaie cu senin” de Eminescu sau „Iubiți cu toții” de Matilda Cugler-Poni. Sunt poeme despre dragoste puse pe fundalul primăverii — tandre și nostalgice în același timp.
Dacă ești obosit de iarnă (la propriu sau la figurat)
Alege „Bună dimineața, Primăvară!” de Tudor Arghezi sau „Primăvara” de Magda Isanos. Ambele sunt poeme ale renașterii după o perioadă grea.
Dacă vrei să fii cu picioarele pe pământ și să râzi puțin
Alege „Primăvara” de George Topârceanu (cu curcanul bosumflat și Grivei) sau „Un Romantic” (cu tânărul solit de polițist). Nicio primăvară nu e completă fără un zâmbet.
Dacă ești în stare de contemplație profundă
Alege „Mărțișor” de Ion Pillat, „Primăvara” de Lucian Blaga (A cunoaște. A iubi.) sau „Primăvara” de Nichita Stănescu. Poeme care cer liniște și relectură.
Dacă ești cu un copil și vrei să îl bucuri
Alege „Ghiocei, Ghiocei” de Lucia Olteanu (cel mai scurt și cel mai poetic), „De pe-o bună dimineață” de Otilia Cazimir sau „Păpădia-parașută” de Emilia Plugaru. Garantat vor cere să mai auzi o dată.
Dacă vrei un poem pe care să-l trimiți cuiva de 1 martie
Alege „Pentru tine, Primăvară” de Otilia Cazimir sau „Primăvara” de Vasile Alecsandri. Sunt cunoscute, memorabile și se potrivesc perfect unui mesaj de mărțișor.
🔍 Curiozități literare despre primăvară în poezia română
Ghiocelul, floarea cu cel mai mare număr de poeme dedicate
Nicio altă floare de primăvară nu a atras atâția poeți români ca ghiocelul. De la Alecsandri până la autorii anonimi ai poeziilor pentru copii, ghiocelul apare ca simbol al speranței, al biruinței, al începutului. Motivul e simplu: ghiocelul înflorește în zăpadă — este un act de curaj botanic pe care orice poet îl înțelege.
Topârceanu și primăvara humoristică
George Topârceanu a creat un gen unic în literatura română: umorul de primăvară. Înainte de el, toți poeții tratau primăvara cu reverență. Topârceanu a fost primul care a observat că e mai amuzant să descrii curcanul bosumflat decât raza de soare — și a avut dreptate. „Rapsodiile de primăvară” rămân una dintre cele mai originale creații din literatura română.
Vasile Alecsandri și cocostârcul ca simbol național
Prin poezia „Oaspeții primăverii”, Alecsandri a transformat cocostârcul (berzei) într-unul dintre cele mai puternice simboluri ale primăverii în cultura românească. Înainte de el, rândunica era vestitoarea primăverii în folclor; după el, berzele și cocostârcul au căpătat o aură poetică specifică literaturii culte.
Magda Isanos — primăvara ca supraviețuire
Magda Isanos a scris unele dintre cele mai emoționante versuri de primăvară tocmai pentru că știa că are puțin timp. Bolnavă de leucemie, ea a murit la 28 de ani, în 1944. Poemele ei de primăvară au o intensitate aparte — sunt versuri ale cuiva care apreciază fiecare renaștere a naturii ca pe un dar personal.
„Înfloresc grădinele” — cea mai cântată poezie de primăvară
Poemul lui Ștefan Octavian Iosif „Cântec de primăvară” (cunoscut după primul vers, „Înfloresc grădinele”) a fost pus pe muzică și cântat în școli timp de decenii. Mulți români îl știu pe de rost fără să știe că autorul este Iosif — un poet care merită mai multă recunoaștere.
Primăvara în opera lui Eminescu — o prezență discretă
Deși Eminescu este poetul toamnei și al melancoliei prin excelență, el a scris și câteva poeme de primăvară de o tandrețe rară. Cele mai cunoscute sunt pastelurile cu salcâmi înfloriți și scene de dragoste. Aceste poeme arată o altă față a marelui poet — una senină și luminoasă.
❓ Întrebări frecvente despre poeziile de primăvară
Care este cea mai cunoscută poezie de primăvară din literatura română?
Fără îndoială, „Oaspeții primăverii” și „Primăvara” de Vasile Alecsandri sunt cele mai cunoscute și mai recitate poezii de primăvară din literatura română. Alecsandri a dominat lirica primăverii în literatura clasică română. Totuși, „Rapsodiile de primăvară” de George Topârceanu și „Cântec de primăvară” de Ștefan Octavian Iosif sunt la fel de îndrăgite, mai ales de generațiile care le-au memorat la școală.
Ce poezii de primăvară sunt potrivite pentru copiii de grădiniță?
Pentru copiii mici (3–6 ani), sunt recomandate poezii scurte, ritmate și cu imagini concrete: „Ghiocelul” (Ghiocelul-i strop de soare…), „Ghiocei, Ghiocei” de Lucia Olteanu, „A venit primăvara” de Emilia Plugaru și „Primăvara” (Mi-ați văzut cumva fetița?). Aceste poeme au ritm simplu, cuvinte cunoscute și imagini care aprind imaginația copilului mic.
Ce poezie de primăvară pot trimite de 1 martie?
Cele mai potrivite pentru un mesaj de mărțișor sunt „Pentru tine, Primăvară” de Otilia Cazimir (universală, optimistă, scurtă), „Primăvara” de Vasile Alecsandri (Salutare, primăvară! Timp frumos, bine-ai venit!), sau câteva versuri din „Vestitorii primăverii” de George Coșbuc. Dacă vrei ceva mai puțin cunoscut și elegant, „Sonetul” lui Alexandru Vlahuță este o alegere rafinată.
Există și poezii de primăvară melancolice, nu doar vesele?
Da — și unele dintre cele mai frumoase poezii de primăvară sunt de fapt melancolice. „Primăvara” Magdei Isanos are o tandrețe dureroasă, scrisă de o femeie care știa că va muri tânără. „Primăvara” lui Nichita Stănescu e mai degrabă o stare de febră și de intensitate decât de bucurie simplă. „Lăcrămioare” de Alecsandri încheie cu o notă tristă. Iar „Iubiți cu toții” de Matilda Cugler-Poni amintește că florile mor repede — o bucurie cu un strop de melancolie.
De ce poeții români au scris atât de mult despre primăvară?
România este o țară cu ierni lungi și grele — primăvara este, în consecință, o eliberare reală, nu doar meteorologică. Există și o tradiție folclorică bogată (mărțișorul, Baba Dochia, obiceiurile de Mucenici) care a hrănit lirica cultă a primăverii. Pe de altă parte, primăvara oferă poetului toate elementele sale preferate: renașterea, speranța, iubirea, trecerea timpului — teme universale care revin an de an, proaspete ca ghioceii.
🌱 În loc de final: primăvara nu se termină niciodată complet
Orice carte se închide, orice primăvară trece. Dar versurile rămân — și odată ce ai citit un poem care ți-a atins sufletul, ceva din el rămâne cu tine în toate anotimpurile care vor urma. Speranța că primăvara se întoarce este, în fond, aceeași speranță pe care o pun poeții în cuvintele lor.
Această colecție a adunat glasuri diferite, din secole diferite, cu stiluri diferite — de la voioșia rustică a lui Alecsandri la intensitatea filozofică a lui Blaga, de la umorul lui Topârceanu la fragilitatea Magdei Isanos. Fiecare a văzut primăvara în felul lui. Și tu o vei vedea în felul tău, poate chiar azi, când o raza de soare va cădea altfel pe fereastră sau când vei auzi pentru prima dată în an cântecul unei păsări.
Revino pe această pagină la fiecare început de primăvară. Vei descoperi că unele poeme ți se par altele decât data trecută — pentru că tu ești altul, și asta e exact ce trebuia să se întâmple.
Salutare, primăvară. Timp frumos, bine-ai venit!
