- Cred că e cazul să scoți camera, Silvan. Caută să vezi dacă e mișcare după perdeaua asta de apă. Dacă da, acolo e o peșteră.
Silvan scoase cu grijă camera și o îndreptă spre cascadă. Abia perceptibil, pe ecran aparură niște forme neclare, galbene – portocalii, în mișcare. Apa era o ascunzătoare perfectă. Nu era de mirare că nimeni nu mai descoperise peștera.
Ewa și Silvan pufniră în râs, încântați.
- Cum facem? zise Ewa.
- Noroc că rucsacul e impermeabil, răsuflă ușurat Silvan. Altfel stricam camera. Ne băgăm sub duș, nu avem de ales. Hai!
Ultimii pași fuseseră cei mai grei. Dar tocmai faptul că erau copii, îi ajută în final, când săriră prin perdeaua de apă. Intrarea era foarte mică, un adult cu siguranță nu ar fi încăput acolo.
- Bun! Am reușit! zise Ewa. Să vedem acum unde duce intrarea asta și peste cine dăm.
Grota se lărgea pe măsură ce înaintau. Peștera devenea din ce în ce mai mare, mai luminoasă, având tot mai multe direcții de mers.
Îşi recomandăm: 4 Desene Animate Interesante cu Tătici Implicaţi şi Protectivi. Scurtmetraje de Văzut!
- Hmm, avem prea multe posibilități, zise Silvan. Încotro?
- Deschide camera, să vedem ce mișcare găsim…
Camera indică mișcare spre nord . Două siluete portocalii, una mare și una mică, agitate. Silvan și Ewa o luară în direcția lor iar când se apropiară, Ewa auzi clar:
- Nu o mai face pe nebunul, Marty! Știi bine că nu o să ajungem la vreo înțelegere! Tu vezi lucrurile superficial, nu am văzut o maimuță mai neserioasă decât tine!
- Dar bine, Salma, tu nu știi de glumă? Ce e așa tragic în toată povestea asta? Așa se joacă copiii! Își mai pun piedică, se mușcă în joacă, dar nu înseamnă că sunt răi, așa se distrează ei!
- Se distrează poate fii-tu, nu fata mea!
- Salma, știu că voi, căprioarele sunteți mai sensibile, dar las-o baltă, nu e un capăt de țară!
- Serios? făcu Salma ironică. Dacă își sucește glezna sau își rupe piciorul din cauza obraznicului tău, nu e nimic? Știi ce înseamnă asta pentru o căprioară? Vezi, de asta vreau să vorbim cu Merlin. El e înțeleptul pădurii și va ști să te facă să asculți.
Ewa făcu ochii mari. Deci înțeleptul chiar exista!
- Ce se întamplă? întrebă Silvan în șoaptă.
Citeşte şi: Sarea în bucate. Poveste de Petre Ispirescu
- Se pare că înțeleptul chiar există! șopti Ewa la rândul ei. O căprioară și o maimuță tocmai vor să meargă la el ca să-i sfătuiască. Se ceartă din cauza copiilor lor. Ce prostie!
- O fi prostie, n-o fi… mă lași să hotărăsc eu asta, Ewa? se auzi o voce de bariton, chiar lângă ei.
De după o stâncă, o umbră mare se mișcă și la lumină ieși un urs maro, uriaș. Ewa și Silvan înlemniră.
- S-s-sigur, bâigui Ewa.
- Hmmm, văd că v-am cam speriat. Eu sunt Merlin. Lumea spune că sunt înțeleptul locului.
- Noi… noi credeam că este un om. Așa spunea legenda pe la noi. Sincer, nici nu credeam că există, zise Ewa.
- Dacă credeați că nu există, nu porneați în căutarea lui, Ewa, spuse ursul. Om sau urs, nu contează, înțelepciunea poate să-și ia orice formă, nu crezi?
- Da, cred că da…
- Veniți după mine, spuse Merlin amuzat. Sunteți musafirii mei. Dar să-i luăm cu noi și pe cei doi certăreți.
Și Ewa împreună cu Silvan îl urmară ca hipnotizați pe ursul cu mers legănat. Din când în când, Ewa se mai întorcea spre Silvan să-i ”traducă” ce se discuta.
Maimuța Marty și Căprioara Salma încetaseră cearta când îl văzură pe Merlin apărând cu mersul lui impunător. Făcuseră ochii mari când îi văzură pe cei doi copii, dar nu comentaseră nimic.
- Merlin, am venit la tine pentru că tu poți să spui cine are dreptate și să ne dai un sfat, cum să procedăm mai departe, începu căprioara Salma. Fiul lui Marty îi face zile negre fiicei mele. Toată ziua o urmărește și când se așteptă mai puțin, sare de pe unde e ascuns și o sperie. În joacă, zice el. Dar Tara nu mai rezistă mititica, a ajuns să se sperie de orice frunză care mișcă.
- Merlin, sper că o să mă înțelegi și o să-mi dai dreptate, zise Marty. Sunt copii! Nu se poate să stea cuminți, se hârjonesc și ei… Cum să stai cu frică mereu că se poate întâmpla ceva rău, păi nu și-ar mai mișca coada de frică să nu le cadă!
- Poftiți în bârlogul meu, zise Merlin. Sunteți invitații mei. Luați loc, o să vă servesc cu cele mai bune mure din lume. Apoi vom discuta despre ce v-a adus aici, pe fiecare.
Citeşte şi: Zahărul nu e Iubire! Motive ale Dependenţei de Alegeri Mici cu Impact Major
Ewa se așeză pe un copac cu ramuri foarte joase și elastice, ca un balansoar. Silvan pe o piatră scobită, acoperită cu mușchi. Murele servite de Merlin erau într-adevăr nemaipomenite. Ewa nu mai mâncase în viața ei mure atât de mari și zemoase, dulci ca mierea și parfumate! Toată lumea le mâncase cu poftă, nu mai rămăsese niciuna în tot bolul. Merlin se așezase cu spatele rezemat de o stâncă mare, acoperită de iederă și spuse:
- Dragii mei, văd că ați ajuns la mine mânați de griji legate de copiii voștri. Asta-mi amintește de o întâmplare petrecută cu mulți ani în urmă, când aveam încă mustățile negre… Vedeți voi, trăiau pe atunci pe meleagurile astea două familii care nu se înțelegeau deloc și care erau mereu în conflict. Una dintre familii era cea a vulturilor pleșuvi și trăia pe vârful Stâncilor Albe de secole, numărul generațiilor lor se pierdea în timp… Cealaltă familie era o familie de iepuri sălbatici, mândri, care stăpâneau din timpuri străvechi o mare parte din Pășunea Dulce, cea mai grasă pășune din insula noastră. Deși rivali, cele două familii aveau un pact de înțelegere: câtă vreme nu încălcau granița stabilită, era pace și niciunul nu avea de suferit.
Ei bine, într-o zi, unul din puii de vultur urmărea un șoarece de câmp, când dintr-o vizuină țâșni un iepuraș pus pe șotii. Puiul de vultur își schimbă brusc traiectoria și începu să-l urmărească, în joacă. Iepurașul îi striga puiului de vultur: ”Hei, nu mă prinzi, nu mă prinzi!”, vulturașul făcea rotocoale deasupra lui și se repezea apoi încercând să-l prindă de codiță. Tot jucându-se ei așa, au trecut de granița care le separa teritoriile. Se jucau încă fără griji când, Marele Vultur îi văzu și slobozi un mare țipăt. Iepurele cel Bătrân îl auzi, și alergă să vadă despre ce e vorba. Cei doi pui se opriră din joaca lor, speriați. Nu știau că joaca lor stricase un pact de înțelegere care dăinuia de secole.
Ce a urmat? Un mare scandal. Fiecare cap de familie susținea că vina e a celuilalt și cerea să i se facă dreptate. Uite așa au ajuns în cele din urmă la mine, gata să-mi accepte judecata, după ce îmi vor fi expus faptele, așa cum le vedea fiecare. Până la urmă i-am ajutat să vadă fiecare lucrurile altfel, iar familiile lor s-au împăcat, ba mai mult, au făcut un nou legământ de prietenie.
- Cum ai reușit? întrebă curioasă Ewa.
- I-am poftit la o discuție la mine în bârlog, i-am servit cu faimoasele mele mure, și apoi am pus pe fiecare în pielea celuilalt, răspunse Merlin.
- Ceeeee?! făcură într-un glas Marty și Salma.
- Uite așa, zâmbi Merlin. Și cu un băț desenă în jurul celor doi câte un cerc. Fiecare aveți o părere despre comportamentul copiilor voștri, da? Bun! Acum pășiți fiecare în cercul celuilalt. Puteți închide ochii și să vă relaxați. Pe măsură ce ascultați vocea mea, vă relaxați, cufundați ca într-un pat moale de mușchi, scăldat de razele calde ale soarelui…Respirația voastră devine mai calmă, secundă după secundă… Sunteți în cercul celuilalt și cu fiecare inspir și expir intrați ușor-ușor în pielea celuilalt…Fiecare simțiți propriul corp ca și cum ar fi al celuilalt: Marty, simți trupul zvelt al căprioarei, mușchii încordați, privirea ageră, copitele care zvâcnesc, freamătul boticului… Marty, ești o căprioară. Salma, simți neastâmpărul maimuței, cheful de joacă, coada care se agață de creanga copacului, ajutându-te să sari pe altă creangă, degetele îndemânatice… Ești o maimuță veselă și fără griji. Copiii voștri sunt la fel ca voi și vă bucurați fiecare de ei. Cum arată viața acum, prin ochii celuilalt? Cum o simțiți, prin pielea celuilalt? Cum vă înțelegeți acum unul pe celălalt? Rămâneți în starea aceasta cât doriți…explorați senzațiile, observați-vă gândurile… Și când vă simțiți pregătiți, puteți să reveniți încet-încet în prezent, fiecare în ritmul vostru…
Tăcerea se lăsă un timp peste toți. Încet-încet, Salma și Marty își reveneau din transă. Fără grabă, Merlin îi lăsă să-și revină, fiecare în ritmul lor. Cei doi deschiseră ochii și se priviră apoi de parcă se vedeau pentru prima oară. Oftară amândoi, în același timp.
Îţi recomandăm: VIDEO. Ascultă Muzica Disconfortului şi Vei Avea un Copil Echilibrat Emoţional.
- Fiul meu nu are mintea decât la distracție, nu știu ce să mă mai fac cu el, zise Marty cu năduf. E total iresposabil. Să pună piedici altor animale, să le sperie…ce-o fi în capul lui? Cine plătește oalele lui sparte? Fiica ta putea intr-adevăr să se rănească, dintr-o glumă stupidă.
- Tara e o fricoasă cum n-am mai văzut, oftă Salma. Se sperie și de umbra ei. Ce n-aș da să fie mai îndrăzneață, sau chiar obraznică, ca fiul tău!
- Ce spui acolo, Salma. Copilul tău măcar e cuminte, nu-ți scoate peri albi.
- Ei da, de parcă perii albi ți-i scoate copilul numai dacă e obraznic. Câți peri albi mi-au ieșit de grija ei! Noi, părinții, ne facem griji pentru ei din orice motive. Aș vrea să fie puternică Tara mea.
- Eu aș vrea să fie mai responsabil Jon al meu. Bine ar fi să-l învețe minte Tara ta, să-i tragă o copită într-o zi să-i bage mințile în cap!
- Nu ești sănătos! O copită de-a Tarei ar face mai mult decât să-i bage mințile în cap. Ar fi periculos, nu îți dai seama?
- Eu îmi dau seama, el oare și-ar da ? Tu ce-ai face în locul meu?
- L-aș pune să aibă grijă de Tara, și dacă i se întâmplă ceva rău, să se ocupe de ea, să o ajute și să răspundă pentru ea. Să vadă cu ochii lui exact prin ce trece ea și să stea cu ea până ce se asigură că e bine. Așa poate învată unii de la alții. Să învețe să treacă de la ” distrează-te, nu contează cum și pe cine afectează” la : ”distrează-te și fă ca toate lumea să se simtă bine, nu fă pe nimeni să se simtă rău ”. Dar tu, tu ce ai face în locul meu ?
- Aș face ceva ca să nu mai fie așa sperioasă. Să aibă mai multă încredere în ea. Să treacă de la ”mi-e frică” la ”nu mi-e frică” și de la ” îmi imaginez ce e mai rău” la ” sunt o luptătoare”,” îmi place să mă simt bine”. Nu știu cum am făcut eu cu Jon, dar uite ce a ieșit, zise amuzat Marty. Poate ar trebui să facem schimb de copii pentru o perioadă de timp.
- Doamne ferește, râse Salma. Unde să doarmă Tara mea la tine acasă? O să mă gândesc eu la ceva să scot la iveală războinica din Tara!
- Da, dar să nu o scoți prea tare…râse Marty.
Ewa realiză că ultima parte din conversație o intui mai mult, decât o auzi. Privi spre Silvan și acesta îi șopti: ”Stai liniștită, am înțeles tot!” Voi să se dea jos de pe creangă, dar era așa de bine… Copacul parcă o mângâia cu frunzele lui moi și catifelate. Oare cercurile magice avuseseră efect și asupra ei și a lui Silvan?
- Odihniți-vă puțin cu toții, spuse Merlin privindu-i cu atenție. Vă veți simți mai bine.
Părea că pe toți îi apucase moțăiala. Era o moleșeală atât de plăcută…Ewa se lăsă să se scufunde ușor, ușor, în ea.
Când se trezi, Silvan o privea cu ochii lui negri și blânzi, zâmbind. Brusc, simți că roșește. Privi în jur. Merlin dispăruse, dar Marty și Salma încă dormeau.
- Hai că ne-a făcut-o Merlin, zise Silvan.
- Despre ce vorbești? se miră Ewa.
- Am căzut cu toții într-o transă. Ne-a făcut să trecem fiecare în locul celuilalt. Eu am început să intuiesc ce vorbeau animalele, animalele au făcut schimb de personalitate…
- Și eu am simțit copacul acela ca pe o ființă vie, adăugă Ewa. Ciudat! Vrei să spui că a fost un transfer de personalitate?
- Noi poate am fost afectați mai puțin, deoarece suntem oameni. Dar animalele ai văzut ce ciudat au reacționat, zise Silvan. De la ceartă, la deplină înțelegere.
- Se pare că asta a fost lecția lui… zise Silvan.
- Oare când se vor trezi, Salma și cu Marty își vor aduce aminte?
- Noi ne-am adus aminte, și ei își vor aminti.
- Până la urmă, bine că l-au căutat pe Merlin. I-a făcut să găsească singuri răspunsurile, zise Ewa.
- Da, cearta lor a fost bună ca prim pas spre înțelegere. Măcar fiecare și-a spus punctul de vedere.
- Cu toate că aveau păreri atât de diferite! Dar așa măcar fiecare fiecare a spus ce simțea. Dacă nu ar fi zis nimic, dacă nu ar fi discutat, lucrurile ar fi stat și mai rău…
- Păi sigur! Nu ar fi stat prea bine nici dacă rămânea fiecare cu părerea lui. Fiecare era convins că el are dreptate! aprobă Silvan.
- De unde rezultă și înțelepciunea lui Merlin, care a știut să-i facă să vadă prin ochii celuilalt. Măi Silvan, deștept tare mai e și Merlin ăsta! zise Ewa cu admirație și izbucni în râs.
Silvan se molipsi pe loc de râsul ei și spuse:
- Eu zis să-l mai căutăm pe Merlin. Mi-a plăcut de el. Acum ar fi bine să o ștergem discret: Salma și Marty dau semne că se trezesc.
Și cei doi plecară tiptil, lăsând în urma lor o lume magică, lumea înțeleptului Merlin. Fericiți că o descoperiseră, încântați de secretul care îi unea, un pic mai înțelepți. Și Ewa știu că înainte de culcare, va spune cu mâna pe inimă: ”Sunt recunoscătoare pentru ziua de azi!”, va aluneca apoi zâmbind ușor în somn, căutându-l pe Merlin în Peștera Ascunsă…
Suntem bucuroşi să îţi prezentăm la Povestea de Duminică Seara seria Poveştile Ewei, oferită de Miheala Coravu, fondatoarea proiectului Terapia cu Poveşti. Până la următoarea poveste pe care o vom publica din serie, dacă copilul tău este nerăbdător puteţi găsi continuarea aici.
Când aveam vreo zece ani, eram atât de fascinată de lumea poveștilor, încât am întrebat-o mirată pe mama de ce oamenii mari nu citesc povești. Răspunsul mamei m-a făcut să realizez că din păcate da, adulții chiar nu își mai dau seama cât de importante sunt poveștile pentru copii, pentru că ei trăiesc în altă lume, și în lumea asta au uitat ce înseamnă să fii copil. ”Atunci, când voi fi mare, voi scrie eu povești pentru copii!” mi-am zis eu, hotărâtă. ”Dar până atunci, nu trebuie să uit cum gândesc și simt copiii!”. Bineînțeles, firul vieții a avut grijă să facă multe bucle până să-mi reamintească de această promisiune făcută mie, când eram copil. Pentru că între timp eu ca și alții, intrasem în lumea serioasă a adulților și uitasem cum gândesc și simt copiii. Dar viața a găsit o cale prin care mi-a amintit cât de important e să empatizezi cu copiii.
Cred în puterea terapeutică a poveștilor și de aceea, poveștile mele nu vor fi niciodată simple povești. Poveștile combină inteligența emoțională cu NLP, așa încât mesajele și modelele transmise lucrează mai departe, în subconștientul copilului. Aștept cu drag copiii la Atelierele de povești pe care le organizez și îmi doresc ca tot mai mulți copii să fie puternici și echilibrați, să devină mai curajoși, isteți, încrezători în propriile forțe și cu valori bine ancorate în viață. Și am convingerea că acest lucru e posibil! [Mihaela Coravu]
