Poveştile Ewei: Cap. 9. La Piramidă. Ratonii, Pescărușul și Bălanul. Sistemul de valori proprii | Poveste terapeutică NLP de Mihaela Coravu [+6 ani]

• Vin imediat! strigă ea în timp ce-și lega șireturile mai bine.

Toată lumea era gata. Bineînțeles, ea era ultima, ca de fiecare dată. În mașina tatei, Adam și Enya erau deja instalați și așteptau ca și cealaltă mașină să fie gata de plecare. Mama se învârtea pe lângă mașină, aranjând și permutând bagaje. Silvan o aștepta liniștit pe Ewa, ținându-i de urât Almei.

• Sigur nu va fi o problemă să stea Alma la voi cât timp suntem plecați? întrebă doamna SatNam pe Silvan.

• Nuuu, nicio problemă! Alma e oricum independentă, și dacă nu-i place la noi și preferă să stea aici, vom avea grijă de ea și aici. Doar locuim alături. Cât despre Flit, nicio grijă! E un cățel jucăuș și dornic de prieteni. Cred că cei doi se vor împrieteni chiar repede.

• Da, și eu cred asta, zise Ewa cu convingere.

Clara primise de ziua ei un pui de Beagle și era atât de încântată de el, încât, în ultima perioadă petrecea mai tot timpul cu el. Familia SatNam invitase pe toți copiii familiei Leonhard să petreacă weekendul împreună cu ei la ”țară”, la un prieten de-al domnului SatNam, dar Clara alesese să rămână acasă, împreună cu părinții și cu Flit. Așa îl botezase pe cățel: Flit, pentru că era mereu în mișcare, cu urechile fluturând.

• În regulă, cred că suntem gata atunci, zise mama. Putem pleca.

• O secundă te rog, mama, zise Ewa. Vreau să-mi iau rămas bun de la Alma.

Și merse repede la Alma, o mângâie ușor pe blănița portocalie, șușoti puțin și îi spuse apoi cu voce tare, privind-o în ochii ei de miere verde: ”Ai grijă de tine, Alma! Lipsim doar două zile.” Și se urcă repede în mașină.

Din curtea alăturată, doamna Leonhard le făcu cu mâna :

• Distracție plăcută și nu vă faceți griji! zise ea.

• Mulțumim, mulțumim! răspunseră mai multe glasuri din mașini, și plecară.

Uitându-se lung în urmă, Ewa își înăbuși un oftat.

• Va fi bine, stai liniștită, îi spuse încet Silvan. Este descurcăreață.

• I-am spus să nu riște inutil și mi-a promis că așa va face, îi șopti Ewa. Să nu-i mai urmărească pe Kroll-i măcar până când ne întoarcem noi acasă.

• Două zile trec repede, Ewa, stai liniștită, zise Silvan. Mai bine să ne bucuram de zilele astea, cum putem mai bine.

• Ha-ha, râse Ewa, asta mi-a zis și Alma.

Și își făcu curaj să-și alunge din minte toate temerile. Alma, în dorința ei de a o ajuta pe Ewa să descopere secretele gemenilor Kroll, începuse să-i urmărească în fiecare zi. Descoperise că, în fiecare seară pe la ora 9, sub pretextul că scoteau dobermanul la plimbare, cei doi intrau într-o casă bine ascunsă privirilor și rămâneau acolo cam o jumătate de oră. Apoi se întorceau acasă. Alma nu putuse să se apropie mai mult deoarece fiorosul doberman era lăsat liber prin curte. ”Ei lasă, că tot aflu eu ce ascund ăștia doi”, își zise Ewa în sinea ei.

Acum chiar era mai bine să se concentreze pe prezentul lor. ”Aici, acum”, își zise Ewa.

Nu putea decât să se bucure de vizita la prietenul tatălui ei. De fapt, îi plăcea ori de câte ori ”schimba peisajul”, iar faptul că acum erau împreună toți cei patru ”mușchetari”, o făcea să fie și mai încântată. Spera să poată vorbi mai mult cu Adam și cu Enya.

Citește și: Vreau să devin zână! Poveste de Zâna Lunia şi Zâna Azaleea

Prietenul tatălui ei era un fost coleg de facultate care din pasiune pentru natură, se mutase în zona agricolă a insulei, transformându-se într-un adevărat cultivator. Deținea un deal terasat și câteva terenuri agricole aflate la baza lui pe care cultiva viță de vie, porumb și cartofi . Spre vârful dealului întâlneai livezi de papaya și de guava. Terasele erau line și până sus la reședința cochetă a familiei Nan urcai lejer, fie pe drumul principal, fie pe poteci. O casă albă trona cu eleganță din vârful dealului, înconjurată de arbori de tot felul.

Când Silvan văzu pentru prima oară dealul cu pricina exclamă:

• Wow, seamană cu o piramidă!

• Da, râse doamna SatNam, așa e!

• Zici că e o piramidă adevarată, acoperită cu vegetație! Nu s-au făcut săpături aici? Dacă există o piramidă veche sub ea? întrebă Silvan.

• Dealul este folosit pentru agricultură de secole întregi, spuse doamna SatNam. Cine știe, poate că într-adevăr există o piramidă ascunsă sub deal, dar nimeni nu a stat s-o caute…

• De altfel, cei de aici, chiar și proprietarul, dl. Nan, numesc locul ăsta ”La Piramidă”, adăugă Ewa.

Urcară cu mașinile până sus, unde dl. Nan îi aștepta împreună cu fiul lui, Sam, un puști de vreo 12 ani.

• Bine ați venit! O-ho-ho, se va umple casa de voci tinere! făcu încântat domnul Nan. Sam era nerăbdător să sosiți!

Sam, Ewa și Adam se salutară cu căldură. Se cunoșteau cam de patru ani, de când veniseră prima oară în vizită. Ewa și Adam iubeau atât locul acesta cât și oamenii locului, care erau foarte prietenoși . Sam făcu cunoștință cu Silvan și Enya apoi îi preluă rapid, conducându-i pe toți la camerele pregătite.

Priveliștea era de vis. Din înălțimea casei, puteai să vezi tot dealul, până jos în vale. Potecile șerpuiau printre terasele frumos ordonate, colorate în diverse nuanțe de verde, galben și roșu închis. Era o adevărată pictură a naturii care respira pace și armonie.

Imediat copiii puseră la cale o plimbare, hotărâți să testeze mai întâi strugurii roșii îmbietori de la poalele dealului și apoi fructele dulci și aromate din livezile de papaya și guava, din vârful dealului. Aveau să ia o porție bună de vitamine naturale oferită cu generozitate de ”Piramidă”, de la bază până în vârf!  Sam făcea pe gazda, prezentându-le mai ales celor noi, domeniul. Se vedea că-i face plăcere și că era mândru de locul acesta.

• Apropo, spuse el, adresându-se lui Silvan și Enyei, dacă vedeți un cal bej, cu o coamă negră lucioasă, să știți că e prietenos. De când domnul SatNam i-a salvat viața – ce noroc că erați la noi atunci! făcu el spre Ewa și Adam, s-a obișnuit să circule liber pe aici, deși era un cal sălbatic. Și noi l-am lăsat. Acum face parte din familie și e tot la fel de liber. E un cal frumos și deosebit, o să vedeți! zise Sam cu convingere.

Ewa aprobă gânditoare, din cap. Asta se întâmplase acum doi ani în urmă, și de atunci nu mai ajunseseră aici. Pe atunci, nu înțelegea ce spun animalele, doar că se simțea foarte bine în preajma lor și le simțea prietene. Cum va fi oare acum, întâlnirea cu Bălanul?

• Bălanul e un cal deosebit, aprobă Adam. Un spirit liber, inteligent și prietenos. O să-ți placă Enya, o să vezi, zâmbi el spre ea. ”Și poate că ne va ajuta să mai abatem gândurile negre” zise el în sinea lui.

Enya zâmbi și ea, liniștită. Deși era foarte tăcută, lucru care în mod obișnuit Ewei nu i-ar fi plăcut, avea o pace și o seninătate molipsitoare. Era ființa cea mai echilibrată și armonioasă pe care Ewa o cunoscuse până acum, și o admira din ce în ce mai mult. Pentru că liniștea ei trăda forță, nu moliciune, și Ewa intuia că Enya este un om foarte puternic, prietenul ideal pe care ți l-ai dori lângă tine. Adam știa probabil foarte bine toate acestea, și se vedea că, deși foarte diferiți, cei doi erau pe aceeași lungime de undă și formau o echipă perfectă. ”Cam cum fac eu cu Silvan”, își spuse Ewa în sinea ei. ”Uff, continuă ea în gând, mi-aș dori foarte mult ca ei să aibă încredere în noi și să ne spună care e treaba cu frații Kroll.” Aruncă o privire spre Adam și surprinse ochii lui albaștrii care o fixau. ”Na! îi zise Ewa înciudată, bine că te uiți așa la mine, continuă ea să vorbească în gând cu Adam, înțelege și tu că puteți avea încredere în noi și că am putea să vă fim de folos! Când o să ne spuneți și nouă despre ce e vorba?” Ochii lui Adam nu o slăbiră din priviri, albastrul lor devenise parcă și mai intens. Se opri o clipă din mers și Ewa se opri și ea, fără să știe de ce. Ochii lui Adam o fixau în continuare, intens. Auzi apoi clar, cum Adam îi spuse atât: ”Curând”. Și mintea Ewei se opri brusc, luminată de revelația descoperirii. Înțelegea acum, știa, avea convingerea că Adam intuia gândurile. Empatia de care dădea dovadă Adam îl putea face să cunoască gândurile celorlalți. ”Înseamnă că știe și de Alma, și că pot vorbi cu animalele!” realiză Ewa imediat . ”Foarte bine, atunci! Bine că am terminat cu secretele! E timpul să vorbim deschis cu toții”, răsuflă ea ușurată și zâmbi.

• Câte niveluri are dealul ăsta? întrebă Silvan.

• Șapte.  Sau opt, dacă iei în considerație și vârful piramidei, unde e casa, răspunse Sam.

Citește și: Întrebări Potrivite pentru Copilul Tău după Şcoală sau Grădiniță. Ajută-l să se Deschidă şi să Împărtăşească cu Tine Întâmplările Zilei

• Îmi amintește de piramida din Chichén Itzá, continuă fascinat, Silvan. Doar că aceea are 9 niveluri. Piramida Kukulkan.

• Nu știam că ești pasionat de piramide, făcu Ewa, ușor mirată. „E plin de surprize băiatul ăsta”, își spuse ea amuzată.

• Oh, zise Enya, cred că Silvan știe tot ce s-a descoperit până acum în legătură cu piramidele din întreaga lume. A fost curios de mic să afle cât mai multe despre ele.

• Sunt pline de mister și istorie, zise gânditor Silvan. Au proporțiile perfect calculate, au fost construite cu măiestrie și poartă în sine o înțelepciune apusă. E greu de explicat…

• Nici nu trebuie, spuse zâmbind Adam. Toți avem pasiunile noastre. Unii sunt atrași de ceva care pare interesant, plin de mister, de trecut, alții de lucruri foarte concrete, alții de tot ce ține de arte… Dar asta nu înseamnă că unele sunt mai bune decât altele, sau că unele sunt bune și altele greșite, ci că fiecare vede diferit lumea. Ceea ce până la urmă, dacă trăim în pace, nu poate decât să ne îmbogățească perspectiva asupra vieții, nu crezi?

• Da, așa cred și eu, zise Silvan, mirat cât de apropiat îi părea acum Adam.

• Și câtă vreme oamenii nu caută să-și impună punctele de vedere, totul e OK, aprobă Sam. E normal să avem păreri diferite, să simțim altfel, dar nu înseamnă că noi știm cel mai bine care e adevărul, și că alții, dacă gândesc diferit, se înșeală.

• Da, fiecare om are filtrul lui personal asupra vieții, bazat pe experiența avută, pe convingerile formate sau împrumutate de la cei apropiați… adăugă Enya.

• Și cum poți să-ți dai seama, întrebă curioasă Ewa, dacă nu greșești în ceea ce gândești, în ceea ce crezi?

• Nu știu, dar cred că e important să știi care sunt valorile în care crezi. Și atunci când se întâlnesc mai mulți oameni care au aceleași valori, se simt atrași unii de alții, se împrietenesc. Nu credeți? întrebă Adam.

• Da, zise Enya. Și valorile te definesc de fapt ca om, cine ești.

• De aceea spuneau înțelepții să ne cunoaștem pe noi înșine? întrebă Ewa.

• Da, pentru că e important să știm cine suntem și ce rol avem în lume, zise Adam.

• Iar prin ceea ce suntem, putem să ajutăm și alți oameni, răspunse Enya.

• Dacă tot mai mulți oameni ar trăi cu ideea că au un scop sau o misiune pe pământ, lumea ar fi mai bună, zise Sam.

• Mda, făcu Ewa pe gânduri. ”Unele lucruri par așa simple, oare de ce oamenii le fac atât de greu?” se întrebă ea.

Ajunseseră în podgorie, care se întindea pe primul nivel al piramidei, pe mai multe rânduri dese. Ciorchinii purpurii străluceau în soare, rotunzi și plini de viață, făcându-le cu ochiul. Copiii se împrăștiară rapid prin vie, gustând din boabele mari și suculente, spărgându-le între dinți, încântați de gustul dulce care le gâdila papilele.

Vezi și: 12 Animaţii de Excepţie cu Animale de Companie

Adam, Enya și Sam se săturară destul de repede și porniră din nou spre vârful dealului.

• Veniți și voi? întrebă Sam.

• Parcă aș mai rămâne, zise Ewa. Mai rămânem aici puțin, Silvan?

• OK, zise el. Uite acolo, un Ginkgo. Ne așezăm sub el?

• Hai! zise Ewa și se îndreptă hotărâtă spre copac.

Se așezară amândoi sub un Ginkgo biloba mare și frumos. Ewa se întinse sub el și privi în sus, spre coroana cu frunze mișcătoare. Silvan își lipi spatele de copac și închise ochii. Ewa îl lăsă să intre în liniște în comunicare cu copacul. Culcată pe spate, cu brațele sub ceafă, privea fascinată verdele care se unduia în adierea vântului. Mișcarea lină a frunzelor o hipnotizau, ducând-o într-o stare de plutire, aproape de somn. Ușor- ușor, închise și ea ochii.  Ca prin vis, auzi niște foșnete la nivelul solului, urmate de ronțăieli mărunte. Era atââât de bine cum picotea ea acolo sub copac, că nu s-ar fi mișcat de acolo pentru nimic în lume. Dar cum zgomotele nu se opreau, până la urmă curiozitatea învinse lenea. Deschise un ochi, apoi celălalt, și se ridică într-un cot, privind spre vie. Într-un colț, doi ratoni se ospătau din plin cu boabe de struguri. Se ridică cu grijă, să nu-l deranjeze pe Silvan, se se îndreptă spre ratoni, curioasă.

Pe măsură ce se apropia, Ewa îl auzi pe unul din ratoni, spunându-i celuilalt:

• Ăsta-i locul meu preferat! Atâția struguri buni și dolofani!

• Yummi, sunt plini de vitamine! spuse celălalt.

• Și unde mai pui că sunt și gratis! zise Ewa râzând.

CITEȘTE MAI DEPARTE