Știrea a făcut deja înconjurul internetului și presei din România. Șapte alpiniști experimentați, după ce s-au întânit pe munte cu un grup de 51 de persoane, au fost surprinși sâmbătă de o avalanșă în Munții Retezat. Doi adolescenţi au murit: Dor Geta Popescu de 14 ani și Erik Gulacsi de 13 ani. Poliția a deschis dosar penal in rem cu privire la faptă.
Conform declarațiilor șefului Salvamont, Ovidiu Bodean, alpiniștii au ignorat avertizările de avalanșă:
„Grupul a fost constituit din 51 de persoane. Și-au declanșat singuri avalanșa. Zăpada a cedat sub greutatea lor. Responsabilul va plăti cumva. Am dat presei anunțuri de șanse mari de avalanșe în Retezat, dar nu s-a ținut cont de avertizările noastre.”
Dor Geta Popescu era cea mai tânără alpinistă din lume care escaladase vârful Giluwe (4.367 m) din Papua-Noua Guinee. Stabilise un alt record mondial de vârstă atingând vârful Aconcagua (6960 m) și cel mai înalt munte din afara Asiei, Pico de Orizaba (5636 m). Despre ea poţi citi mai multe aici. Erik Gulacsi, de 12 ani, era deținătorul recordului de vârstă pe vârful Elbrus, 5642 de metri.
Vezi mai jos cum arată pe vreme bună Vârful Peleaga, zona unde s-a întâmplat tragedia:
Unde se termină dorința părintelui de a avea un partener în pasiunea sa, sau ca propriul copil să facă performanţă și unde începe pasiunea copilului pentru un sport sau o activitate? Cum judecăm deciziile de asumare a riscului de către adulţi atunci când sunt însoţiţi şi de copii? Acestea par să fie temele care au generat un val de reacții pe Facebook şi în blogosfera românească. Mi-am propus să adun câteva opinii exprimate în spațiul public, legate de tragicul eveniment.
Plec insă chiar de la viziunea micuţei Dor Geta Popescu, care în 2015, la vârsta de 11 ani, ţinea o prezentare la TEDx Talks Cluj.
„Ea greși nu este omeneşte. Ce se întâmplă dacă un chirurg gândeşte „a greși este omenește“ în timp ce te operează? Sau medicul dentist? Sau farmacistul care îţi pregătește reţeta? Sau chiar bucătarul. Deci, greşeala nu se poate asuma cu uşurinţă. Cei trei pași pe care cea mai tânără vorbitoare la TEDxEroilor îi recomandă sunt: 1) Admite că poţi eşua. 2) Învaţă să gestionezi eşecul aşa cum o faci cu succesul 3) Determină limitele unui eșec pe care îl poţi gestiona.” – din descrierea prezentării TEDx Talks
Notez şi opinia lui Ioan Pivodă, şeful Salvamont Zărneşti, care a povestit că în 2009, Ovidiu Popescu, tatăl fetiţei decedate, a fost surprins de avalanşă în zona Babele împreună cu cealaltă fiică, Crina Coco Popescu şi a apelat atunci la ajutorul salvamontiştilor:
„Era foarte speriat atunci, s-au ascuns după un bolovan. Nu e în ordine să îţi expui copiii mereu la riscuri, chiar dacă lor le place, pentru că la vârsta aceasta ei nu au discernământ şi nu pot conştientiza pericolul. După vârsta de 18 ani este cu totul altă treabă. Occidentalii nu-şi permit să-şi ducă copiii pe munte în condiţii dificile“.
♠
Larisa Ghiţulescu
entrepreneur in creative communications with a background in journalism
„Să punem capul în pământ, să ne rugăm pentru sufletele lor, dar mai ales să băgăm la cap. Părinți, sponsori, federații, autorități, jurnaliști, public.
Trist și jenant. A fost nevoie să moară doi copii ca să înțelegem – oare înțelegem? – ce națiune primitivă și ignorantă suntem. Pentru că:
1. Expunerea copiilor la altitudine este o preocupare veche, de aproape două decenii, în țările civilizate. Cercetători* din țări diferite (Marea Britanie, Germania și Noua Zeelandă) avertizau încă din 1998: „high treks are no place for little children”. „Travelling with children can be a valuable experience, but these valuable insights must always be balanced against the risks of serious illness and death from exposure to environmental hazards (…)”
2. În 2001, mai multe asociații, comisii și federații, reunite de International Society for Mountain Medicine, au făcut o declarație comună pentru a atrage atenția asupra acestui fenomen (Children at High Altitude: An International Consensus Statement by an Ad Hoc Committee of the International Society for Mountain Medicine, March 12, 2001)
3. La finalul anilor 2000, pe fondul comercializării crescânde a alpinismului, fenomenul iese din sfera medicinală și intră pe agenda eticii federațiilor de alpinism.”
♠
Sorin Ioniţă
expert ȋn reforma administraţiei publice, dezvoltare şi politici locale
„Dosarul penal deschis dupa avalansa din Retezat trebuie ca e o gluma proasta, sau o formalitate in rem, dupa care va fi inchis la loc. „Cel responsabil va plati cumva” zice seful salvamont, ca ei au dat avertismente, ca traseele erau „inchise”, ca nu trebuiau sa se duca etc.
Da, numai ca grupul prins de avalansa era format din alpinisti de performanta, inclusiv cei doi adolescenti care au murit, se pregateau de ture grele in munti inalti. Copiii erau insotiti de parintii lor, alpinisti si ei, faceau parte dintr-un club. Toti aveau mai multa experienta de munte inalt decat salvamontul si politia Hunedoara la un loc.
Daca te pregatesti pentru Himalaya si Pamir, n-o poti face pe trasee „deschise”, adica atunci cand au voie sa intre pe ele turistii pantofari. Escalada de iarna, catararile in gheata, etc, nu se fac prin definitie pe „trasee deschise” si dupa reguli aplicabile turistilor. Dupa regulile alea, aceste sporturi trebuie sa dispara de tot.
Muntele e un sport periculos iar riscul poate fi redus, dar nu eliminat. Ti-l asumi sau nu, alta cale nu-i. E primul lucru pe care il inveti la scoala de munte. Al doilea e sa nu te plangi si sa dai vina pe arbitru, ca la alte sporturi; pentru ca arbitrul e departe, sus.”
Citeşte toată postarea şi comentariile la aceasta.
♠
Cristina Băzăvan
jurnalist
„Astazi avem cu totii pareri. Dar in decembrie trecut, ca si in anii precedenti cand sora lui Dor – Coco – cucerea muntii, ne mandream cu copiii astia. Ne uitam la ei ca la niste super eroi.
Cum ne uitam astazi la ultra maratonistul Tibi Useriu, sau la Toma Coconea – supra omul care a iesit al doilea la Red Bull X –Alps traversind Alpii pe jos sau in zbor cu parapanta in 5 zile, si ne gandim la ei ca la niste eroi.
Vedem doar victoriile si chiar daca, in marturisirile lor de dupa competitii, intuim ca au fost si momente de cumpana – la pragul dintre viata si moarte -, le scoatem usor din minte. Ei sunt supereroi si noi ne traim victoriile prin ei, si ne dau si noua sperante ca putem fi mai mult decat suntem.”
Citeşte aici articolul: http://bazavan.ro/2017/04/dor-geta-popescu/
♠
Mirela Zivari
psiholog
“Când ne referim la presiunea familiei, noi, psihologii, aducem în discuţie anumite dorinţe nerealizate de părinţi în propria copilărie şi atunci îţi doreşti ca fiul sau fiica ta să îţi repare frustrările copilăriei. Există situaţii în care copilul nu reuşeşte să se ridice la nivelul dorit de părinţi, însă el dă de foarte multe ori semne şi arată că nu poate. Cu siguranţă că, dacă părintele este atent la ce îi transmite copilul, nu doar la nivel verbal, ci prin semnele comportamentale, înţelege că a ajuns la capătul puterilor şi că trebuie să se oprească”.
Sursa: Mediafax
♠
Vlad Petreanu
blogger & Morning Show Host @ Radio Europa FM
„Poate că trebuie să ne întrebăm și pe noi înșine: cum de nu ne-am îngrijorat când veneau știri despre “recordurile” stabilite de Crina Coco Popescu, mai întâi, apoi de sora ei mai mică, Geta Dor Popescu?
Când zic “noi”, mă refer la jurnaliști, care au preluat și difuzat aceste informații – probabil și eu, printre ei – dar mă refer și la noi toți, ca societate.
De ce ni s-o fi părut o mare realizare să urce un copil de 12 ani pe-un munte de 7.000 de metri? Dar pe 9 munți la rând?
Nu omologhează nimeni asemenea recorduri. Nu există vreo competiție internațională de ascensiune a celor mai înalte vârfuri din lume în care să concureze minori.
E doar vanitate și reclamă.”
Citeşte aici articolul: http://www.petreanu.ro/moartea-getei-popescu-tragedie-anuntata/
♠
Zoso
blogger
„E o poveste clasică de băgat capul în gura leului de prea multe ori, leu care la un moment dat se plictisește și îi rupe capul curajosului. Ta-su trebuia să se oprească la primul record al copilului. OK, o păcălești că alpinismul e mai fain decât adunarea sau înmulțirea sau decât desenele animate și îi cari echipamentul și la 10 ani ajunge pe să obțină un record mondial. Gata. Băgat capul, leul nu mușcat, succes, hai să ne oprim. Dar nu. Ta-su a insistat. Hai încă o dată. Și încă o dată. Hai că se poate. Hai că a mers și a cincea oară. Hai încă o dată. Și ajungi să crezi că e ok să faci asta cu un copil de 13 ani.”
Citeşte aici articolul: https://www.zoso.ro/final-previzibil-alpinista-13-geta-popescu-decedat/.
♠
Oana Marinescu
fostă Director General pentru Diplomație Publică la Ministerul Afacerilor Externe al României
„Doi copii au murit pentru ca parintii lor au ignorat avertismentele salvamontistilor si reguli de baza ale muntelui. Probabil nu era prima oara cand ignorau nevoile reale ale copiilor. In goana dupa „cucerirea” unor varfuri, aroganta ucide.
Postarile prezentate in articolul de mai jos nu sunt ale unui copil. Sunt ale unui adult lacom, care da ordine. Iar pentru cei care cred ca la altitudine „se traieste”, realitatea este alta: la altitudine mare se moare treptat, din cauza lipsei de oxigen. De aceea urcarea si coborarea trebuie facute intr-un timp limitat. Si adultii sufera din cauza lipsei de oxigen. E drept, fetita aceasta abia de anul acesta urma sa depaseasca 7000m – dupa 7500 intra in „zona mortii”, in care dupa un timp un om moare si fara avalansa – dar oxigenul tot putin e si la 5000-6000.
Ce impact are aerul rarefiat asupra unui copil in formare? Ce impact are presiunea parintilor asupra unor copii pentru a face performanta, in mod special in conditii extreme? Cat sufera astfel de copii dpdv psiho-emotional si fiziologic?
Din punctul meu de vedere, „mediatizarea” apare in acele postari ca un ranjet de cinism. Mediatizarea contribuie la presiunea adultilor asupra copiilor: imaginea hraneste egouri narcisice. E un cerc vicios, in care copiii sufera si mor.”
