În ultimele zile au circulat în mediul online informaţii potrivit cărora toate Direcţiile Generale de Asistenţă şi Protecţia Copilului (DGASPC) au fost sesizate prin plângeri anonime cu privire la părinții care au ieşit cu copilul la proteste paşnice împotriva OUG 13.
Într-o postare recentă pe Facebook, Sorin Ioniţă de la Expert Forum, expert ȋn reforma administraţiei publice, dezvoltare şi politici locale, ne aduce câteva lămuriri cu legea în faţă.
„E clar ca s-a intenţionat protejarea copilului de cerşetorie, exploatare în programe TV sau expunere abuzivă, umilitoare, pentru a şantaja emoţional vreo autoritate în vederea obţinerii de avantaje, etc. Genul de cazuri individuale, cu nume şi prenume, în care copiii trebuie protejaţi.”
Controversa a apărut prin interpretarea anumitor articole din lege, ignorându-se spritul acesteia. Astfel, aşa cum afirmă şi deputatul Varujan Vosganian, art. 4 din legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului nr. 272/2004 spune că „copiii nu pot fi folosiţi sau expuşi de către părinţi, reprezentanţi legali, alte persoane responsabile de creşterea şi îngrijirea lor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituţii publice sau private, în scopul de a obţine avantaje personale/ instituţionale sau de a influenţa deciziile autorităţilor publice.
La aceasta s-a adăugat şi intervenţia Ministrului Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, care a declarat că „cei care au ieşit în stradă au ieşit pentru că vor să nu se mai încalce legea. Există Legea 272/2004 care prevede foarte clar că părinţii nu au voie să îşi ia copiii la mitinguri, să-i expună. Deci, dacă au ieşit în stradă pentru respectarea legii, ar trebui să ştie şi ei că există o lege care le interzice să îşi ia copiii acolo”.
Pe de altă parte Sorin Ioniţă aduce drept argumente şi art. 28, care stipulează că „copilul are dreptul la libertatea de exprimare” şi art. 31, potrivit căruia „copilul are dreptul la libera asociere în structuri formale şi informale, precum şi libertatea de întrunire paşnică, în limitele prevăzute de lege”.
„Trebuie să fii dus cu pluta ca să deduci de aici vreo interdicţie de a ieşi cu copilul într-o mulţime care protestează paşnic pe stradă, într-o chestiune de interes general. Mai ales dacă citeşti apoi şi art 31 al legii.
Şi suntem complet nerealişti dacă ne asteptăm ca asemenea nuanţe de interpretare la o lege nouă, modernă, care cere discernamant şi proporţionalitate în aplicare, să fie lăsate în sarcina poliţiei de sector.”
Ne ajută şi UNICEF cu un punct de vedere oficial
Citând articole din Convenția asupra Drepturilor Copilului, UNICEF transmite printr-un comunicat că participarea copilului la manifestaţii „este un drept dacă manifestaţiile sunt paşnice, nu afectează educaţia copiilor iar aceştia nu sunt expuşi la riscuri”.
Ce spune Convenția asupra Drepturilor Copilului
Convenţia cu privire la drepturile copilului, la care România a aderat, menţionează la art. 12 dreptul copilului de a-;i exprima liber opiniile, la art. 13 dreptul la liberă exprimare, în timp ce art. 15 spune că „statele părţi recunosc drepturile copilului la libertatea de asociere si la libertatea de intrunire paşnică”. Tot în convenţie se spune că „orice copil are dreptul la libertatea de a gândi, de a avea o religie, de a participa la întruniri paşnice care nu încalcă drepturile celorlalţi”.
Din păcate dacă aruncăm o privire peste toate prevederile convenţiei referitoare la drepturile copiilor, statul român are multe alte probleme serioase de rezolvat: referitoare la supravieţuire şi dezvoltare, la sănătate şi servicii medicale şi de recuperare, ca să nu mai vorbim de educaţie de calitate sau măsuri proactive de combaterea a violenţei, abuzului, abandonului şi a altor tratamente dăunătoare. Vezi tweet-ul lui Lucian Mândruţă:
Stii ca e ceva in neregula in Romania…
…atunci cand risti mai mult daca mergi cu copilul la protest decat daca il duci la cersit.
— Lucian Mindruta (@LucianMindruta) February 15, 2017
Evident ca atunci cand participă la un protest oamenii îşi asumă anumite riscuri. Problema apare însă atunci cand protestul nu este paşnic iar participanţii aleg să îşi aducă şi copiii.
„Desigur ca trebuie luat in calcul pericolul la care expui copilul aducandu-l la o astfel de manifestatie, insa riscul a fost evaluat si asumat de catre toti oamenii pe care ii cunosc, fiind precauti si responsabili. Cu siguranta implicarea in protest il ajuta pe copil sa inteleaga lucrurile intr-un mod mai profund, personal, copiii invata din experiente, in mod practic si interactiv cel mai bine.” ne-a declarat o mămică din Bucureşti care a mers cu copiii la proteste.
Este adevarat că există riscul ca un protest paşnic să devină violent, aşa cum s-a întâmplat recent la Bucureşti. Pe de altă parte oriunde se adună grupuri mari de oameni – metrou, mall, competiţii sportive – există riscuri de acest gen. Atât pentru adulţi cât şi pentru copii. La evenimente unde erau adunate grupuri mari de oameni s-au întâmplat şi atentatele teoriste din Vest. Nu şi-a pus nimeni problema de a sancţiona părinţii care şi-au plimbat copiii la Nisa pe Promenade des Anglais. Sau pentru că au plecat cu avionul de pe aeroportul Zaventem din Bruxelles. Atunci când ieşim din casă ne asumăm riscuri. Acestea există oriunde nu doar la un protest paşnic.
Consider că la protestul paşnic din ultimele zile copilul învaţă că nu trebuie sa inghită atunci când este furat. Din pacate conjunctura a făcut ca în mod inconştient, prin inacţiune, părinţii noştri să ne inveţe contrariul.
Eu cred că un protest paşnic este kid-friendly.
Rămân „în bulă” şi las aici şi ediţia din 15 februarie a emisiunii România în Direct de pe Europa FM, care a abordat subiectul: Ce au înţeles copiii din ţara noastră despre proteste.
Nu, nu sunt de acord cu Moise Guran care spune că părinţii şi-au scos copiii în stradă pentru a nu intra mai târziu în conflict cu ei.
Chiar dacă fenomenul s-a întâmplat în această perioadă în multe familii, cred că fiecare părinte care a ieşit în stradă a făcut-o pentru a transmite în mod paşnic un mesaj în societate. Care a fost mesajul fiecăruia este mai puţin important pentru copii. Sunt convins că nu toţi părinţii au ştiut să explice copiilor semnificaţiile subtile ale protestelor. Este important că au ieşit împreună, şi-au spus punctul de vedere în mod paşnic şi la fel de paşnic au pus piciorul în prag şi au spus nu abuzului, lipsei de transparenţă, nepăsarii faţă de efectele pe termen lung ale măsurilor luate.
Ce a generat abuzul în cazul de faţă? În primul rând NEÎNCREDERE ÎN AUTORITĂŢI.
Costurile piederii încrederii în autorităţi sunt nenumărate. Le-aş menţiona doar pe cele enunţate de deputatul USR Manuel Costescu într-un articol recent. Te invit şi pe tine să adaugi ce urmări intuieşti că poate avea această lipsă de încredere:
- Creşterea dobânzilor la împrumuturile pe care România le face an de an. Ştim cu toţii că bugetul apelează an de an la împrumuturi, spre exemplu pentru acoperirea deficitelor. Vom recurge la bugete de austeritate, de unde pierderi de locuri de muncă şi imposibilitatea de a investi în infrastructură sau alte domenii generatoare de dezvoltare. „Asta se va reflecta direct în împrumuturile cetăţenilor, în ipoteci şi credite de consum.”
- Descurajarea întreprinzătorilor români şi mai ales străini. „Întotdeauna investitorii au fost sceptici să investească în România, din cauza corupţiei.”
- Pierderea accesului la fondurile europene. „Bugetul acestui guvern calculează ca peste 20 miliarde de lei vor veni din fonduri europene. Toate reacţiile internaţionale arată că Europa nu mai are nevoie de o a doua Ungarie cu un Dragnea în loc de Orban, şi că se vor folosi de toate pârghiile pentru a opri o astfel de evoluţie.”
- În final…mulţi tineri vor pleca (şi ei) din ţară. „Într-un timp atât de scurt, guvernul a reuşit să convingă tinerii bine educaţi că nu merită să dea o şansă României.”
Reîntorcându-ne la copii, consider că lecţia pentru copii a fost tocmai exerciţiul de a protesta atunci când în societate se întâmplă un abuz.
La ce poate fi util un protest paşnic pentru copii
Îmi dau seama că aceste proteste au avut şi o puternică tentă politică. Însă ideea de a putea protesta împreună cu copilul este cu siguranţă îmbăţişată de orice părinte atunci când acesta consideră că în acest fel apără un drept al copilului. Să ne amintim câteva teme, mai ales că putem da şi exemple:
- pentru toleranţă zero faţă de agresiunile împotriva copiilor (protestul Bătaia nu e ruptă din rai! din aprilie 2016;
- mitingul mamelor din Constanţa nemulţumite de mizeria din secţia de pediatrie a Spitalului Judeţean;
- Protestele organizate în sprijinul familiei Bodnariu, ai cărei copii au fost luaţi de autorităţile din Norvegia;
- Protestele la Spitalul Județean Suceava după moartea unui bebeluș;
- neaplicarea legii de creştere a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului (se putea întâmpla chiar anul trecut!). Ce-ai zice de reducerea indemnizaţiei?
În final aş mai adauga esenţa intervenţiei Dianei, o ascultătoare a emisiunii de mai sus, cum spune chiar ea un „pui de golan” de la Revoluţie, atunci când oamenii au ieşit pentru ideea de libertate:
Este important să spui ceea ce crezi.
Este important să nu pleci capul atunci când crezi că ţi se face o nedreptate.
#rezist
