Pe Ioana Marinescu o vad mereu in turnee prin tara, la concursuri muzicale cu fetita ei Ana, care face parte dintr-un cor de copii si face si canto individual, in Bucuresti. Pentru ca acest lucru vine la pachet si cu bune si cu rele, dupa cum mi-am dat seama din bucuriile sau dezamagirile Anei, am dorit sa aflu de la Ioana mai multe despre viata unui copil artist şi despre ce şi cum putem face pentru a găsi talentul copilului.
Fiecare părinte îşi doreşte, declarativ sau doar în sufletul lui, să găsească talentul copilului său şi îl duce la tot felul de cursuri şi ateliere ca să vadă ce îi place şi spre ce are înclinaţie. Uneori, talentul este evident şi iese pur şi simplu la iveală, încât nu trebuie să fii profesionist sau să ai ochiul format ca să îţi dai seama de asta.
Aşa ni s-a întâmplat şi nouă, când am remarcat că Ana are un talent nativ către artă şi mai ales către muzică. Cochetează şi cu dansurile, că doar face balet de la trei ani şi cu actoria, pe care nu o studiază, dar o are în sânge, însă pot spune cu mâna pe inimă că înainte de a vorbi, Ana a cântat. Era oarecum firească urmarea de a o duce să studieze muzica în mod organizat.
Am aşteptat până la vârsta de cinci ani împliniţi şi am ales varianta unui cor de copii, dublat de ore de canto individual. Mi s-a părut important să facă parte dintr-un grup, să audă şi să vadă cântând şi alţi copii, să facă parte din spectacole, adică să aibă o experienţă completă, nu doar una individuală.
Aşadar, de peste doi ani mă aflu în ipostaza de părinte de mini-artist, pentru că am ales “pachetul complet”, care include participare la preselecţii, concursuri şi festivaluri de muzică. Nu sunt un fan al competiţiei, dar experienţa altora şi ulterior a noastră, a arătat că cel puţin în acest domeniu, nu prea există alte variante de a exersa prin apariţii publice pe scenă decât astfel de manifestări.
Citeşte şi:
Ca în orice subiect, şi în treaba asta există avantaje şi dezavantaje şi rămâne la latitudinea fiecăruia să decidă în ce parte atârnă balanţa şi până unde îşi doreşte să meargă. Eu am fost pe punctul de a renunţa de foarte multe ori, dar plăcerea de pe chipul ei când este pe scenă şi încurajările primite de la profesionişi în domeniu, îmi dau puterea să merg mai departe.
La capitolul avantaje pe primul loc este dezinvoltura pe care o capătă copilul, faptul că se obişnuieşte să se afle în faţa multor oameni, că scapă de “tracul” de mulţime, de timiditate şi, speri tu, va avea mai mult curaj şi ca adult. Se ştie că frica de a vorbi în public este în topul fricilor pe care le au oamenii, depăşind uneori şi frica de moarte. Mai trecem aici şi faptul că se învârte printre copii de toate vârstele şi capătă o deschidere mai mare. Sigur, de la un punct încolo asta poate deveni şi un dezavantaj, ca atunci când la opt ani neîmpliniţi ajunge să I se pară un capăt de lume că nu are telefon, pentru că peste tot pe unde merge vede copii butonând şi nu înţelege că ei sunt cu cel puţin 2-3 ani mai mari decât ea.
Copiii se distrează mult atunci când se întâlnesc la spectacole sau concursuri. Se joacă împreună, fac tot felul de găşti şi se bucură de fiecare dată să se revadă. Sigur că acumulează şi experienţă, ceea ce iarăşi merge în partea cu plus.
Citeste si:
9 sfaturi pentru formarea unei imagini sanatoase despre sine. Cum crestem stima de sine a copilului
La minusuri balanţa este înclinată mai mult de părinţi, mai precis de orgoliile lor. Majoritatea părinţilor care intră alături de copiii lor în această lume au ei înşişi un scop, acela de a-şi vedea copiii primii, de a-i face “vedete”, iar pentru a-l atinge încalcă orice limită. Forţează copiii acceptând ca aceştia să primească de la profesori piese total nepotrivite vârstei lor, pun presiune pe ei pentru câştigarea premiilor, se revoltă atunci când copilul lor iese pe o poziţie nedorită şi aruncă acuzaţii în stânga şi în dreapta. Nu vorbim de situaţiile în care aceşti părinţi cumpără cu bani grei sau influenţă poziţia pe podium a propriului copil, lăsându-i în spate pe cei care ar merita pe drept acel titlu. Acestea sunt cele mai dureroase.
Este multă înverşunare, multă presiune, în primul rând pe propriul copil şi apoi şi pe cei din jur, copii şi părinţi laolaltă. Iar copiii cad victime colaterale în acest război nedrept şi inegal.
Soluţiile în aces caz sunt fie renunţarea, ieşirea completă din această lume, fie ignorarea şi urmarea propriului drum. Noi am ales pentru moment a doua variantă. Pentru noi primează ca Ana să cânte de drag, să aibă un repertoriu şi o ţinută adecvate vârstei ei şi să nu simtă vreun moment presiune din partea noastră. Preţul plătit este de multe ori o poziţie inferioară pe podium, sau poate chiar ratarea lui, dar pe termen lung el se traduce într-un copil liniştit şi fericit, care îşi trăieşte copilăria şi face un lucru de plăcere.
Cum găsim talentul copilului. Sfaturi practice
Pentru părinţii care sunt în căutarea talentului copilului lor sau îşi doresc ca acesta să urmeze un drum în muzică, am câteva sfaturi, bazate pe experienţa personală. Cred că acestea pot fi aplicate în mai multe domenii:
- Cereţi opinia mai multor specialişti şi decideţi dacă are rost să îndreptaţi copilul spre performanţă într-un anumit domeniu sau este suficient să păstraţi acea activitate la nivel de hobby. Nu are niciun rost să risipiţi resurse de timp, bani şi energie într-un drum nepotrivit. Fiecare îşi are chemarea şi talentul său, care va ieşi la iveală mai devreme sau mai târziu, nu este musai să fie descoperit în copilărie.
- Lăsaţi copiii să îşi găsească şi urmeze singuri propriul vis, nu să îl trăiască pe al vostru! Oricât şi-a dorit mama în copilărie să devină balerină, dacă fetiţa ei îşi doreşte să fie pictoriţă sau matematician, ar trebui să i se respecte decizia. Ana de exemplu îşi doreşte să devină compozitoare şi dacă acesta va rămâne visul ei, oricât mi-aş dori eu să ajungă interpretă, o voi lăsa pe ea să aleagă.
- Dacă vă îndreptaţi spre muzică, alegeţi un grup sau un cor de copii, unde se cântă muzică pentru copii şi unde copiii pot socializa, pot lega prietenii şi pot învăţa prin joc.
Citeşte şi:
Evenimente pentru copii in acest weekend
5 Săli de Escaladă Pentru Copii şi Adulţi în Bucureşti. Unde Mergem la Căţărat cu Copilul
Incepe scoala si copilul tau intră în panică? Cum ne pregătim copilul pentru începerea şcolii
- Dacă optaţi pentru canto individual, alegeţi cu mare grijă profesorul. Chiar dacă emisiunile de tip talent show promovează copii-adulţi, nu este ok ca o fetiţă de 6 ani să cânte piese de dragoste neîmpărtăşită şi inimă rănită, eventual îmbrăcată în ciorapi tip portjartier sau un băieţel să facă declaraţii pasionale la 8 ani. Mai ales că toate aceste melodii au o dificultate mult prea mare pentru o voce neformată încă. Da, acesta este trendul şi este foarte posibil să pierdeţi premii şi trofee, dar gândiţi-vă bine ce vă doriţi pentru copilul vostru.
- Dacă intraţi în lumea competiţiilor muzicale pentru copii, nu vă aşteptaţi să legaţi prietenii şi nici nu visaţi la atitudini fair-play. Între părinţi este mai degrabă o luptă de orgolii, priviri piezişe şi suspiciuni. Dacă sunteţi o fire prietenoasă şi sinceră veţi cam avea de suferit, dar vă veţi obişnui în timp şi poate veţi avea norocul să găsiţi unul-doi oameni pe aceeaşi lungime de undă cu voi.
- Învăţaţi-vă copilul că singurul la care trebuie să se raporteze este el însuşi şi nu trebuie să urmărească să fie mai bun ca ceilalţi, ci să fie mulţumit de propria prestaţie, fără să vâneze premii şi trofee.
- Nu pierdeţi din vedere că orice se realizează forţat şi fără placere, mai devreme sau mai târziu se va destrăma şi este posibil să se întoarcă împotriva voastră.
- Arătaţi-i copilului iubire şi apreciere, indiferent de rezultatele obţinute. Anul trecut, de exemplu, când Ana a câstigat un loc trei la un concurs naţional important, i-am organizat o petrecere ad-hoc, ca unui mare învingător. Am cumpărat ochelari mari de petrecere, baloane, şampanie pentru copii, iar tatăl ei a aruncat-o îmbrăcată în piscina hotelului, seara, pentru că ştia că îţi dorea foarte mult să facă baie pe întuneric. Cine ne vedea putea să jure că Ana câştigase trofeul festivalului sau măcar marele premiu al grupei. De regulă nu o recompensăm în urma participării la festivaluri, de fapt atunci a fost singura data, dar mereu îi spunem că, indiferent de rezultat, pentru noi ea rămâne aceeaşi şi că este important să fie ea mulţumită de prestaţia pe care a avut-o.
- Încercaţi să îi explicati că există şi nedreptăţi şi situaţii pe care nu le putem controla. Atunci când va fi dezamăgit, fiţi lângă el, fiţi empatic şi arătaţi-i întregul sprijin.
Credit foto: csrtransblog.wordpress.com
Iti recomandam sa citesti: Ce sa faci cand iti iesi din fire. Ghid pentru copiii care nu isi pot stapani furia, Editura Trei
Articol semnat de Ioana Marinescu, blogger Pisica pe Sarma si antreprenor Magia Florilor.