Timiditatea la Copii: Anxietate Socială şi Stângăcie În Interacţiunile cu Oamenii. Cum Îi Afectează Timiditatea pe Copii

Timiditatea la copii este un tip de anxietate socială şi relaţională, caracterizată prin tendinţa de a se retrage, de a evita contactele sociale, stângăcie în interacţiunile sociale. Cum recunoastem timiditatea si ce calitati poate dobandi un copil timid.

“Copilul meu de 3 ani, nu reuşeşte să răspundă întrebărilor adulţilor. Deşi ştie şi cum îl cheamă şi câţi ani are, se blochează, se uită cu ochii mari şi parcă nu poate deschide gura”.

“Mi-e teamă când un adult mă întreabă ceva pentru că el e mare şi eu mic şi ştiu că răspunsul meu nu va fi ceea ce aşteaptă el”.

“Nu pot spune niciodată ce cred. În grupul de prieteni râd dar nu pot comenta. Ştiu bancuri dar mi se pare că dacă le-aş spune nu ar râde nimeni. Parcă ceea ce spun eu e neinteresant”.

“Şefii îmi spun că am toate calităţile necesare pentru a avansa dar sfârşesc prin a da jobul altcuiva”.

“Prefer mereu locul doi. Mama era vorbăreaţă şi nu suporta să o contrazica cineva iar tata era un om blând, calm, preocupat mereu să nu deranjeze sau să nu supere pe cineva. Fraţii mei nu au o problema cu timiditatea dar mie mi s-a dat mereu rolul de fetiţă cuminte care tace şi ascultă”.

Acestea sunt mărturii despre copii şi despre adulţi.

Cuvântul timiditate poate acoperi realităţi diverse ca: teamă în faţa lumii, lipsă de încredere în sine, de îndrăzneală, stânjeneală în prezenţa altcuiva.

Timiditatea este un tip de anxietate socială şi relaţională, caracterizată prin tendinţa de a se retrage, de a evita contactele sociale, stângăcie în interacţiunile sociale.

Timiditatea la copii presupune prezenţa unui disconfort interior şi a unei neîndemânări în prezenţa celuilalt.

Să nu uităm că există trăsături de personalitate, personalităţi introvertite, copii şi adulţi care pur şi simplu au un fel de a fi concentrat mai degrabă pe interior decât pe exterior, pe analiză şi observaţie mai degrabă, decât pe autoexprimare.

timiditatea la copii adult timid colorat photoshop

În altă ordine de idei, timiditatea la copii nu este înnăscută, ci apare în experienţa de viaţă, în întâmplările prin care trece copilul în relaţie cu cei care îl îngrijesc, în special cu părinţii.

Copilul încearcă să se exprime pe sine încă de la vârsta de doi sau trei ani când începe să spună marele NU. Depinde de reacţia părinţilor cum va fi primit acest NU.

NU înseamnă de fapt “eu sunt”, “eu vreau”, “eu vreau altceva” şi în primul rând “eu sunt altfel decât tine”. Părintele va primi acest “Eu sunt altfel” cu bucurie sau cu teamă. Teama părintelui va trimite copilului înapoi ori un NU mai mare şi mai ferm, mai puternic, relaţia părinte-copil devenind o relaţie de forţă, de “care pe care”, o relaţie de ”Nu ba Nu”, sau va trimite copilului vinovăţie, angoasă şi ruşine. Dacă vrei altceva, înseamnă că eşti rău sau ar trebui să-ţi fie ruşine sau poate vei păţi ceva rău.

Citeste mai jos cum recunosti timiditatea la copii.

Foloseste jocul pentru a-l ajuta pe copilul tau sa depaseasca timiditatea. Citeste cartea: Retete de jocuri. De ce si cum sa te joci cu copilul tau – Lawrence J. Cohen.

Cum recunoaştem timiditatea la copii:

  • Primul semn al timidităţii este teama de „prima dată”.

Copilul se teme se încerce lucruri noi, dar după ce le încearcă se adaptează. E diferită de fobia socială în care teama se accentuează de la moment la moment. Copilul timid se adaptează relativ uşor dar se teme să încerce. Timiditatea la copii este produsă de situaţii noi, de oameni necunoscuţi.

  • Copilul timid vorbeşte mai rar în prezenţa străinilor chiar dacă în familie vorbeşte şi se exprimă relativ bine, zâmbeşte mai puţin, priveşte rar în ochi, timpul de tăcere în conversaţia cu el este mai mare.
  • Dacă este întrebat ceva de către un străin sau profesor, răspunde în şoaptă sau se blochează.
  • Nu se deplasează uşor în spaţii mari, nu explorează liber, preferă să stea într-un colţ şi să contemple.
  • Dacă păţeşte ceva, nu spune, preferă să tacă decât să ceară un creion nou sau o altă foaie.
  • Timiditatea la copii se manifesta diferit în mediul familial, părinţii spun că acasă copilul se exprimă bine sau cere ceea ce are nevoie, nu pare a fi timid. Problemele sunt semnalate de obicei în grădiniţă sau în şcoală.

 

Copiii timizi vor evita să vorbească despre ei, despre emoţiile lor, despre ce le place, să efectueze teme care presupun a vorbi despre sine.

Timiditatea copiilor poate sa aduca cu timpul si anumite calităţi cum ar fi:

  • Capacitatea de a asculta sau de a fi empatici, buni observatori, atenti cu ceilalţi, sau bun cititori al stărilor sufleteşti.
  • Sunt discreţi şi dornici de a ajuta, dar aceste trăsături pot fi exploatate negativ de multe ori în economia familiei, copilul timid fiind folosit inconştient ca şi confident sau “folosit” de către fraţii mai mari.
  • Doresc să fie iubiţi şi apreciaţi, acceptaţi de cei din jur, de aceea vor putea accepta sarcini neplăcute.
  • De multe ori vor dori sa compenseze stangacia in relatii, aruncându-se în meserii care îi expun şi îi ajută să îşi depăşească cele mai negre temeri. Pe mulţi timizi îi vom găsi printre actori, prezentatori tv sau personalităţi publice.

Afla o multime de sfaturi practice de la Francoise Dolto in cartea: Cand apare copilul. O psihanalista da sfaturi parintilor.

Din păcate, societatea noastră valorizează, mai degrabă, femeile timide, ele fiind adesea caracterizate că ar avea un anumit farmec, dar nu valorizează deloc timiditatea masculină. În cabinetele terapeuţilor vin mai degrabă bărbaţi cu această problemă.

Care sunt efectele negative ale timiditatii pe termen lung?

  • Din punct de vedere psihologic, timiditatea poate avea ca efect o lipsă de exprimare a propriilor dorinţe care poate duce la depresie.
  • Timiditatea te poate face să ratezi anumite oportunităţi ceea ce de asemenea, poate duce la o retragere din viaţa socială, la un sentiment de eşec.
  • Domeniul sentimental sau al vieţii profesionale pot fi marcate de ocazii pierdute.

Citeste si: “Ce sa le spunem copiilor – cand sunt foarte mici, cand sunt bolnavi, cand se bucura, cand sunt tristi. Francoise Dolto”

Recomandari de cursuri de dezvoltare personala pentru copii

Autor articol: Catalina Hetel, psihoterapeut, psihodramatist, terapeut de familie.

Pe Catalina Hetel o puteti gasi in programele de dezvoltare personala din cadrul proiectului Teatrul din Podul meu si la cabinet unde lucreaza cu copii si adulti, sau chiar si pe internet, in sesiuni de terapie on line.

Va raspunde cu drag la intrebari pe mail la adresa catalinahetel@yahoo.com, telefon 0766423297, www.hetel.ro

Citeste si alte articole semnate de Catalina Hetel:

Sursa foto: Maricel, torbakhopper

DISTRIBUIE
Psihoterapeut, psihodramatist, terapeut de familie. O puteti gasi in programele de dezvoltare personala din cadrul proiectului Teatrul din Podul meu si la cabinet unde lucreaza cu copii si adulti, sau chiar si pe internet, in sesiuni de terapie online. Catalina Hetel poate fi contactata la catalinahetel@yahoo.com, telefon 0766423297.
Abonează-te la Newsletterul Gokid! Fii la curent cu cele mai noi evenimente, cursuri şi locaţii pentru copii!

EVENIMENTE SI ACTIVITATI LA CARE MERGEM CU COPILUL

NICIUN COMENTARIU

ADAUGĂ COMENTARIU