Studiile arată că traumele psihice timpurii afectează sănătatea individului de-a lungul vieţii. Practic începem să aflăm cum să punem capăt evoluţiei acestei probleme. Vezi în această prezentare cum afectează sănătatea traumele din copilărie.
Nadine Burke Harris: How childhood trauma affects health across a lifetime
Într-o zi, colegul meu, a venit la birou şi m-a întrebat: „Dr. Burke, ai citit asta?“ Avea în mână o copie a unui studiu numit „Studiu despre experiențele neplăcute din copilărie”. Acea zi mi-a schimbat abordarea medicală și, în cele din urmă, cariera. – Nadine Burke Harris
Studiul despre care vorbeşte Nadine Burke Harris este făcut de către dr. Vince Felitti, de la Kaiser și dr. Bob Anda, de la CDC. Subiecţii studiului au fost în număr de 17.500 de adulți, chestionaţi despre expunerea lor în trecut la experiențe neplăcute din copilărie (ACES – în engleză).
Iata care sunt tipurile de experiențe neplăcute din copilărie care au făcut obiectul studiului:
- abuzuri sexuale, fizice și emoționale;
- neglijență emoțională sau fizică;
- părinte bolnav mintal sau dependent de o substanță;
- separarea sau divorțul părinților;
- violența casnică.
În cadrul studiului, pe măsură ce se bifau traume despre care subiecţii îşi aminteau, se determina un scor ACES. Acest scor, corelat cu indicatori de sănătate observaţi la subiecţi, a dat rezultate uluitoare. Cu cât scorul ACES e mai mare, cu atât indicatorii de sănătate sunt mai sumbri.
În cazul persoanelor cu punctaj ACES mai mare sau egal cu 4 riscul de boală creşte substanţial faţă de persoanele cu punctaj 0:
- boli pulmonare cronice obstructive de 2,5 ori mai mult
- hepatită de 2,5 ori mai mult
- depresie de 4,5 ori mai mult
- sinucidere de 12 ori mai mult
La o persoană cu punctaj ACES mai mare sau egal cu 7, riscul apariției cancerului pulmonar pe parcursul vieții e triplu iar ischemiile cardiace apar de 3.5 ori mai frecvent – cauza principală a mortalității în SUA.
Studiul arată căt se poate de evident faptul că expunerea timpurie la traume afectează dezvoltarea cerebrală și fizică a copilului. Afectează zone ca Nucleus Accumbens, centrul plăcerii şi recompensei, care e implicat în dependența de substanțe. Inhibă activitatea cortexului prefrontal, necesară pentru controlul impulsului și funcția executivă, o zonă esențială pentru învățare. RMN-urile arată modificări considerabile în amigdala cerebrală, zona corticală de răspuns la frică. Deci, există motive neurologice reale pentru cei expuşi la doze mari de adversitate să adopte un comportament mai riscant. Asta e important de știut.
