Să citească sau să stea la computer, pe internet sau la jocuri? Cartea sau Computerul? Cine câştigă în războiul dintre lectura cu cartea în mână şi statul în faţa unui ecran? De fapt, chiar trebuie făcută o alegere? Încotro se îndreaptă generaţia copiilor digitalizaţi şi cum ne putem pregăti copilul pentru lumea în care va trăi?
În zilele noastre copiii nu mai citesc așa cum citeam noi când eram ca ei. În schimb de la vârste fragede învață să butoneze la calculator și taaare le mai place să se uite la desene animate sau să joace jocuri. Ar stă ore în șir nemâncați, nebăuţi, doar cu ochii în ecran și cu mintea prinsă acolo. Uneori pe noi părinții, ne cam sperie această „iubire pătimașă” de calculator care de multe ori ajunge să fie dependență.
Aflăm din textul de mai jos care este părerea Catalinei Hetel, psiholog și psihoterapeut, despre relația copiilor cu calculatorul.
Una dintre puţinele dăţi în care o ţin minte pe mama preocupată de temele mele, a fost o seară în care eu, total ruptă de realitate, în mână cu o carte de capă şi spadă, am uitat noţiunea timpului, fără ca să mă preocupe nici lecţiile de a doua zi şi nici aşa zisa odihnă obligatorie. Ţin minte discursul mamei care se învârtea în jurul lecţiilor şi a lecturilor serioase. Şi ca să exemplifice îmi flutura un Sadoveanu zicand că aia era o lectură buna din care puteam învăţa ceva şi nu “porcaria” aia de Dumas. Repet “porcaria” aia.
Recunosc că azi eu aş fi mai mult decât mândră dacă ai mei copii ar citi măcar un rând din acea “porcărie” de carte. Cu mintea de acum înţeleg exact ce vroia să spuna biata mama şi ce vroia să îmi explice. Ceea ce constat acum cu zâmbetul pe buze este că fără să ne dăm seama eram şi noi la fel ca şi copiii noştri pe care suntem azi atât de supăraţi. Esenţa e aceeaşi, diferă doar nuanţa. Azi copiii nu mai citesc deloc şi preferă mediul online. Este mult mai accesibil si mai uşor în fuga lor de lucruri serioase şi obligatorii.
Nu ţineam deloc să citesc acele cărţi plictisitoare de la şcoala, întotdeauna îmi găseam singură lecturile şi abia prin liceu am început să pot digera literatura obligatorie. Copiilor noştri încă li se pune în mână Creangă şi Sadoveanu. Cu scuze şi respect pentru literaţii noştri, dar nu vor fi gustaţi de către copii decât în facultate dacă vor dori să studieze literatura clasică.
Parintele, model pentru copil. Copilul nu face ce spune parintele ci ce face parintele
Mama citea romane. Multe romane. Evident de dragoste, tot ce apărea pe piaţă în acele vremuri. Evident că eu vedeam asta în casă şi nu citeam ce trebuia ci citeam ceea ce devora mama cu nesaţ aşa că dragi părinţi dacă voi devoraţi cu nesaţ articolele de pe facebook, permiteţi–le copiilor să facă la fel sau cel puţin nu-i acuzaţi că nu pun mâna pe o carte. Exemplul e exemplu, nu vă supăraţi degeaba pe ei.
Cel mai important pentru evoluţia unui copil este calitatea conversaţiei de acasă.
Efectele Televizorului şi Jocurilor pe Computer în Dezvoltarea Copilului
Aş putea doar sa îmi amintesc de o vorbă care spune că cel mai important pentru evoluţia unui copil este calitatea conversaţiei de acasă. Fără să dau exemple, e bine să analizăm singuri cam despre ce se vorbeşte la noi în casă şi vom avea media preocupărilor familiei şi implicit cele ale copilului.
Copiii noştri nu sunt atât de diferiţi de noi cum credem. Dacă noi alegeam atunci romane în locul lecturilor obligatorii, la fel aleg şi ei saga unui joc în care ei sunt personaje şi construiesc deznodământul participând activ la el. E un joc al imaginaţiei la fel cum erau romanele pe vremea noastră. Ceea ce putem face este să oferim alternative pe care să le urmăm şi noi adulţii.
Cartea sau Computerul? Citeşte mai jos continuarea articolului
Cum oferim alternative la internet şi televizor prin modelul propriu:
- să stăm cu o carte în mână din când în când să nu fie mediul online singurul mediu din care ne extragem informaţia
- să îi învăţăm ce să citească din mediul on line, să caute şi să filtreze o informaţie
- să fim atenţi despre ce vorbim între noi adulţii, cu prietenii, la o cafea, la o bârfă. Copiii aud şi vor deveni preocupaţi fix de acele lucruri care îi preocupă şi pe adulţi. Vor fi la fel de cool ca mami şi ca tati şi vor aborda acele subiecte care îi fac să semene cu mami şi cu tati.
–
Nu demonizarea calculatorului e soluţia ci acceptarea că el face parte din viaţă cu limitele şi limitările lui şi oferirea de cât mai multe alternative prin exemplul personal.
Să trecem peste platitudini ca generaţia de azi e altfel şi să încercăm să îi vedem ca pe nişte copii care caută să se distreze aşa cum se distrează colegii lor. Că aşa cum atunci vorbeam despre ultima carte, acum se vorbeşte despre ultimul joc. E acelaşi lucru în altă epocă. Înclin să cred ca relaţia lor cu calculatorul azi seamănă izbitor de tare cu relaţia mea cu romanele de capă şi spadă. Mereu găseam timp să mă refugiez acolo.
Ce Face un Părinte Inteligent Cu un Copil Plictisit. Ce Se întâmplă Când Mintea Rătăceşte
Nu demonizarea calculatorului e soluţia ci acceptarea că el face parte din viaţă cu limitele şi limitările lui şi oferirea de cât mai multe alternative prin exemplul personal. Dragostea de lectură şi de cultură este un pattern familial şi nu poate fi indus exclusiv de către şcoală. Să nu aşteptăm minunile doar de la şcoală şi să nu uităm din nou că ceea ce va desena preocupările copilului este calitatea conversaţiilor de acasă.
Citeşte si:
http://www.gokid.ro/patinoare-bucuresti-lista-completa-2015-2016/
E rândul tău
Cartea sau Computerul? Tu cum procedezi pentru a-l ajuta pe copilul tău să facă cea mai bună alegere? Te invităm să împărtăşeşti cu noi sfaturile tale, într-un comentariu mai jos.
