Am lăsat în urmă anul 2017, fiecare dintre noi a avut timp atât pentru concluzii cât şi pentru câteva rezoluţii care să facă din 2018 un an mai bun, atât pentru noi cât şi pentru copiii noştri dragi.
Cu gândul la aceştia îţi aducem şi anul acesta o selecţie a celor mai apreciate articole ale anului trecut pe blogurile de parenting din România.
Am ţinut cont de numărul de accesări, like-uri şi share-uri pe Facebook.
♦
Lista cuprinde cele mai accesate şi împărtăşite articole ale fiecărui blog important de parenting din România în 2017, cititorii fiind practic cei care au determinat fiecare alegere în parte. Lista rămâne deschisă pentru orice blog de parenting important care îşi doreşte să ne împărtăşească textele cele mai apreciate în anul 2017.
Le mulţumim prietenilor noştri care ne-au răspuns şi le transmitem aprecierea noastră pentru inspiraţia pe care o împărtăşesc cu noi zi de zi.
Cele Mai Apreciate Articole pe Blogurile de Parenting în:
Vă dorim tuturor un an 2018 cu planuri măreţe şi realizări pe măsură!
♦
Comportamentul ”urât” al copilului e un strigăt de ajutor. Să-l ascultăm!
de CRISTINA OŢEL @ CRISTINAOTEL.RO
Îl văd cum se apropie de Sara cu intenția clară de a o supăra într-un fel sau altul. Nici nu clipesc bine că a și dărâmat construcția la care pitica lucrase câteva minute bune. Îl rog să vină să vorbim și se face că nu mă aude. Sare pe canapeaua nouă deși l-am rugat în repetate rânduri să nu facă asta. Aleargă prin casă strigând cât îl țin plămânii. Și câte exemple mai am…
De când a început școala vedem schimbări în comportamentul lui Alex. Primele ore după ce vine acasă trebuie să fiu zen, pregătită să descifrez semnalele pe care mi le trimite și să îl ajut să gestioneze toate emoțiile adunate peste zi.
Imaginea care mă ajută să rămân calmă e cea a unui balon roșu care se tot umflă cu fiecare interacțiune pe care mă gândesc că el a avut-o de-a lungul zilei: nu-urile auzite, o jucărie stricată sau pierdută, Sara, timp petrecut departe de noi, ceartă cu vreun coleg, somn, gelozie, învățătoarea care poate i-a spus ceva sau poate eu când nu i-am acordat atenție. Cu fiecare exemplu de mai sus creierul lui devine tot mai puțin capabil să se liniștească, iar când balonul ăsta pocnește apare criza de furie sau tantrumul.
♦
Citeşte şi: Cele Mai Interesante Evenimente pentru Copii și Părinți în Weekendul Acesta
♦
Confesiunile unui tată. Un weekend singur cu copiii: 9 lecții învățate
de MIHAI DRAGOMIRESCU @ URBANKID.RO
Cum cineva trebuie să facă și bani în familia noastră, Dana mea s-a dus cu Sâmbure weekendul ăsta la “Femei pe Mătăsari’ iar eu am rămas singur acasă cu cei mici. De obicei ziua trece ușor pentru că mai sunt copii în cartier și ne vizităm – sau mai bine spus, ceilalți copii ne vizitează și timpul trece. Nu și de data asta, am rămas singur în cartier.
Petrec timp cu copiii, e motivul principal pentru care nu am un job la un birou și sunt recunoscător că am ocazia să fac acest lucru. Dar parcă nu am petrecut de ceva timp 3 zile împreună, doar noi trei. Nu a fost ușor dar a fost incredibil din mai multe puncte de vedere.
Iată ce am învățat…
♦
Citeşte şi: Cele Mai Apreciate Articole pe Blogurile de Parenting în 2016
♦
De ce nu funcționează 100% metodele de parenting actuale
de ANA NICOLESCU @ MAMICAURBANA.RO
După un început de an destul de agitat care a culminat cu o criză duminica trecută, am avut un moment de introspecție. Parenting eșuat. Mi-am pus în ordine gândurile, am stat la masă cu emoțiile mele, le-am privit iar în ochi și am încercat să ajung la miezul problemei parentingului actual. Necondiționat. Fără pedepse. Fără recompense. Cu limite puse blând. Cu multă acceptare. Empatie. Compasiune… Vă sună cunoscut? Desigur.
De când sunt mamă, am citit tone de cărți de parenting. Am făcut aici un top. Am participat și am promovat conferințe cu speakeri străini: Michael Thomson, Aletha Solter, Alfie Kohn. Am participat la workshop-uri și conferințe susținute de traineri români: Otilia Mantelers, Antonia Noel, Urania Cremene, Oana Moraru. Am avut interviuri pe blog cu Monica Reu, Oana Moraru și mulți alții. Îi susțin cât pot de mult pe partea de promovare, organizare și consultanță pe mulți traineri pe educație și cultură.
Am dat doar câteva exemple ca să înțelegeți că nu vorbesc la nivel conceptual, ci vorbesc din experiență. De aceea tind să am tonul certitudinii. Dintre toate informațiile pe care le-am aflat de aproape 6 ani încoace, am selectat ce a rezonat cu mine și cu copiii mei. Mi-au fost extrem de utile informațiile și m-au ajutat să deschid ochii și să înțeleg mai bine anumite reacții și comportamente ale copiilor mei, mai ales când încă nu știau să-și exprime nevoile și dorințele. Unele concepte s-au potrivit la Măriuca și nu la Julie. Altele s-au potrivit la amândouă. Pe unele dintre ele însă nu am știut să le pun în practică. Sau am făcut-o insuficient sau ineficient, deci prost. De ce nu am știut/putut să le pun în practică?
♦
Vezi şi: 6 Scurtmetraje de Animaţie Premiate la BAFTA – British Academy Film Awards
♦
Un copil care lovește nu e un copil rău. Este un copil care poartă cu el o frică adâncă
de OTILIA MANTELERS @ OTILIAMANTELERS.RO
Natura copiilor este una generoasă și iubitoare. Acesta este unul din acele adevăruri de netăgăduit. Totodată este și una din mantrele pe care îmi doresc să le aibă fiecare părinte al cărui copil lovește, mușcă sau are alte gesturi agresive. Cred că în ultima vreme nu îmi mai place cuvântul agresiv atunci când descriu aceste gesturi. Îmi place să le numesc strigăte de ajutor, sau mecanisme de apărare disperate.
Cum apare agresivitatea?
Oamenii de știință au descoperit de câteva zeci de ani că reacția ființei umane atunci când simte teamă poate fi de trei feluri: luptă, fugă sau îngheț (fight, flight sau freeze). La mamifere este la fel. Așadar, agresivitatea este reacția de „luptă” dictată de creierul nostru reptilian atunci când simțim teama. De aceea, a pedepsi un copil care mușcă, înjură sau ciupește presupune că a nu ține cont de faptul că acel comportament este cauzat de o teamă adâncă. Procedând astfel, noi dăm atenție gestului, ignorând teama care îl cauzează. De aceea, eu nu încurajez sancționarea comportamentului, ci oprirea lui blândă. Mai jos voi detalia cum.
Ce temeri stau ascunse în spatele agresivității?
♦
Mamele singure nu au ciumă
de GEORGE TĂTAR @ TATICOOL.EU
O întâlnești. E mișto. Ba chiar foarte mișto, interesantă, frumoasă. Stai de vorbă cu ea și îți dai seama că are toate calitățile. O inviți în oraș și începi să îți faci filme despre cum va decurge seara sau chiar noaptea.
Vă întâlniți, vă aşezaţi la masă, începeți să vorbiți. În continuare e mișto. Ba chiar, e foarte mișto. Râdeţi, mâncați ceva bun, beți un vin sau ce o fi și încă e mișto. La un moment dat, când ajungeți la intimităţi despre familie, trecut, povești de viață îți dă „fatala”: „Ştii? Eu am un copil”.
BANG!!! La asta nu te așteptai…
♦
Citeşte şi: Copilul “Rău” sau “Neadaptat”. Ce Ascund Problemele de Comportament la Copii şi Cum Îi Putem Ajuta
♦
Dragă părinte care strigi, ameninți și-ți târâi copilul de colo colo
de IOANA CHICET-MACOVEICIUC @ PRINŢESAURBANĂ.RO
Te văd în fiecare zi, de zeci de ori. Te aud.
E foarte greu să nu te aud, la cât strigi de dimineață până seara la copilul tău. Te aud în parc, te aud în magazin, te aud în mașină la semafor. Nu știu cum sună vocea ta cea normală, eu te aud doar strigând.
– Ți-am spus de-o sută de ori, treci acasă!
– M-am săturat să strig la tine, de ce naiba nu faci ce-ți spun?!
– Vino-ncoa, că nu știu ce-ți fac.
– Leneșule!
– Obrăznicătură ce ești!
– Copil rău și afurisit!
– Îmi scoți peri albi! Mai bine nu te făceam!Te văd cu fălcile tale încleștate, cu pumnul strâns, cu privirea îngustată, răcnind și amenințând. Și-l văd și pe copilul tău. Știi ce face el cât tu urli și ridici pumnul în aer? Se depărtează de tine. Te aude tot mai puțin, te iubește tot mai puțin, nu te mai respectă, abia așteaptă să se facă mare să scape de tine, de urletele și de manipulările tale.
♦
Copilul meu nu este obligat să distreze pe nimeni
de ALINA SEREA @ FRICIDEMAMICI.RO
Recunosc încă de la început că am scris postarea asta la nervi. Dar aș vrea să reușesc să transmit mesajul ăsta: copilul meu, și îndrăznesc să spun că în general copiii, chiar nu trebuie să distreze pe nimeni. Și nici nu trebuie să demonstreze ceva. Așa că aș fi tare recunoscătoare să nu (l)i se mai ceară lucrul ăsta.
Eu nu-s prea înfiptă de felul meu, așa. Ba, ca să fiu sinceră, aș spune despre mine că-s mai degrabă bleagă-style. Dar toate ca toate până la copil. Ăsta-i punctul meu sensibil și, dacă m-ai atins, devin deodată înfiptă, nici eu nu știu de unde.
Să trec totuși la subiect, că tot ziceam de nervi. Am fost la cumpărături, după grădi. Și noi destul de obosiți, veneam de la muncă, nici copila prea odihnită, după o zi întreagă de grădi. Dar era musai. Așa că am luat strictul necesar și ne-am așezat repejor la coadă, la casă.
♦
Am fost martorul unei bătăi administrate de o mamă copilului ei, în parc
de ALEX ZAMFIR @ CELMAIBUNTATA.RO
București, 25 aprilie 2017, într-un parc central.
– Dacă îl mai atingeți o singură dată, chem Serviciile Sociale!
– Ce?
– Dacă vă mai loviți o dată copilul, chem Serviciile Sociale!
– Da’ nu i-am făcut nimic!
– Pentru dumneavoastră faptul ă vă loviți copilul înseamnă nimic?
– Ce, i-am dat un pic peste fund.
– Nu, i-ați tras palme peste față!
– ……
– Deci ați înțeles că dacă îl mai atingeți, chem Serviciile Sociale?
– ……Am început cu finalul poveștii. Acum hai s-o luăm în ordine cronologică…
♦
Începe școala? Ah, lasă o să vedeți voi…
de TILY NICULAE @ TILYNICULAE.EU
De trei luni aud non stop fraza asta :).
Nici nu știu cum să o iau, ca o amenințare, ca pe o prostie, ca o bucurie că merge Sofia la școală…
Eu din tonul celor cu care am discutat numai bucurie nu am simțit, dar asta-i prea puțin important pentru mine.
Pentru că-n fond și la urma eu sunt mama. Și eu trebuie să fiu happy că fii-mea pleacă la școală.
Probabil că mă vei întreba, haide măi, happy? Păi unde îți este scârba declarată față de sistem, față de cadrele didactice?
Nu o am. Nu o voi avea.
Cu Sofisticata am mers numai după instincul matern care a funcționat al naibii de bine. Până acum a avut parte de oameni grozavi. De la creșa de stat până a încheiat grădinița.
Am încredere în copilul nostru și-i dau aripi să zboare. Ieri am aflat clasa la care a fost repartizată. Ah, da, și numele învățătoarelor.
Deci nu le-am cunoscut?
Sunt actriță, nu detectiv. Și sunt foarte entuziasmată de oricine ar fi la clasa copilului meu.
♦
Vezi şi: Unde Ieşim cu Copilul Săptămâna Asta
