Acum cateva zile am ramas cu copiii acasa si aveam de lucru. Ca de obicei, cand am de lucru, copiii vor multe de la mine.
Cred ca asa se intampla si la tine, nu? Exact cand ai nevoie de ceva, primesti contrarul. Cred ca este modul in care lumea asta ne ajuta sa evoluam.
Dar,
Ce facem cand suntem si noi putin obositi, nu mai avem chef sa evoluam. Cand vrem si noi o pauza … exact asa cum vroiam si eu in acea zi. Am incercat sa le explic sa ma lase in pace, am incercat sa le dau de lucru si … nimic … NU A MERS NIMIC.
Asa ca nu am mai avut de ales, trebuia sa caut o alta solutie. Cumva sa ii las pe ei sa le vina idei cu ce sa faca, in afara de chestiile de studiat care cumva nu le vedeau la indemana
Si
A aparut …
Dora era capul in poala mea si imi vorbea. Dupa cateva propozitii a busit-o rasul si mi-a spus ca mi se vede ciudat gura. Am inteles ce vrea sa zica, am luat telefonul si am filmat ca sa vada si ea cum se vede de la mine, fiindca ce vedea ea, de la ea, se vedea foarte haios. La a 2-a filmare am folosit si un pix (o sa vedeti ce vreau sa spun) si apoi i-am aratat cum poate edita minimal inregistrarea.
A durat 30 minute dupa care am avut in sfarsit liniste sa ma apuc de treburile mele. A meritat!
Iata primul film „jucat” si editat de Dora
PS. Vrei sa vezi si filmul lui Matei?
