Acasă Activitati pentru copii Povești pentru copii - Povestea de Duminică Seara Mămăliga Miresei. Poveste Românească de Mediana Stan
Am dat și eu țoiul peste cap și am început să mănânc. Ridicând brusc capul am observat cum fetele își rețineau cu greu râsul, strângând fălcile și lăsând nasurile în străchini.
Datina era ca la solstițiul de vară fetele de măritat din sat să facă mămăligi și să le pună pe o masă așezată în vatra satului. Iar pețitorul venea și alegea o mămăligă, fie după cum arăta, fie după gust, și se însura cu fata a cărui mămăligă o alesese. Veneau pețitori din sate îndepărtate să-și caute mirese în Porumbani.
Eu eram un flăcău tare cusurgiu la găsirea unei mirese. Și văzând că trec anii și tot nu mi se legau ochii de vreo fată, maică-mea mă trimisese în Porumbani spunându-mi că dacă eu nu mă pot hotărî, soarta va alege ea pentru mine. Maică-mea avea dreptatea ei, și mai mult, căsătoriile închegate în Porumbani erau cu noroc, și nu se pomenise vreodată ca un soț sau soție să cârtească împotriva perechii lui.
Mă simțeam îndatorat să le dau o mână de ajutor și am cerut să merg cu animalele la pășune. Mi-au dat în grijă bivolițele și caprele. M-am uitat cu teamă după bivolița din mâl dar nu era printre ele.
Am primit traista cu ceapă și mămăligă rece și am urcat pe deal mânând ciurda, împreună cu un băiat de vreo zece ani și câțiva câini mari și flocoși. Ajunși pe culme, vitele au început să pască, apoi când soarele a fost sus am coborât cu ele la râul care încercuia dealurile și s-au adăpat și s-au înnămolit în m’aștini după cum le era tabietul. Deodată îl văd pe băiat că le împunge cu bățul și-l aud mormăind: de v-ați mărita odată, să scap de voi!
– Se mărită și ele cu bivolii lor când le vine vremea, am spus eu zâmbind.
– Ce îndrugi acolo, prostovanule? a zis băiatul pe un ton arțăgos ca al lui taică-su.
– Ce-ai spus? m-am mâniat eu și l-am înșfăcat de urechi. În acel moment toate bivolițele și-au ridicat boturile din apă și s-au pregătit să vină spre mine.
Nu prea era de glumă. L-am mângâiat pe cap pe copil iar ele au început să bea mai departe dar cu ochii bulbucați și răi ațintiți asupra mea.
– Spune-mi, te rog, ce se-ntâmplă aici? Copilul a tăcut o vreme uitându-se pe sub sprâncene cât putea de urât.
– Uite ce-ți dau, am încercat eu să-l îmbunez. Și am scos din sân o găinușă de lut smălțuită de-ți lua ochii, m-am dus la râu, am umplut-o cu apă și am început să fluier și să gâlgâi cu ea. Era mai mult decât putea îndura el. A luat găinușa și a zis:
– Bivolițele astea pe care le paști azi sunt fete pe care sătenii le-au pedepsit deoarece nu au vrut să se ducă după cei care au ales mămăliga lor.
– Și ele nu fac mămăligă?
– Ba da dar ele își fac mămăliga de cu seară, iar mămăliga lor este rece și tare a doua zi și rareori se întâmplă să fie aleasă vreo mămăligă de-a lor, că toți aleg mămăligă caldă, din care ies aburi. Astfel că vor rămâne nemăritate, asta l-e pedeapsa.
Deci se putea întâmpla și așa! Ne-am întors pe înserate, bivolițele ne urmau supuse, deși cu priviri aprige iar băiatul fluiera și gâlgâia din găinușă de umplea văile. Am ajuns și ne-am așezat la masă, copilul vesel iar eu îngândurat, tot rumegând povestea cu bivolițele cele nemăritate.
A doua zi toate fetele de măritat din sat s-au sculat cu noaptea în cap și s-au apucat să facă mămăliga de măritiș, cum se numea pe acolo.
VIDEO. Comportamentul Animalelor. Animație Nominalizată la Oscar 2019
Am ieșit iar și m-am spălat la fântână, cu băgare de seamă să nu cad în mâl. Animalul nu părea a fi acolo, dar cercetând m’aștina am văzut coarnele ieșite puțin.
Am intrat în casă. Pocitania era la vatră și mesteca în ceaun iar din cuptor venea un miros de tocană și de ierburi necunoscute care pesemne creșteau sus pe dealuri și erau știute numai de femeile din sat. În mod ciudat, îmi aduceau aminte de copilărie. Îmi lăsa gura apă. Așadar vroia să se mărite, bivolița bătrână. Oare surorile ei făceau și ele mămăligă? Nu se vedeau. Au început să mă treacă apele. Dacă nimeream mămăliga ei? Oare puteam să am atât ghinion? Apoi un gând îmi trecu prin cap. Erau fete care refuzau pețitorii. Dar nu erau și pețitori care refuzau fetele? Și dacă da, ce se întâmpla cu ei? Iar dacă fetele cele încăpățânate deveneau bivolițe, flăcăii cei cusurgii deveneau… bivoli?
Am mers în sat pe la prânz. Mămăligile erau înșirate pe o masă lungă, acoperită cu ștergare iar flăcăii se învârteau în jurul lor. Își frământau în mâini pălăriile, priveau, gustau. Fiecare mămăligă avea un semn iar acel semn era trecut într-un catastif ținut de vornic, astfel că nu încăpea nici o șiretenie. Pe lângă mămăligă, fetele mai pregătiseră și alte bucate care mergeau să fie mâncate cu mămăligă, sarmale, varză călită, tocană de iepuri și potârnichi și bineînțeles țoiuri cu țuică.
Mi-era o foame de-mi scăpărau ochii, pentru că pețitorii nu primeau nimic de mâncare în ziua aceea. Am privit toate mămăligile dar nici una nu se deosebea prea mult de alta. Am găsit și mămăligi reci și tari, și mi-am dat seama că spusele copilului aveau ceva adevăr.
Numai văd un flăcău în fața mea că ridică o mămăligă. Imediat s-a ivit stăpâna mămăligii, o mândrețe de fată, de era să crăp de ciudă. Alt flăcău a ridicat o mămăligă și a fost adusă nimeni alta decât sora cea drăguță a pocitaniei, de care îmi plăcuse mie. Furios pe norocul celor doi am ridicat iute o mămăligă și numai ce apare gazda mea cu pocitania de mână și zice: să fie într-un ceas bun, flăcăule! Iar pocitania îmi rânjește cu niște dinți lungi, scoși în afară și își potrivește – cu ce ifose! bogăția de păr spelb.
Abonează-te la Newsletterul Gokid! Fii la curent cu cele mai noi evenimente, cursuri şi locaţii pentru copii!
