Cat de multe stim despre bebelusii nostri? Cum simt si cum gandesc bebelusii, cat de importanta este legatura lor cu mama? Mituri despre bebelusi.
Bebelusii nu simt, au creiere primitive, nu au cuvinte si de aceea nu pot gandi. Cateva mituri despre bebelusi la care este bine sa reflectam.
Parintii descopera cu uimire ca bebelusii nu sunt toti la fel. Chiar si in uter, bebelusii pot sa isi manifeste preferintele, sa reactioneze diferit la pericole. Lucruri magice se petrec atunci cand bebelusii si mamele sunt impreuna. Comunicarea este imperceptibila insa deosebit de puternica. S-a descoperit ca atunci cand mamele si copiii sunt tinuti in aceeasi camera inca de la nastere, copiii invata sa recunoasca ciclurile zi-noapte, iar mamele deprind extrem de repede recunoasterea diferitelor plansete (de foame, de oboseala, de durere).
Daca un copil care plange este ridicat imediat de catre mama, el va intelege ca acolo exista cineva care ii va contine si indeplini nevoile. De asemenea, un copil continut de catre mama in primele zile de dupa nastere va fi un copil care se va putea atasa usor de un mediu sigur. Atingerea bebelusilor de catre mama, stimuleaza bataile inimii. Studiile arata ca sanul mamei si atingerea corpului ei regleaza atat temperatura micutului cat si nivelurile hormonale.
Inca de la primul tipat si de la prima atingere, de la prima privire si de la primul zambet, intervine comunicarea intre parinte si nou nascut. Sanul mamei este pentru copil o promisiune de viata, de siguranta, de hrana. Privirea copilului singura este cea care ajuta mama sa isi dezvolte instinctiv un set intreg de aptitudini materne pe care nu stia ca le are.
Incruntat sau rosu de furie, zambitor sau ganditor copilul este o persoana. In ciuda lipsei lui de experienta, a lipsei resurselor proprii si a mijloacelor, un bebelus si un copil mic pot transmite foarte ferm ceea ce simt sau vor.
Iata cateva mituri despre bebelusi pe care este util sa ni le reamintim in cresterea copilului.
1. Bebelusii nu simt
Existenta acestui mit justifica existenta anumitor proceduri medicale care se fac fara a se tine cont de durerea provocata si de efectul acesteia asupra copilului. Mama este de multe ori indepartata atunci cand se vaccineaza de exemplu un nou nascut, iar procedura se efectueaza rece, sec de catre personalul medical. Dupa ce ca simte durere, copilul nu are parte nici de consolare pentru ca se considera ca nu are nevoie de ea. Este un ritual crud si dureros pentru orice fiinta umana.
2. Bebelusii au creiere sarace, primitive
Adevarul este ca bebelusii nu au inca in minte notiuni si elemente de legatura intre notiuni. Dar ei simt la fel cu oricine, fapt care este mult mai dramatic, pentru ca ei simt durere fara insa a-i putea acorda vreun sens sau semnificatie. Mama si ceilalti adulti prin prezenta lor sunt cei care semnifica durerea sau placerea copilului. Lipsa de semnificatie a durerii este mai grava decat durerea in sine, pentru ca este o durere goala intr-o lume goala.
Vezi mai jos alte mituri despre bebelusi.
Citeste si:
Este curios atunci cand vede mancare? S-ar putea sa fie pregatit pentru diversificarea alimentara!
3. Daca nu au cuvinte bebelusii nu pot gandi
Copiii gandesc in imagini, asociaza imaginilor trairi, senzatii, emotii. De aceea in stadiul de adult avem fara sa intelegem de ce anunite lucruri, culori, mirosuri, sunete care ne plac sau dimpotriva, care ne starnesc o stare negativa, fara sa putem explica rational de ce. Din nou parintele este cel care da sens si semnificatie acestor legaturi intre elemente, legaturi care mai tarziu se vor transforma in notiuni si in ganduri. De exemplu copilul nu are notiuni de bine sau rau. Aceste notiuni sunt semnificate de catre parinte. Copilul cade, poate se loveste un pic, insa mama este cea care semnifica prin reactia ei daca asta e bine sau rau, daca acest lucru trebuie repetat sau dimpotriva ocolit. Apare o retea subtila de reactii reciproce care dau sens trairilor si notiunilor de bine si rau.
4. Bebelusii nu au nevoie de mamele lor ci doar de o ingrijire corecta
Acest mit justifica separarea bebelusilor de catre mame in spitale, practica ce asigura spun medicii sanatatea celor mici. Am avut de curand experienta de a insoti pe cineva in cele cateva zile de dupa nasterea bebelusului intr-un spital romanesc. Aici bebelusii sunt separati de mama, sunt tinuti intr-o camera separata, sterila, unde mama are acces doar in varful degetelor cateva minute din cand in cand. Alaptatul este un act mecanic, un “trebuie sa…” efectuat din 3 in 3 ore. Copilul nu apartine mamei in acele ore si zile de dupa nastere ci personalului medical. Mama este inconstient convinsa ca ea nu are arsenalul necesar de a-si ingriji copilul si de a-i fi alaturi in primele ore. Este o interventie medicala brutala in stabilirea acestui prim contact intre mama si copil. Mamei i se spune ca va avea tot timpul din lume sa stea alaturi de copilul ei, negandu-se importanta acelor clipe vitale de dupa nastere, a acelui prim contact vizual, a atasamentului reciproc stabilit intre mama si puiul ei nou nascut. De asemenea, exact anticorpii si atingerea mamei sunt arsenalul de care are nevoie copilul pentru a supravietui si pentru a fi sanatos.
5. Mitul varstei bebelusului
Consideram ca inainte de se putea exprima, inainte de a vorbi, copiii nu inteleg ce se petrece, nu inteleg cuvintele. Credem ca un bebelus nu este destul de real pentru a-l asculta sau pentru a-i spune ceva serios. Dimpotriva, bebelusii reactioneaza la energii subtile, la tensiunile din jur, la starile pozitive sau negative ale mamei. Au preferinte pentru gusturi, culori, sunete, miscari, reactioneaza la pericol, recunosc fete si obiecte. Au aptitudini excelente de comunicare, reusind sa supravietuiasca si sa obtina ceea ce isi doresc in absenta cuvintelor, realitate pe care adultii nu o mai stapanesc de cele mai multe ori.
Daca ne uitam la fata unui copil oricat de mic, vom observa ca el manifesta si fericire si surpriza, nervozitate si frica, tristete si bucurie, dezgust, interes sau suferinta.
Chiar daca nasterea s-a transformat dintr-un eveniment familial intr-un eveniment medical, sa incercam sa luam totusi in considerare faptul ca “bebelusul este o persoana”, cu trairi, cu ganduri, cu nevoi inca din prima secunda de viata extrauterina. Dincolo de toate aceste mituri despre bebelusi, sa nu uitam ca transformarea dintr-o fiinta senzoriala intr-o fiinta rationala se face alaturi de mama, de tata, de familie.
